Volumul \u201eColectionism, Muzeologizare, Patrimonializare\u201c nu reprezint\u00e3, \u00een nici un caz, o istorie a muzeelor rom\u00e2nesti, desi, fiecare dintre capitolele c\u00e3rtii reface, \u00eentr-un fel sau altul, traseul sinuos pe care muzeele rom\u00e2nesti l-au avut pe parcursul existentei lor. Si nu este vorba doar despre muzee! Beneficiind de imensa baz\u00e3 de date amintit\u00e3, constituit\u00e3 de-a lungul \u00eentregii sale cariere, Ioan Opris ne vorbeste, cu aceeasi pasiune, despre micile si marile colectii private, despre ocrotitorii monumentelor istorice, despre toti cei care, sub o form\u00e3 sau alta, s-au \u00eengrijit de patrimoniul cultural al natiunii. Este o carte mai putin despre institutii, c\u00e2t despre oamenii care au f\u00e3urit institutii. Lucrarea profesorului Opris pare c\u00e3 nu este tocmai o lucrare stiintific\u00e3, desi apeleaz\u00e3 la o bogat\u00e3 si adus\u00e3 la zi literatur\u00e3 de specialitate. Prin form\u00e3 si ton, prin continut si prin pl\u00e3cerea provocat\u00e3 de lectura textului, este, mai degrab\u00e3, un eseu despre temele propuse si despre oamenii care le-au animat.
\nE drept, din carte nu lipsesc nici notele de subsol, nici graficele si toate celelalte atribute ale unei lucr\u00e3ri strict stiintifice. Totusi, Ioan Opris a ajuns la momentul \u00een care poate dep\u00e3si, linistit, temerile altor cercet\u00e3tori, c\u00e3 tezele lor nu ar fi suficient de docte. \u00cen realitate, lucrarea este un parcurs al ideilor pe care profesorul Opris le-a enuntat, deja, \u00een mai multe din ultimele sale c\u00e3rti, sprijinit de un extrem de solid fond documentar si de o bibliografie pe m\u00e3sur\u00e3. Totusi, cartea se citeste usor, asemenea unei povesti, reluat\u00e3 pe diverse paliere si privit\u00e3 din mai multe unghiuri. Mi se pare c\u00e3 tocmai despre pl\u00e3cerea lecturii nu a vorbit nici unul dintre cei care au onorat lansarea de la Bucuresti (Dan Berindei, Dinu C. Giurescu, Vasile Parizescu, Georgeta Stoica, Panait
\nI. Panait, Filofteia Pally si Ernest Oberl\u00e4nder \u2013 T\u00e2rnoveanu), si este p\u00e3cat, pentru c\u00e3 Ioan Opris are, pe alocuri, un real talent literar.
\nPentru c\u00e3 am adus vorba despre evenimentul de lansare de la Bucuresti, remarc faptul c\u00e3 cei mai tineri vorbitori au fost directorii celor dou\u00e3 muzee (din Golesti si din Bucuresti). Nu este o acuz\u00e3, ci o trist\u00e3 constatare. Statistic vorbind, generatia muzeologilor aflati sub 50 de ani nu s-a impus, \u00eenc\u00e3, \u00een Rom\u00e2nia. Exist\u00e3, evident, c\u00e2teva exceptii notabile, dar este greu de vorbit despre un grup numeros. \u00cen fapt, acum se fac simtite efectele politicii criminale a regimului Ceausescu, regim care a limitat accesul la facult\u00e3tile cu profil umanist (de unde se recrutau si se recruteaz\u00e3 majoritatea muzeografilor) si a blocat accesul tinerilor absolventi de facultate \u00een muzee. Am ascultat, desigur, cu \u00eenc\u00e2ntare, alocutiunea limpede, la obiect si extrem de pertinent\u00e3 a doamnei Georgeta Stoica (probabil, la cei recent \u00eempliniti 82 de ani s\u00e3i, omul cu cea mai vast\u00e3 experient\u00e3 muzeografic\u00e3 din Rom\u00e2nia de azi, un etnolog respectat \u00een \u00eentreaga Europ\u00e3 si, cu sigurant\u00e3, o mare nedrept\u00e3tit\u00e3, pentru faptul c\u00e3 ar fi trebuit, de mult timp, s\u00e3 fie membru al Academiei Rom\u00e2ne, si nu a fost, totusi, invitat\u00e3 s\u00e3 fac\u00e3 parte din acest for \u2013 lucru destul de jenant pentru doamnele si, mai ales, domnii academicieni aflati la conducerea treburilor institutiei). Totusi, mi se pare mai degrab\u00e3 trist c\u00e3 schimbul de generatii \u00een stiinta muzeologic\u00e3 rom\u00e2neasc\u00e3 este \u00eenc\u00e3 \u00eent\u00e2rziat. Nu spun, prin asta, Doamne fereste, c\u00e3 domnul Opris ar fi trebuit s\u00e3 se retrag\u00e3. Dimpotriv\u00e3, m\u00e3 bucur foarte mult s\u00e3 constat c\u00e3 este, \u00een continuare, at\u00e2t de activ! Mai degrab\u00e3, m\u00e3 \u00eentristez observ\u00e2nd c\u00e3 nu prea are cine s\u00e3 \u00eei fac\u00e3, pe terenul studiilor de muzeologie, o real\u00e3 concurent\u00e3, dintre cei aflati \u00een generatia \u00eentre 40 si 60 de ani, s\u00e3 spunem. Acest lucru mi se pare descump\u00e3nitor pentru situatia muzeologiei rom\u00e2nesti, \u00een general.
\nRevenind la volum, observ\u00e3m c\u00e3 cele trei p\u00e3rti ale sale (\u201eDe la colectionism la muzeologie\u201c, \u201eMuzeologia militant\u00e3\u201c si \u201ePatrimoniul si muzeologia\u201c) sunt ordonate cu o logic\u00e3 evident\u00e3, dar, \u00een interiorul s\u00e3u, autorul \u00eesi alege propriile repere de traseu, nu \u00eentotdeauna la fel de clare (mai ales, \u00een partea a II-a). Totusi, textul curge lin si, cum spuneam, se citeste asemenea unei povesti pasionante despre oameni, mai ales, dar si despre cultur\u00e3, despre istorie, v\u00e3dind, adeseori, o impresionant\u00e3 privire monografic\u00e3 asupra colectiilor muzeale. Ilustratia bogat\u00e3 si, \u00een bun\u00e3 m\u00e3sur\u00e3, inedit\u00e3, \u00eensoteste foarte bine textul. Asa cum remarc\u00e3 autorul, cu modestie, unele dintre eforturile de recuperare (a unor handicapuri, fat\u00e3 de t\u00e3rile mai evoluate \u2013 dup\u00e3 cum se \u00eentelege din context) si de modernizare a muzeelor rom\u00e2nesti l-au avut drept martor, iar \u201ealtele chiar contributor\u201c. Tot asa, imensa arhiv\u00e3 fotografic\u00e3 de care dispune autorul (o parte fiind pus\u00e3 la dispozitie de mai multe muzee), adeseori parte a propriei sale document\u00e3ri, este o contributie personal\u00e3 la istoria cercet\u00e3rii si punerii \u00een valoare a patrimoniului cultural national.
\nPentru c\u00e3 am vorbit despre stilul scriiturii, trebuie s\u00e3 remarc faptul c\u00e3 domnul Opris nu aduce niciodat\u00e3 acuze unor oameni, chiar si atunci c\u00e2nd ar fi avut toat\u00e3 \u00eendrept\u00e3tirea (si el stie c\u00e3 o are) s\u00e3 o fac\u00e3. Povestea istorisit\u00e3 de Ioan Opris este o poveste cu oameni buni si frumosi. Atunci c\u00e2nd vine vorba despre cei care au distrus patrimoniul si care au deturnat muzeele de la menirea lor, profesorul Opris este foarte retinut \u00een a aduce acuze. Nu o face niciodat\u00e3 nominal, utilizeaz\u00e3 prudente perifraze si pare s\u00e3 se ascund\u00e3 \u00een spatele propriei sale am\u00e3r\u00e3ciuni fat\u00e3 de diversele atacuri la adresa averii culturale nationale. Din aceast\u00e3 perspectiv\u00e3, cartea pare a fi scris\u00e3 pentru \u201einitiati\u201c, pentru cei care stiu, de fapt, despre cine este vorba. Ioan Opris prefer\u00e3 s\u00e3 vad\u00e3, \u00eentotdeauna, partea plin\u00e3 a paharului pentru c\u00e3, asa cum spune, \u00een chiar prima pagin\u00e3 a Introducerii, atunci c\u00e2nd vine vorba despre zilnicele eforturi de modernizare, \u201evom retine optimist progresul retelei muzeale\u201c. Face parte din firea lui s\u00e3 fie, \u00eentotdeauna, un om care priveste trecutul din perspectiva viitorului, iar viitorul, pentru el, ca profesor care a \u00eendrumat multi tineri de exceptie, \u00een muzeografia contemporan\u00e3, este unul plin de sperant\u00e3.
\nProbabil c\u00e3 generatia de sub 40 de ani va fi cea care \u00eei va \u00eenlocui, de fapt, pe \u201epatriarhii\u201c muzeologiei nationale; cu alte viziuni, poate cu alt aplomb, cu alt nerv, dar, s\u00e3 sper\u00e3m, cu aceeasi pasiune. P\u00e2n\u00e3 atunci, \u00eens\u00e3, pentru c\u00e3 am vorbit despre sperant\u00e3, nu ne r\u00e3m\u00e2ne dec\u00e2t s\u00e3 fim \u00eencredintati c\u00e3 Ioan Opris mai are suficient de multe c\u00e3rti \u00een lucru, pentru a ne permite s\u00e3 alc\u00e3tuim biblioteca noastr\u00e3 (rom\u00e2neasc\u00e3) de muzeologie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Volumul \u201eColectionism, Muzeologizare, Patrimonializare\u201c nu reprezint\u00e3, \u00een nici un caz, o istorie a muzeelor rom\u00e2nesti, desi, fiecare dintre capitolele c\u00e3rtii reface, \u00eentr-un fel sau altul, traseul sinuos pe care muzeele rom\u00e2nesti l-au avut pe parcursul existentei lor. Si nu este vorba doar despre muzee! Beneficiind de imensa baz\u00e3 de date amintit\u00e3, constituit\u00e3 de-a lungul \u00eentregii… Cite\u0219te mai mult »Spre o biblioteca de muzeologie romaneasca (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15174","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2678,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15174","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15174"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15174\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15174"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15174"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15174"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}