Noul Papa al Bisericii Catolice se dovedeste nu numai un candidat-surpriza (numele sau nu era rostit \u00eentre cardinalii cu sanse, cu toate ca fusese al doilea \u00een 2005), ci si un Suveran Pontif ferm \u00een a-si afirma convingerile reformatoare. Continuator al predecesorului sau \u00een latura teologica, el se \u00eentoarce la principiile si ideile lui Ioan Paul al II-lea, atunci c\u00e2nd vine vorba de activitatea catehetica, misionara si sociala a Bisericii.<\/p>\n
\u201eSuntem printi ai Bisericii, dar am uitat sa fim slujitori ai oamenilor\u201c, a spus Papa Francisc \u00een primele zile ale pontificatului. Fireste ca afirmatia nu se refera la toti ierarhii si preotii Bisericii Catolice si reprezinta mai mult un \u00eendemn la un examen de constiinta dec\u00e2t o sentinta de condamnare. \u00censa ea traduce \u00een cuvinte relativa distanta pe care credinciosul o resimte, uneori, \u00eentre actiunea Bisericii si problemele stringente pe care societatea contemporana le ridica \u00een calea sa. Cuvintele Sf\u00e2ntului Parinte ne aduc aminte ca menirea Bisericii este, \u00een primul r\u00e2nd, cea de a fi \u00eendrumare, sprijin si m\u00e2ng\u00e2iere pe calea m\u00e2ntuirii.
\n\u201eRefuz asta. Aici ar putea \u00eencapea cu usurinta 300 de oameni\u201c, a mai spus Papa Francisc, vaz\u00e2nd apartamentele papale \u00een care au locuit predecesorii sai, si s-a mutat \u00eentr-o chilie suficienta putinelor sale nevoi omenesti. Vesmintele, chipul si miscarile sale exprima aceeasi modestie si naturalete. Sf\u00e2ntul Parinte, indiferent cine este acesta, este, \u00een fond, un calugar, iar autoritatea sa trebuie sa fie \u00een primul r\u00e2nd de natura spirituala si morala. \u00cendemnurile sale permanente la rugaciune sunt nu numai un memento al \u00eendemnului Sf\u00e2ntului Apostol Pavel (\u201eRugati-va ne\u00eencetat!\u201c), ci si o recunoastere a slabiciunii persoanei noastre individuale si a caracterului colectiv al Bisericii.
\nTot ce a facut p\u00e2na acum Papa Francisc dovedeste o vointa de \u00eentoarcere a Bisericii la epoca de aur a Sfintilor Parinti si la modelul Sf\u00e2ntului Francisc de Assisi, cel care si-a v\u00e2ndut \u00eentreaga avere, a \u00eempartit-o saracilor si a colindat apoi lumea spre a alina suferintele sufletesti si fizice ale semenilor sai. Fara zgomot si fara ostentatie, cu simplitatea monahului care a depus trei voturi – de supunere, saracie si castitate \u2013, calauze fara gres printre ispitele lumii contemporane, Sf\u00e2ntul Parinte \u00eentoarce papalitatea la origini, c\u00e2nd, potrivit cuv\u00e2ntului M\u00e2ntuitorului, cel menit sa le fie cap celorlalti trebuie sa fie cel din urma.
\nPapa Francisc a tinut ca, la ceremonia de intronizare a sa ca Suveran Pontif, sa participe, pe l\u00e2nga sefi de stat si de guvern din lumea \u00eentreaga, si Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului. Prezenta \u00cent\u00e2istatatorului scaunului Constantinopolului are, sa nu ne temem de cuvinte mari, o semnificatie istorica. Nu numai pentru ca este pentru prima data, de la marea schisma din 1054, c\u00e2nd liderul spiritual al Ortodoxiei participa la \u00eenscaunarea capului Catolicismului, desi si-at\u00e2t ar fi suficient pentru ca momentul sa fie \u00eenscris cu litere de aur \u00een istoria Bisericii. Ci si pentru cuvintele fratesti care s-au rostit cu aceasta ocazie, care deschid calea unui dialog si a unei \u00eempreuna-lucrari, \u00eentr-o lume secularizata si tot mai putin preocupata de bolile spiritului.
\nSuveranul Pontif provine, tot pentru prima data, din ceea ce se numeste Lumea a Treia. Argentina, cu toate resursele ei materiale si umane extraordinare, este o tara saraca, \u00een care marea majoritate a populatiei traieste greu si \u00een care activitatea Bisericii este focalizata asupra suferintelor spirituale si materiale ale oamenilor simpli. Papa Francisc stie ca, din cauza circumstantelor istorice, si Biserica Ortodoxa a dob\u00e2ndit o enorma experienta \u00een slujirea directa a oamenilor, \u00een comparatie cu mai slaba ei implicare politica si cu insuficienta actiunii ei sociale. Invitatia adresata Patriarhului Ecumenic, ca reprezentant al Ortodoxiei, nu a fost doar un gest de curtoazie sau, Doamne fereste!, unul protocolar. Sf\u00e2ntul Parinte a \u00eenteles ca are misiunea istorica de a readuce Biserica aproape de oameni si, de asemenea, ca istoria a reapropiat cele doua jumatati ale Bisericii lui Hristos, care se confrunta cu aceleasi probleme si au aceeasi misiune. Experienta fiecareia din cele doua jumatati \u00eei este de folos celeilalte, pentru ca Biserica are nevoie de toate resursele de care dispune pentru a rec\u00e2stiga batalia pentru m\u00e2ntuirea sufletelor credinciosilor, \u00eentr-o societate care si-a facut un obiectiv din a se dispensa de Dumnezeu si de cele sufletesti.
\nMa astept, asadar, ca Papa Francisc sa mearga pe calea demnului de pomenire Ioan Paul al II-lea, de deschidere catre Ortodoxie, de \u00eentelegere frateasca si de afirmare comuna a unei identitati crestine \u00een Europa si \u00een lume. O cale care, sa nu uitam, a \u00eenceput cu vizita lui Ioan Paul al II-lea \u00een Rom\u00e2nia, \u00een timpul pastoririi demnului de pomenire Patriarh Teoctist. Rom\u00e2nia, cu mostenirea ei latina, are vocatia de a servi de mijlocitor al acestui dialog, \u00een care, fara sa renuntam la nimic din ceea ce suntem, recunoastem ca ne leaga valori mult mai importante si mai numeroase dec\u00e2t ceea ce ne desparte. Ca, desi dam adesea impresia ca nu ne leaga dec\u00e2t mileniul de despartire (cum am spus c\u00e2ndva), avem, totusi, \u00een spate un mileniu de comuniune, aceeasi mostenire apostolica, aceleasi Sfinte Taine si un panteon fundamental identic. Ne despart multe, dar, mai presus de aceste deosebiri, avem si rasp\u00e2ndim aceeasi \u00eenvatatura. Dam oamenilor – poate cu alte cuvinte – aceleasi sfaturi de \u00eentarire sufleteasca si de \u00eendrumare morala. A sosit, probabil, momentul sa beneficiem si unii, si altii, de bogatiile sufletesti, culturale si teologice de care dispunem, respect\u00e2ndu-ne reciproc si ajut\u00e2ndu-ne, \u00een timpuri grele, \u00een care suntem pusi la \u00eencercare.
\nNu este cazul sa facem pronosticuri cu privire la urmatoarele miscari pe care le va face Papa Francisc. Dupa cum s-a demonstrat chiar \u00een momentul alegerii, \u00een care numele sau a iesit, relativ repede, la suprafata ca untdelemnul deasupra apei, caile Domnului sunt mari si nebanuite. \u00censa gesturile pe care Suveranul Pontif le-a facut deja ne \u00eendreptatesc sa speram ca Biserica intra \u00eentr-o noua epoca. Mai ales ca aceste gesturi si afirmatii au fost deschise, simple si perfect coerente cu tot ce a facut Papa Francisc \u00eenainte de a deveni capul Bisericii Catolice.
\nMa astept, asadar, la o rapida stingere a scandalurilor sexuale care au afectat credibilitatea acestei Biserici si au subminat autoritatea Vaticanului. Nu \u00eensa prin masuri cazone, ci prin aplicarea supla si \u00eenteleapta a canoanelor. Faptul ca Sf\u00e2ntul Parinte este iezuit, departe de a promite cine stie ce planuri tenebroase, constituie o garantie de \u00eentelepciune si de \u00eendelungat mestesug al compromisului rezonabil. Nu cu principiile, ci \u00eentre oameni. Austeritatea materiala pe care o predica Papa nu este altceva dec\u00e2t oglinda austeritatii morale pe care preotii si ierarhii Bisericii trebuie sa o reprezinte. A fi sacerdot, spune Sf\u00e2ntul Parinte, nu e un privilegiu, este o imensa datorie, iar ierarhii dau socoteala de sufletele credinciosilor carora le-au fost pusi pastori de catre bunul Dumnezeu.
\nMa astept, de asemenea, la o sporire a prezentei Bisericii Catolice \u00een zona conflictelor si a nevoilor sociale. Criza a acutizat problemele deja existente \u00een tarile sarace si a creat altele noi, \u00een state p\u00e2na acum bogate. Nevoile materiale nu vin niciodata singure: ele creeaza si mari primejdii sufletesti. Apelul la figura exemplara a Sf\u00e2ntului Francisc de Assisi este limpede \u00een privinta dublei actiuni a Bisericii sub pontificatul noului Papa: ea se va adresa at\u00e2t sufletului omului, c\u00e2t si nevoilor sale materiale.
\nO va face prin apelul la valorile comunitare ale Bisericii, la comuniune si solidaritate. Acest apel are o puternica functie restauratoare: \u00eentr-o lume a individualismului, c\u00e2nd societatea \u00eencurajeaza \u2013 sub masca performantei si a competitiei \u2013 pornirile egoiste, spiritul de comuniune poate fi un raspuns at\u00e2t la problemele materiale, c\u00e2t si la cele spirituale. Decizia Bisericii Ciprului, de a-si pune toate proprietatile si resursele la dispozitia poporului, pentru salvarea tarii, este un exemplu imediat de restaurare a valorilor comunitare.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, spiritul de comuniune se va extinde si dincolo de marginile confesiunii catolice.\u00a0 Si nu se va rezuma la un dialog teologic pigmentat de gesturi protocolare, ci va viza tot mai insistent fondul comun al Catolicismului si Ortodoxiei, pe care criza din sudul Europei \u00eel pune din nou \u00een evidenta.
\nSa ne asteptam la o noua vizita a Papei \u00een Rom\u00e2nia? As spune ca e prea devreme sa ne g\u00e2ndim la asta. Dar precedenta vizita a netezit asperitatile, iar drumul catre o noua vizita poate fi, pe aceasta baza, mult mai scurt. Sunt \u00eensa convins ca \u00eensusi Sf\u00e2ntul Parinte, ca iezuit, \u00eentelege necesitatea prudentei. O buna pregatire poate asigura un succes temeinic, care sa constituie o treapta c\u00e2stigata pe drumul lung al apropierii celor doua Biserici apostolice si traditionale.
\nOricum, sa nu ne asteptam ca pontificatul Papei Francisc sa fie \u00eent\u00e2mpinat de toti cu flori. Suveranul Pontif, \u00een fruntea Bisericii sale, va avea de dat batalii grele, \u00een afara si \u00eenauntrul Catolicismului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Noul Papa al Bisericii Catolice se dovedeste nu numai un candidat-surpriza (numele sau nu era rostit \u00eentre cardinalii cu sanse, cu toate ca fusese al doilea \u00een 2005), ci si un Suveran Pontif ferm \u00een a-si afirma convingerile reformatoare. Continuator al predecesorului sau \u00een latura teologica, el se \u00eentoarce la principiile si ideile lui Ioan… Cite\u0219te mai mult »Papa Francisc: supunere, s\u0103r\u0103cie \u015fi castitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,8719],"class_list":["post-15191","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-papa-francisc"],"views":1399,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15191","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15191"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15191\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15191"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15191"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15191"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}