{"id":15182,"date":"2013-03-28T14:09:32","date_gmt":"2013-03-28T12:09:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15182"},"modified":"2013-03-28T14:09:32","modified_gmt":"2013-03-28T12:09:32","slug":"inventarea-tenisului-32","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-32\/","title":{"rendered":"Inventarea tenisului (32)"},"content":{"rendered":"<p>Ca orice francez sadea, natural c\u00e3 Jean-Christophe Piffaut trage spuza pe turta conationalilor s\u00e3i, privilegiindu-i biografic pe eroii galici ai Cupei Davis din anii 1928-1932&#8230; Era epoca \u00een care tenismanii din Hexagon dominau copios competitia mondial\u00e3 pe echipe, ei excel\u00e2nd si \u00een turneele individuale de Mare Slem.<\/p>\n<p>S\u00e3 nu uit\u00e3m c\u00e3 Henri Cochet s-a impus \u00een 1926, 1928, 1930 si 1932 la Roland Garros, a c\u00e2stigat Wimbledon-ul \u00een 1927 si 1929, iar la Forrest Hills a triumfat \u00een 1928; c\u00e3 Ren\u00e9 Lacoste a fost campion pe zgura parizian\u00e3 \u00een 1925, 1927 si 1929, el mai c\u00e2stig\u00e2nd titlul de simplu la Wimbledon \u00een anii 1925 si 1928, precum si pe cel de la Forrest Hills \u00een 1926 si 1927; c\u00e3 Jean Borotra a cucerit laurii la Australian Open \u00een 1928, la Roland Garros \u00een 1931 si la Wimbledon \u00een 1924 si 1926! Dintre \u201emuschetari\u201c, doar Toto Brugnon nu se poate l\u00e3uda cu nici un trofeu la simplu \u00een cele patru mari clasice, dar palmaresul s\u00e3u de \u201edublist\u201c este ravissant, cum ar spune francezul: campion la Melboune \u00een 1928, la Roland Garros \u00een 1927, 1928, 1930, 1932 si 1934, si la Wimbledon \u00een 1926, 1928, 1932 si 1933!<br \/>\nRecapitul\u00e2nd toate aceste succese, nici nu e prea complicat s\u00e3 pricepem hegemonia francez\u00e3 \u00een Cupa Davis. F\u00e3r\u00e3 doar si poate c\u00e3 aceea a fost \u201eepoca de aur\u201c a tenisului francez, un timp al gloriei \u00eenc\u00e3 neegalat nici \u00een zilele noastre&#8230;<br \/>\nAsa cum spuneam, nu pare deloc inutil s\u00e3 z\u00e3bovim, urm\u00e2ndu-l pe Piffaut, asupra biografiei acestor imensi campioni ai sportului alb din Hexagon. De pild\u00e3, Cochet era un lionez get-beget. El se tr\u00e3gea dintr-o familie modest\u00e3, iar conditia social\u00e3 joas\u00e3 nu i-ar fi permis s\u00e3 ajung\u00e3 a practica acest joc aristocratic si prohibitiv. Pe-atunci, cotizatia la un club serios valora c\u00e2t mai multe salarii lunare ale unui muncitor onest din industria francez\u00e3! Dar Henri se n\u00e3scuse sub o zodie norocoas\u00e3&#8230; Tat\u00e3l s\u00e3u este portar la Football Club de Lyon (cu totul altceva dec\u00e2t celebrul Olympic Lyonnais de ast\u00e3zi). De fapt, acel club era o entitate multisport, asa c\u00e3 micul Henri avea voie s\u00e3 bat\u00e3 mingea la perete ore \u00eentregi, nederanj\u00e2nd pe nimeni. Asta, p\u00e2n\u00e3 \u00eentr-o bun\u00e3 zi c\u00e2nd un juc\u00e3tor legitimat la club remarc\u00e3 nu numai os\u00e2rdia, ci si extraordinara \u00eendem\u00e2nare a pustiului s\u00e3rac. Acesta \u00eel cheam\u00e3 pe unul dintre antrenori, iar antrenorul cere dispens\u00e3 de la actionarii clubului, astfel \u00eenc\u00e2t Henri Cochet s\u00e3 poate juca pe terenurile stabilimentului f\u00e3r\u00e3 s\u00e3 achite mult prea pip\u00e3rata cotizatie! Nu peste mult\u00e3 vreme investitia de \u00eencredere \u00eesi arat\u00e3 rezultatele, iar Cochet junior devine campion necontestat al \u00eentregii regiuni Lyon, f\u00e3c\u00e2nd apoi pasul c\u00e3tre suprematia national\u00e3 si international\u00e3, el av\u00e2nd f\u00e3r\u00e3 \u00eendoial\u00e3 cel mai bogat palmares dintre totii \u201emuschetarii\u201c, consecint\u00e3 a unui tenis complet, elegant si eficient.<br \/>\nJean Borotra, supranumit si \u201ebascul zbur\u00e3tor\u201c, are o cu totul alt\u00e3 istorie personal\u00e3. Familia este una bine situat\u00e3 social, dar Jean sufer\u00e3 de handicapul provincialului. El provine din Tara Bascilor, partea francez\u00e3, c\u00e3ci s-a n\u00e3scut la Biarritz, iar tenisul \u00eel descoper\u00e3 extrem de tardiv, abia la v\u00e2rsta de dou\u00e3zeci si unu de ani, \u00een epoca \u00een care \u00eesi satisf\u00e3cea stagiul militar. Atras la \u00eenceput de fotbal, Borotra, un str\u00e3lucit student al Politehnicii pariziene, avea s\u00e3 devin\u00e3 campion al Frantei, varianta universitar\u00e3! Talentul s\u00e3u de polisportiv avea \u00eens\u00e3 nevoie de o limitare, de unde si inevitabilul alegerii. Iar optiunea lui s-a \u00eendreptat c\u00e3tre sportul alb, spre beneficiul culorilor nationale. Borotra era un tenisman obsedat de atac, iar spiritul s\u00e3u ofensiv s-a concretizat \u00een predilectia pentru terenurile rapide si \u00eentr-un stil de joc de o rar\u00e3 spectaculozitate \u00een epoc\u00e3! Serviciu, voleu, smash si scurt\u00e3, iat\u00e3 capitolele la care a excelat \u201ebascul zbur\u00e3tor\u201c&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ca orice francez sadea, natural c\u00e3 Jean-Christophe Piffaut trage spuza pe turta conationalilor s\u00e3i, privilegiindu-i biografic pe eroii galici ai Cupei Davis din anii 1928-1932&#8230; Era epoca \u00een care tenismanii din Hexagon dominau copios competitia mondial\u00e3 pe echipe, ei excel\u00e2nd si \u00een turneele individuale de Mare Slem. S\u00e3 nu uit\u00e3m c\u00e3 Henri Cochet s-a impus&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-32\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Inventarea tenisului (32)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8713,898],"class_list":["post-15182","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-jean-christophe-piffaut","tag-tenis"],"views":1554,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15182","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15182"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15182\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15182"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15182"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15182"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}