{"id":15176,"date":"2013-03-28T14:03:49","date_gmt":"2013-03-28T12:03:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15176"},"modified":"2013-03-28T14:03:49","modified_gmt":"2013-03-28T12:03:49","slug":"artisti-romani-din-afara-tarii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/artisti-romani-din-afara-tarii\/","title":{"rendered":"Artisti romani din afara tarii"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>S-a scris mult pe acest subiect. Va trebui s\u00e3 se scrie si mai mult de acum \u00eenainte. \u00cen Rom\u00e2nia <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>s-au f\u00e3cut bilanturi dup\u00e3 \u201990, pe tema artistilor din exil. Colorate politic, cu o axiologie aservit\u00e3, asa cum si \u00een tar\u00e3 axiologia a fost aproape o jum\u00e3tate de secol aservit\u00e3. Alt\u00e3 M\u00e3rie, aceeasi p\u00e3l\u00e3rie. Poate justificat\u00e3. Se f\u00e3cea dreptate unor oameni nedrept\u00e3titi. Sau, pur si simplu, se urma un traseu care ne caracterizeaz\u00e3 mentalitatea.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Exilul a devenit \u00eens\u00e3 pe parcursul ultimelor decenii diaspora. Si diaspora si-a schimbat caracteristicile. Nu se mai pleac\u00e3 d\u00e2nd foc \u00een urm\u00e3. Se pleac\u00e3 din motive economice. Se pleac\u00e3 pe etape mai lungi sau mai scurte. Cu g\u00e2ndul de a reveni la un moment dat. Sau de-a g\u00e3si o cale de a fi si acas\u00e3 (pentru multele motive care justific\u00e3 acest termen, \u201eacas\u00e3\u201c), dar a fi si \u00een str\u00e3in\u00e3tate. Unde se fac banii. Si unde, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, pe unii dintre artisti \u00eei favorizeaz\u00e3 si o mentalitate diferit\u00e3. O mentaliate care las\u00e3 loc, tot din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpl\u00e3 miracolul de a fi omul potrivit la locul potrivit, deschiderii portii succesului. Pentru unii dintre artisti, cei care \u00een tar\u00e3 au suferit continuu de blestemul de-a fi omul diferit la locul diferit.<br \/>\nStatisticile spun c\u00e3 \u00een momentul de fat\u00e3 20% din populatia t\u00e3rii se afl\u00e3 \u00een diaspora. C\u00e2nd vorbim de 20%, trebuie s\u00e3 avem \u00een vedere toate palierele vietii sociale. Ne-am mutat cu tot ceea ce ne reprezint\u00e3. Iluzia c\u00e3 au plecat doar p\u00e3lmasii la cules c\u00e3psuni e contrazis\u00e3 de realitate. Ideea c\u00e3 s-a plecat numai cu scopul de a trimite bani celor l\u00e3sati \u00een tar\u00e3 trebuie si ea uitat\u00e3. Nici la intentia de a fi masa de manevr\u00e3 \u00een campanii electorale diaspora nu mai r\u00e3spunde. Au plecat p\u00e3lmasii. Au plecat medicii. S-a n\u00e3scut \u00een diaspora o generatie care ajunge acum la putere de exprimare. Sunt plecati, temporar sau definitiv, c\u00e2teva zeci de mii de studenti care \u00eenvat\u00e3 \u00een universit\u00e3tile lumii. C\u00e2nd vorbesti de 20% dintr-un popor aflat \u00een afara granitelor t\u00e3rii, trebuie s\u00e3 ai \u00een vedere printre acestia si pe artistii respectivului neam.<br \/>\nDintre ramurile artistice, cel mai usor (arat\u00e3 studiile de specialitate) au reusit s\u00e3 se exprime \u00een afara hotarelor muzicienii. Poate datorit\u00e3 universalit\u00e3tii limbajului. Poate fiindc\u00e3 anumite categorii muzicale sunt de maxim\u00e3 accesibilitte. M\u00e3 voi opri la aceste categorii. Si voi vorbi despre cazul a doi \u201ediasporeni\u201c, pe care \u00eent\u00e2mplarea a f\u00e3cut s\u00e3-i descop\u00e3r \u00een ultima s\u00e3pt\u00e3m\u00e2n\u00e3.<br \/>\nPrimul este Bogdan Ota. L-am urm\u00e3rit \u00eentr-un concert televizat. Dup\u00e3 care m-am repezit la youtube. Spre stupoarea mea, nu stiam nimic despre el, desi \u00eencepuse s\u00e3 fie cunoscut \u00een lume si \u00een tar\u00e3. Scriu acum pentru cei care, asemenea mie, i-au aflat numele t\u00e2rziu. Un om fascinant. Un bucovinean n\u00e3scut cu o aur\u00e3. T\u00e2n\u00e3r al zilelor noastre. Indubitabil, m\u00e2nat de n\u00e3vala tineretii. M\u00e2nat \u00een muzic\u00e3. Si m\u00e2nat \u00een Norvegia. Acolo a reusit s\u00e3 sparg\u00e3 zidul anonimatului. Printr-un concurs al talentelor. B\u00e3iatul lucra la un atelier de aparate de fotocopiat. Verbul englezesc \u201eto care\u201c te m\u00e2n\u00e3 la traduceri ambigue. Bogdan \u00eentretinea, sau c\u00e3ra? aparate. Imaginile pe care le-a transmis televiziunea norvegian\u00e3 cu ocazia lans\u00e3rii lui sunt si ele ambigue. Si, \u00een cele din urm\u00e3, f\u00e3r\u00e3 important\u00e3. Important este c\u00e3 cineva l-a v\u00e3zut. (Celor din tar\u00e3, sutelor de muzicieni cu care probabil i s-a \u00eencrucisat destinul, unde le-or fi fost ochii?)<br \/>\nComentatorul, c\u00e2nd inima i se urc\u00e3 \u00een g\u00e2t de emotie, c\u00e2nd \u00eencep s\u00e3-i tremure m\u00e2inile si i se m\u00e3resc pupilele de uimire si de extaz, si-a pierdut vorbele. Asa au p\u00e3tit si muzicienii din comisia norvegian\u00e3. B\u00e3iatul din fata lor, care \u00eei z\u00e3p\u00e3cise total prin compozitia si interpretarea lui, spunea c\u00e3 \u00eel cheam\u00e3 Bogdan. Spunea c\u00e3 vine din Rom\u00e2nia. Spunea c\u00e3 nu are prieteni, doar pe seful lui. Asa c\u00e3 sala a cerut ca si seful s\u00e3 urce pe scen\u00e3. Merita din plin. Norvegianul acela simplu, cu fata deschis\u00e3, a fost probabil cel care, \u00eentr-o tar\u00e3 necunoscut\u00e3, l-a descoperit primul si l-a \u00eencurajat pe Bogdan. I-a \u00eenteles mesajul, ceea ce nu era tocmai usor. Fiindc\u00e3 genul lui este iconoclast. Se lanseaz\u00e3 \u00eentr-o form\u00e3 de rock simfonic, la limita dintre tot si toate. Artistul spunea: \u201emultumesc\u201c, \u201emultumesc\u201c. Muzicienii din comisie nu mai conteneau. Sala era \u00een delir. Reactiona la un nou gen de muzic\u00e3, pe care eu, nespecialista, nici nu sunt \u00een stare s\u00e3-l definesc. Doar c\u00e3 am simtit p\u00e2n\u00e3 la ultima celul\u00e3 c\u00e3 era muzic\u00e3. Ceea ce se scotea din clapele pianului, poezia, armonia, nostalgia, lirismul, forta, puterea, expresia ei si visarea, nu \u00eencap \u00een cuvinte. Ele erau \u00eenscrise si pe chipul interpretului, cu fata lui c\u00e2nd concentrat\u00e3 si c\u00e2nd transportat\u00e3, cu pletele lui \u00een v\u00e2nt. Fata lui \u2013 un spectacol.<br \/>\nI-am urm\u00e3rit pe youtube toate \u00eenregistr\u00e3rile. M-am bucurat c\u00e3 dup\u00e3 Norvegia numele lui s-a auzit si \u00een tar\u00e3. Si s-a auzit cu mare r\u00e3sunet. I s-au organizat spectacole dup\u00e3 spectacole, cu sute, cu mii de participanti. \u00cen aer liber. La Casa Poporului. La Festivalul de la Mangalia. Valoare deci recunoscut\u00e3. Aplaudat\u00e3. Si\u2026 m\u00e3 tem c\u00e3 usor \u00eenecat\u00e3 \u00een festivism. Poate c\u00e3 genul muzical pe acre \u00eel practic\u00e3 cere o ambiant\u00e3 aparte. Pe mine \u00eens\u00e3 m\u00e3 sustrage ploaia de petarde, fascicolele luminoase \u00een exces, urletele multimii, wou-wou, stimulatoare dar si paralele cu momentul de creatie desf\u00e3surat pe scen\u00e3. Prefer s\u00e3-l aud si s\u00e3-l v\u00e3d pe Bogdan. Prefer s\u00e3-i ascult compozitia. Si s\u00e3 m\u00e3 concentrez asupra degetelor lui pe clape. Aceste film\u00e3ri mamut au, probabil, pentru un artist, rolul lor. Doar c\u00e3 ni-l si fur\u00e3. \u00cel duc cu ele \u00een tehnic\u00e3. F\u00e3r\u00e3 de care probabil c\u00e3 vremea noastr\u00e3 nu mai poate fi conceput\u00e3. Nu m\u00e3 pot pronunta. Doar c\u00e3 \u00eemi vine s\u00e3 spun, asa cum \u00eei spui unui copil care trece strada: \u201eai grij\u00e3, fii atent la masini\u201c!<br \/>\nAcum c\u00e2teva zile, la Bruxelles, am str\u00e3b\u00e3tut Grande Place, am trecut pe l\u00e2ng\u00e3 cl\u00e3direa Bursei si am nimerit pe-o str\u00e3dut\u00e3 supraaglomerat\u00e3, rue de Flandre. Era sear\u00e3. M-am oprit \u00een fata unui caffe bar. La Quentin.<br \/>\nPe Quentin \u00eel cheam\u00e3 Cosmin Hop\u00e2rteanu. Rom\u00e2n. Absolvent cu brio al Conservatorului din Bruxelles. Face acum o muzic\u00e3 gen chanson fran\u00e7aise. Compune, scrie textele, interpreteaz\u00e3. Eram \u00eempreun\u00e3 cu o mare muzician\u00e3, prim solista Operei din Istanbul. Si ea rom\u00e2nc\u00e3: Otilia R\u00e3dulescu Ipek. Dup\u00e3 concertul Otiliei. Sala caf\u00e9-barului era \u00eenc\u00e3 neinvadat\u00e3 de spectatori. Si Otilia l-a rugat pe Cosmin s\u00e3 ne\u00a0 regaleze cu Sonata lunii. Apoi, pentru bucuria lui, pianistul a interpretat un Chopin.<br \/>\nCum ni se dau oare \u00een viat\u00e3 asemena momente, unice, pe care stii c\u00e3 le vei purta cu tine c\u00e2te zile vei avea de acum \u00eenainte, momente care tin strict de atmosfer\u00e3 si de o anume relatie, subtil\u00e3, nedefinit\u00e3, dar definitiv\u00e3,\u00a0 creat\u00e3 \u00eentre oamenii \u00eent\u00e2mplati la un moment dat, special, \u00eentr-un loc anume?<br \/>\nCosmin mi-a oferit un disc. Si mi-a dat coordonatele lui pe youtube. Acas\u00e3, l-am c\u00e3utat cu Otilia. I-am urm\u00e3rit \u00eenregistr\u00e3rile, putine. C\u00e2teva clipuri magistrale, pe care si le-a filmat singur, cu pricepere de mare cineast. C\u00e2teva compozitii, n\u00e3ucitoare, o muzic\u00e3 liric\u00e3 gen Brel, poate chiar mai poetic\u00e3 dec\u00e2t Brel. Oricum, mai profesionist\u00e3, mi-a spus profesionista de l\u00e2ng\u00e3 mine. Noaptea aceea, sub impactul celor ascultate, am dormit putin. Clipurile scot \u00een evident\u00e3 factura uman\u00e3 a interpretului. Fata de-o imens\u00e3 mobilitate artistic\u00e3. Frumoas\u00e3. Timid\u00e3. Naiv\u00e3. Duioas\u00e3. Conturat\u00e3. Usor bizar\u00e3 \u00een armonia ei. Capabil\u00e3 de a exprima o infinit\u00e3 gam\u00e3 de sentimente. Si puternic\u00e3 \u00een forta ei de expresie p\u00e2n\u00e3 la a deveni obsesiv\u00e3. E mult rafinament \u00een compozitia lui \u201eAlchimiste\u201c. Costum de ev mediu. Podoabe adecvate. Peisaj cu un specific anume. Ap\u00e3s\u00e3tor. Greoi. Acvatic. N\u00e3sc\u00e3tor de fantome. Si de g\u00e2nduri fantomatice. De idei limit\u00e3. Ucidere-sinucidere.<br \/>\nQuentin c\u00e2nt\u00e3 \u00een francez\u00e3. Si c\u00e2nt\u00e3 \u00een limba rom\u00e2n\u00e3. O pies\u00e3 care spune multe despre el, ca artist si ca personaj, tulbur\u00e3 si ea prin frumusetea versului, tot de el creat. Muzicienii c\u00e3rora le-am oferit-o spre ascultare la \u00eentoarcerea mea \u00een Atena, mi-au atras atentia asupra orchestratiei ei, de mare clas\u00e3. \u00cen general, toti cei c\u00e3rora le-am oferit prilejul, au fost coplesiti, dup\u00e3 auditie, de lungi momente de t\u00e3cere, p\u00e2n\u00e3 s\u00e3 poat\u00e3 articula primele cuvinte. Ceea ce spune ceva. Apoi, zilele urm\u00e3toare, m-au sunat multi. \u201eCe mai faceti?\u201c \u201e\u00cel ascult\u00e3m pe Quentin, ca nebunii\u201c. \u201eStiu. Si noi, cu Otilia, am p\u00e3tit la fel\u201c.<br \/>\nQuentin e unic. E t\u00e2n\u00e3r \u00eentr-un mod special. Al tineretii lui, vesnice.\u00a0 Nu al unui timp anume.<br \/>\nNu am cultura muzical\u00e3 necesar\u00e3 pentru a m\u00e3 pronunta doct \u00een muzic\u00e3. Sunt doar un ascult\u00e3tor sensibil. Si deschis oric\u00e3rui gen.\u00a0 Credeam c\u00e3 \u00eenteleg c\u00e2te ceva si din preferintele zgomotoase ale tinerei generatii at\u00e2t de specifice vremii noastre. Cred \u00eens\u00e3 c\u00e3 mai mult prin prisma unei interpret\u00e3ri sociologice, dec\u00e2t muzicale.<br \/>\nAm urm\u00e3rit si preferintele celor din tar\u00e3 pentru concursul Eurovision.<br \/>\nSi n-am \u00eenteles nimic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>S-a scris mult pe acest subiect. Va trebui s\u00e3 se scrie si mai mult de acum \u00eenainte. \u00cen Rom\u00e2nia s-au f\u00e3cut bilanturi dup\u00e3 \u201990, pe tema artistilor din exil. Colorate politic, cu o axiologie aservit\u00e3, asa cum si \u00een tar\u00e3 axiologia a fost aproape o jum\u00e3tate de secol aservit\u00e3. Alt\u00e3 M\u00e3rie, aceeasi p\u00e3l\u00e3rie. Poate justificat\u00e3.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/artisti-romani-din-afara-tarii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Artisti romani din afara tarii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8708,7249],"class_list":["post-15176","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-artisti-romani-in-europa","tag-romani-din-diaspora"],"views":1500,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15176","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15176"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15176\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15176"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15176"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15176"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}