Revenit recent \u00eentre colaboratorii de marca ai \u201eRom\u00e2niei literare\u201c, Daniel Cristea-Enache diversifica si \u00eentareste \u00een chip fericit ceea ce s-ar putea sa \u00eensemne, iarasi, \u201eechipa\u201c de critici ai revistei comparabila, sub aspect valoric, aceleia care cu o jumatate de secol \u00een urma contribuia decisiv la scoaterea noii literaturi rom\u00e2ne din mantaua cazona a realismului socialist si la modernizarea accelerata a \u201eochiului\u201c critic dedicat literaturii marilor scriitori iviti \u00een conditiile vitrege de atunci. \u00cen pofida bombanitorilor cusurgii, se vede azi cu ochiul liber ca revista nu-i carenta de strategie, dispune de doua si chiar trei r\u00e2nduri de cronicari: primii, cei mai expusi erorii, sunt recenzentii rapizi, cronicarii de sacrificiu numiti si \u201ede \u00eent\u00e2mpinare\u201c, a caror prima lectura poate ori nu sa deschida ochiul cititorului adormit asupra pietei literare, haotice si derutante, actuale. Destule carti rasfoite la prima lectura au, pe drept sau pe nedrept, viata scurta: a doua zi dupa \u00eent\u00e2ia citire au pierit din mintea cititorului daca nu si din aceea a recenzentului. Dar nu e o regula. Destule exceptii vadesc contrariul. Exemplara prin adoptarea rapida a tonului celui mai nimerit al unei recenzii menite sa-l \u201ebruscheze\u201c pe cititor, sa-l trezeasca din somn si sa-l faca sa puna m\u00e2na pe carte este \u00een ultima vreme o recenzie, excelenta a Gabrielei Gheorghisor la monografia, atipica si substantiala, cu care debuteaza, rasunator, Mihai Iovanel: \u201eEvreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologica (Cartea Rom\u00e2neasca, 2012). De la titlu, care-l \u201eprinde\u201c pe critic \u00eentr-o metafora memorabila, \u201eMonograf \u00een armura de gheata\u201c, si p\u00e2na la \u201emortificarea\u201c personajului cartii prin tipul de \u201edemers analitic glacial\u201c \u2013 aceasta prima recenzie \u201ede \u00eent\u00e2mpinare\u201c surprinde cu m\u00e2na sigura originalitatea si inteligenta iesite din comun ale t\u00e2narului critic si istoric literar. Las\u00e2nd la o parte micile \u201erautati\u201c, inerente, recenzia deschide caile unei discutii fructuoase asupra unui subiect de prim ordin, intens controversat, al istoriei literare moderne. Ce-i drept, siguranta autoarei \u00een definirea rapida a \u201emonografului \u00een armura de gheata\u201c dispune si de sprijinul judecatii de valoare emise \u00een caracterizarea unui profesor de talia lui Paul Cornea: \u201eCritica lui Mihai Iovanel\u201c \u2013 scrie acesta \u2013 \u201ee metodica, intensiv analitica, abraziva, lipsita de sentimentalism si retorica, de o mare vioiciune argumentativa, perfect adecvata mobilului ideologic si caracterologic pe care-l urmareste. (…) Lucrarea lui Iovanel va st\u00e2rni controverse si dezbateri aprinse. Ea releva un talent critic de prima m\u00e2na\u201c. A urmat excelentei recenzii \u201ecomentariul critic\u201c al lui Alex Goldis, un eseu totalizant, cu o privire larga asupra predispozitiilor si \u00eenclinatiilor vadite de noua generatie de critici afirmata dupa 1989: \u201eTinerii au \u00een comun cu generatia critica a anilor saizeci\u201c \u2013 scrie acesta \u00een \u201eCorozivitatea interogatiei\u201c \u2013 \u201eambitia de a reconstrui dupa un cataclism social-politic considerabil, istoria literaturii rom\u00e2ne din radacini. Dupa cum generatia lui Manolescu-Simion simtea ca poate repune pe masa, \u00een interpretari \u00eennoitoare, valori scufundate, tot asa acesti critici \u00eesi trag profit din posibilitatea de a disputa deschis toate subiectele tabu ale istoriei literare. De aici, pasiunea totalizatoare si suflul epopeic, evidente dincolo de retorica anti-metafizica si de suspiciunea fata de conceptele \u00ab\u00eenalte\u00bb. Daca noua critica va sti sa speculeze si de acum \u00eenainte sansa extraordinara de a putea aborda orice subiect \u2013 din orice perspectiva interpretativa \u2013 se anunta o perioada extrem de fertila pentru istoria literara rom\u00e2neasca\u201c. Un \u201evestitor\u201c al perioadei spre care Alex Goldis priveste cu optimism sobru si moderat, \u00eentru totul justificat, este chiar Mihai Iovanel cu monografia lui \u201eesentialista\u201c despre \u201eevreul improbabil\u201c privit ca un \u201ecaz\u201c ce da seama despre o \u00eentreaga epoca si care \u201econcentreaza c\u00e2t mai multe contexte istorice inedite; mai neelegant spus, autorul \u00abAccidentului\u00bb e privit, nu fara o nota de sadism, drept un cobai al istoriei\u201c. Lauda suprema pe care criticul o poate concede monografistului este concentrata si ilustrata de urmatoarele fraze critice: \u201eCartea lui Mihai Iovanel contine tot ce s-a scris mai pertinent despre relatia lui Nae Ionescu cu Mihail Sebastian, pornind de la descompunerea, pe puncte, a celebrei prefete din \u00abDe doua mii de ani\u00bb si de la clarificarea \u2013 cu mina de teoretician, de data aceasta \u2013 a conventiei fictionale ambigue asumate de maestru (…) Era nevoie de o minte exersata deopotriva asupra textelor literare si a chestiunilor ideologice pentru a demantela relatia dintre magistru si discipol \u00een toata complexitatea ei\u201c. As spune doar ca \u201emina de teoretician\u201c, veritabila, este \u00eentrecuta de spiritul fin disociativ si subtilitatea analitica din episodul respectiv, \u00een relatia substituibila dintre maestru si \u201eucenicul\u201c sau, am\u00e2ndoi at\u00e2t de asemanatori cel putin prin amploarea controverselor pe care le-au st\u00e2rnit. \u00cen finalul lamuritorului sau comentariu critic din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, Alex Goldis convine si el ca monografia lui Mihai Iovanel este o \u201ecarte de impresionanta luciditate analitica pentru un debutant\u201c. Am observat ca \u00een bilanturile publicate de c\u00e2teva reviste despre \u201ecartea anului\u201c 2012, majoritatea propunatorilor sunt indecisi \u00een legatura cu volumul lui M. Iovanel: unii \u00eel propun la \u201edebutul anului\u201c, iar altii la \u201ecartea anului\u201c. Cronologic inevitabil, \u201edebutul\u201c acesta reprezinta, \u00eensa, prin \u201eimpresionanta luciditate\u201c destabilizanta \u00een raport cu opiniile de p\u00e2na la el, chiar valoarea absoluta a unei \u201ecarti a anului\u201c si, poate, a unei epoci \u00eentregi.
\n\u00cen \u201eRom\u00e2nia literara\u201c proaspatul re\u00eentors, stralucitul critic si istoric literar Daniel Cristea-Enache, scrie la rubrica lui de \u201eCarte rom\u00e2neasca\u201c un capitol de istorie literara intitulat \u201eDestabilizatorul\u201c. Fara a fi at\u00e2t de controversat precum \u201ecazul\u201c dinainte al lui Sebastian, poetul Mircea Dinescu, \u201edestabilizatorul\u201c, reprezinta ca si Labis, dar dupa acesta, tipul de poet cu \u201edosar\u201c bun care o ia razna: \u201eTipul de poet extrem de \u00eenzestrat si precoce, Mircea Dinescu, a debutat \u00een anul Tezelor din iulie (1971), cu un volum \u00abInvocatie nimanui\u00bb, ce nu se potrivea c\u00e2tusi de putin noilor directive oficiale\u201c. Prin ce \u201enu se potrivea\u201c debutul poetului cu anul producerii lui? Pe scurt, prin farmecul sfidarii: \u00eentr-un moment c\u00e2nd \u201ecorsetul\u201c, cu vorba criticului, parea a se str\u00e2nge si atmosfera devenea sumbra, Dinescu debuteaza cu un sfidator strigat de tinerete ravasitoare sinonima cu o… subversiune. Altfel, scrie Daniel Cristea-Enache, \u201eDinescu avea dosar bun, sintagma azi ininteligibila tinerilor poeti, dar care \u00een anii socialismului real constituia premisa unei cariere si, \u00een multe cazuri, chiar garantia desfasuratorului ei. Scriitorii nostri din familiile de muncitori sau de tarani saraci prezentau (din fasa si p\u00e2na la buza gropii) mai multa \u00eencredere regimului dec\u00e2t colegii lor mai ghinionisti prin apartenenta la o familie ceva mai \u00eenstarita: fie de odiosi burghezi, fie de \u00eengrozitori mosieri, fie de tarani refractari la \u00eenscrierea \u00een colectiva, fie de ofiteri care luptasera pe frontul de Est\u201c.<\/p>\n
Dosarul lui Dinescu nu era afectat de niciuna din aceste \u201epete\u201c: doar \u201epata\u201c unui mare talent ce iesea g\u00e2lg\u00e2itor si sfidator dintr-un condei evazionist prin \u00eensasi forta si specificul tineretii. Poetul \u00eesi pune, ca orice mare viitor poet, problema vietii si a mortii asupra careia mediteaza \u201eprematur\u201c si hamletian: \u201eBalante, dulci balante \u2013 suflet zidit pe oase,\/ o, Doamne, ceasul curge prin noi ca un strain;\/ Calul Troian la poarta rasfr\u00e2ngerii miroase\/ cohortele de \u00eengeri cu aripa-n declin\/ Balante, dulci balante \u2013 batr\u00e2nii r\u00e2d sub talpa\/ Copilaria-mi c\u00e2nta \u00een lebede prin viermi,\/ soare coclit \u00een ierburi ca o moneda calpa\/ noi nu stim cui ne vindem, nesiguri sau eterni\u201c. Bocetul nuptial dintr-o poezie prevesteste o ruptura ce va sa vie, nelinistitor, ca o moarte banuita sau o nastere am\u00e2nata: \u201eDar pune mama jar \u00een mireasa\/ pl\u00e2ngi de pe-acuma caci am sa c\u00e2nt\/ sada cu totii veseli la masa\/ eu mai \u00eent\u00e2rzii pe sub pam\u00e2nt\u201c. Poetul cu \u201edosar\u201c bun ezita sa se nasca, mai \u201e\u00eent\u00e2rzie pe sub pam\u00e2nt\u201c, e pe scurt, un \u201eevazionist\u201c profit\u00e2nd din plin de cutumele tineretii si venind cu un firesc naucitor \u00een contrast puternic, incompatibil cu \u201ecerintele\u201c momentului. Criticul surprinde magistral sunetul cu viitor tragic al unei iviri nepotrivite \u00eentr-un loc si \u00eentr-un timp nepotrivite. Daca autorii generatiei saizeci, observa el cu sagacitate, mai puteau merge catre contextul razboiului al Doilea Mondial \u201epentru a exprima stari \u00abimpure\u00bb ideologic, dar fertile artistic (anxietatea, spaima, teroarea psihica)\u201c, scriitorul mai t\u00e2nar dec\u00e2t ei \u201ese vedea si mai \u00eensurubat \u00eentr-o anumita realitate istorica, \u00eentr-o epoca \u00abde aur\u00bb ce-l condamnase la optimism obligatoriu\u201c. Nu se mai putea retrage si sprijini, evazionist, \u00een spatele unui zid care pentru el, cronologic, cazuse, razboiul ca alibi era departe: \u201ePrin aceasta prisma vaz\u00e2nd lucrurile, metaforele din primele carti ale lui Dinescu si vitalismul lor etern, necontextualizat, sunt singura optiune viabila a unui artist care, expun\u00e2ndu-se, nu vrea sa se tradeze. Calcul\u00e2nd si judec\u00e2nd corect, autorul abia iesit din adolescenta se refugiaza \u00een esentele si structurile unei poezii a adolescentei, configurata simbolic, iar nu haotic, si cu constiinta artistica, nu doar cu talent. Evazionismul de prima tinerete al liricii lui Dinescu este oportun, o data \u00een ordine politica (poetul refuza ideologia unica, prin ignorarea cadrului ei constr\u00e2ngator) si, apoi, \u00een ordine estetica. \u00centre genurile literare, cel liric este mai apropiat de formula punerii \u00eentre paranteze a unui prezent despre care nu poti vorbi public. \u00cenainte de a fi disident, Mircea Dinescu a fost subversiv, \u00eenainte de a fi subversiv, a fost evazionist; si \u00eenainte de a fi evazionist, a fost un adolescent genialoid nascut \u00een plin \u00abobsedant deceniu\u00bb, cinstit si atent fata de propria \u00eenzestrare. Tiparul acestei v\u00e2rste purtate, timp de un deceniu (1971-1981), ca o vesta de salvare este vizibil \u00een ultima poezie din \u00abDemocratia naturii\u00bb, exceptionalul \u00abC\u00e2ntec de rinocer\u00bb…\u201c Privite din urma, asa se vad lucrurile de atunci: este privilegiul celor ce vin sa vada mai bine, sau altfel, etapele, refugiile, rupturile, evazionismul de aparare si disidenta care ataca (roade!) prin subversiune. Impresia contemporanului strict cronologic cu primele versuri ale poetului poate fi aceea ca ruptura ce l-a produs pe \u201edestabilizator\u201c \u00eencepe chiar din primul moment, de la debut, \u00eentr-un \u201erefugiu\u201c evazionist al adolescentului fugind prin instinct din \u201ecorsetul\u201c de care cu just temei vorbeste criticul de azi: un critic cu viziune istorica pe care cititorii din epoca ai poetului n-o puteau avea sau, pur si simplu, n-o aveau. Cititorul de atunci poate crede ca \u201eruptura\u201c urmatoare evazionismului adolescent vine mai devreme dec\u00e2t \u00een \u201eDemocratia naturii\u201c, odata cu \u201eLa dispozitia dumneavoastra\u201c din 1979, unde \u201elirismul insurgent\u201c, cum observa \u00een epoca un critic ca Ioan Adam, plesneste usturator obrazul oficial al epocii si rupe \u201ecorsetul\u201c cultural ideologic \u00een care \u201eactivistii, cenzorii si elementele \u00abde raspundere\u00bb din sistem l-au oferit unei arte obligate sa-l \u00eembrace; si sa-l poarte cu un z\u00e2mbet chinuit\u201c. Acest \u201ez\u00e2mbet chinuit\u201c din v\u00e2rsta purtata ca o vesta de salvare face trecerea de la un refuz metafizic la unul civic. Insurgentul romantic coboara poezia \u00een strada si \u00eesi \u00eencarca metafora cu praf de pusca. Mare poet el \u00eensusi, calca apasat pe urmele marilor insurgenti precum Constant Tonegaru sau Geo Dumitrescu: intra \u00een \u201ePlantatia de cuie\u201c a primului si \u00eesi ia \u201eLibertatea de a trage cu pusca\u201c a celui de-al doilea. Nici unul dintre acestia si alti c\u00e2tiva ca ei nu pot lipsi din arborele genealogic al poetului, sunt rudele sale oric\u00e2t s-ar fi \u00eendepartat el de ele sau, invers, acelea ar fi ramas \u00een urma lui. \u00cen al doilea r\u00e2nd, chiar daca lectura criticului este una aparent solitara, din pagina lui nu lipsesc, spre a fi aprobate sau contrazise, lecturile precedente ale poeziei lui Mircea Dinescu. Cel putin una dintre aceste lecturi nu s-a istoricizat, din contra, si-a sporit actualitatea: ma g\u00e2ndesc la c\u00e2teva pagini magistrale pe care Lucian Raicu le-a dedicat autorului \u201eInvocatiei nimanui\u201c. La prima vedere s-ar zice ca Lucian Raicu din 1980 \u00eel contrazice pe Daniel Cristea-Enache din 2012 \u00een felul \u00een care-l citeste pe Mircea Dinescu: \u201eGesturile de insurgenta, cuvintele de revolta din \u00abProprietarul de poduri\u00bb si din cel mai recent volum (\u00abLa dispozitia dumneavoastra\u00bb, 1979 \u2013 n.n.) \u00eesi au originea \u00een \u00abInvocatie nimanui\u00bb \u00een care aparent, dar numai aparent, nimic nu le prevesteste. \u00cen realitate ele sunt continute \u00een sunetul pur, \u00een nobletea generoasa, plina de o mare iubire, de o patrunzatoare caldura, a versurilor miraculos dotatului adolescent de acum zece ani. Ce ar fi revolta, amaraciunea, dezgustul de la treizeci de ani fara temelia de \u00eencredere, frumusete si speranta pusa la douazeci? Temelia aceasta, fragila dar si indestructibila, garanteaza puritatea sarcasmelor de mai t\u00e2rziu si imprima ne\u00eempacarii mature accentul si fiorul irezistibil al unei credinte arzatoare si al pasiunii sf\u00e2sietor de omenesti\u201c. Cu aceste judecati profunde cu aer definitiv, Lucian Raicu explica si defineste \u201egenul proxim\u201c al poetului si izvorul lirismului sau. Nazuind sa dibuie si sa prinda \u201ediferenta specifica\u201c, lectura lui Daniel Cristea-Enache pare, dar numai pare!, ca o contrazice pe aceea a \u00eenaintasului sau: \u00een realitate, o complineste, asum\u00e2ndu-si-o. \u201eDestabilizatorul\u201c, cum \u00eel numeste Daniel Cristea-Enache pe Mircea Dinescu, beneficiaza de o noua lectura critica exemplara, una fara cusur, gata sa intre \u00eentr-o alta istorie a lirismului rom\u00e2nesc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Revenit recent \u00eentre colaboratorii de marca ai \u201eRom\u00e2niei literare\u201c, Daniel Cristea-Enache diversifica si \u00eentareste \u00een chip fericit ceea ce s-ar putea sa \u00eensemne, iarasi, \u201eechipa\u201c de critici ai revistei comparabila, sub aspect valoric, aceleia care cu o jumatate de secol \u00een urma contribuia decisiv la scoaterea noii literaturi rom\u00e2ne din mantaua cazona a realismului socialist… Cite\u0219te mai mult »Cronicarii \u201eRomaniei literare\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[24],"class_list":["post-15187","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-daniel-cristea-enache"],"views":1200,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15187","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15187"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15187\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15187"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15187"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15187"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}