{"id":15169,"date":"2013-03-28T13:59:49","date_gmt":"2013-03-28T11:59:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15169"},"modified":"2013-03-28T14:00:10","modified_gmt":"2013-03-28T12:00:10","slug":"elena-mosuc-in-randul-marilor-soprane-ale-lumii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/elena-mosuc-in-randul-marilor-soprane-ale-lumii\/","title":{"rendered":"Elena Mosuc in randul marilor soprane ale lumii"},"content":{"rendered":"

Ambientul<\/strong>
\nM\u00e3rturisesc c\u00e3 am primit cu oarecare reticent\u00e3 vestea reprezent\u00e3rii operei \u201eLucrezia Borgia\u201c de Donizetti, nou\u00e3 productie a Teatrului Regal \u201eLa Monnaie\u201c din Bruxelles, \u00een marea aren\u00e3 a Circului Regal din capitala belgian\u00e3, si nu \u00een sala bombonier\u00e3 de la sediu care, ce-i drept, oferea mai putin de jum\u00e3tate din num\u00e3rul de locuri, 1700 fat\u00e3 de 3500. Iat\u00e3 deci logica de organizare a acestui eveniment consfintit de un titlu rar si o distributie stelar\u00e3. Punct ochit, punct lovit, amfiteatrul poligonal cu 20 de laturi, 37 metri diametru si 15 r\u00e2nduri de balcoane a fost arhiplin pe parcursul seriei de spectacole. Fapt afirmat de managementul teatrului, fapt constatat personal la un matineu.
\nBucuria mea a fost la descoperirea unei acustici naturale exceptionale \u00eentr-un cadru atipic si total deschis, a unui spatiu larg de joc, cu destule practicabile care au permis schimb\u00e3ri rapide de scene. Orchestra s-a aflat la nivelul platoului, \u00een laterala \u201eintr\u00e3rii cailor\u201c, dac\u00e3 ar fi s\u00e3 ne referim la amplasamentul de circ, cu nu mai mult de patruzeci de instrumentisti, iar dirijorul a fost urm\u00e3rit de solisti si cor prin cinci monitoare amplasate de jur-\u00eemprejurul arenei. O solutie destul de complicat\u00e3, dar unic\u00e3 \u00eentr-un asemenea ambient. Singur, Corul Teatrului \u201eLa Monnaie\u201c (dirijor, italianul Martino Faggiani) s-a aflat, \u00een unele momente, \u00een dificultate de coordonare cu seful de orchestr\u00e3 britanic Julian Reynolds.
\n\u00cen cele patru puncte cardinale ale arenei tronau mulaje gigantice care reprezentau un craniu \u00eencoronat, un diavol cu r\u00e2njet de clown, o pereche de… s\u00e2ni (\u00eentre care Lucrezia urma s\u00e3 apar\u00e3 \u00een actul secund!?!) si o Sf\u00e2nt\u00e3 Fecioar\u00e3. A fost \u00een intentia scenografului german Johannes Leiacker s\u00e3 puncteze simbolic c\u00e2teva din esentele melodramei, moartea, damnarea, desfr\u00e2ul, religiozitatea, dar modul de realizare a frizat kitsch-ul absolut. Au fost elementele de decor c\u00e3tre care au mers rezervele mele, \u00een rest montarea belgianului Guy Joosten a st\u00e3p\u00e2nit cu autoritate naratiunea tramei, transpus\u00e3 undeva, \u00een prima jum\u00e3tate a secolului trecut, c\u00e2nd \u00eenc\u00e3 se mai purtau meloane. Armurierii pot stabili cu precizie perioada, dup\u00e3 modelul revolverului cu care Gennaro distruge litera \u201eB\u201c din reclama luminoas\u00e3 \u201eBorgia\u201c, declans\u00e2nd definitiv conflictul. Altminteri, costumele chilianului Jorge Lara au fost simplu desenate, de bal pentru doamne (s\u00e3 nu uit\u00e3m c\u00e3 actiunea Prologului se petrece \u00een plin carnaval venetian la Palazzo Grimani iar a celui de-al doilea act la s\u00e3rb\u00e3toarea de la palatul printesei Negroni din Ferrara), smokinguri pentru domni. \u00cen plin\u00e3 perioad\u00e3 modern\u00e3, rochiile Lucreziei Borgia au fost de epoc\u00e3 (aluzive la secolul XVI), bine integrate atmosferei de petrecere \u00een care si m\u00e3stile au fost remarcabile, unele sugerate doar, stilizate, colorate, imaginative, simbolice, bogate. F\u00e3r\u00e3 \u00eendoial\u00e3 c\u00e3 libertinajul de la curtea ferrarez\u00e3 nu a fost omis si animatoarele topless au \u00eenc\u00e3lzit atmosfera.
\nDin unghi actoricesc, a fost evident c\u00e3 Joosten a lucrat mult cu toti cei prezenti pe platoul cvasi-gol. Rezultatele au fost meritorii, jocul scenic intens si conving\u00e3tor.
\nLucrarea<\/strong>
\nDonizetti a compus \u201eLucrezia Borgia\u201c pentru premiera din 26 decembrie 1833 de la Scala din Milano, pe un libret de Felice Romani, inspirat de piesa lui Victor Hugo, ce reproduce legende tesute \u00een jurul teribilei eroine, fiic\u00e3 de pap\u00e3, vindicativ\u00e3, otr\u00e3vitoare, mam\u00e3 a opt copii si presupus\u00e3 adulter\u00e3 \u00een timpul celor trei c\u00e3s\u00e3torii. A ales un episod din timpul ultimului mariaj, cu Don Alfonso d’Este, \u00een care iubirea matern\u00e3 pentru Gennaro, care se \u00eendr\u00e3gostise de ea, se suprapune dorintelor de r\u00e3zbunare pentru cel ce batjocorise numele familiei Borgia, acelasi Gennaro.
\nReprezentat\u00e3 destul de rar din cauza dificult\u00e3tii rolului titular, situat \u00een vocalitatea de coloratur\u00e3 dramatic\u00e3, \u201eLucrezia Borgia\u201c a ren\u00e3scut pe afise \u00een iulie 1965, printr-un concert la Carnegie Hall din New York, datorat marelui dirijor rom\u00e2n Ionel Perlea, care a avut-o ca interpret\u00e3 principal\u00e3 pe t\u00e2n\u00e3ra Montserrat Caball\u00e9, 32 de ani, moment \u2013 reper ce a \u00eensemnat lansarea prodigioas\u00e3 a sopranei \u00eentr-o carier\u00e3 fulminant\u00e3.
\nElena Mosuc…<\/strong>
\n… este recunoscut\u00e3 international drept o reputat\u00e3 belcantist\u00e3. S-a afirmat \u00een acest teritoriu at\u00e2t de pretentios, pornind de la stiinta lecturii analitice a scriiturilor rossiniene, belliniene, donizettiene, pe care le-a transpus \u00een sunet gratie unor capabilit\u00e3ti tehnice, practic, f\u00e3r\u00e3 limite. Stilul epocii a putut fi redat \u00een integralitate, cu \u00eentregul evantai de nuante si culori puse \u00een slujba expresiei. Pianissime, diminuendo-uri si crescendo-uri, \u201emessa di voce\u201c, moliciuni, mezzevoci, fraze lungi, de respiratie larg\u00e3 si c\u00e2te altele. Toate au \u00eenvesm\u00e2ntat vocea str\u00e3lucitoare, omogen\u00e3, ductil\u00e3, cu mare ambitus de coloratur\u00e3. Iat\u00e3 panasul Elenei Mosuc. Pasiune ardent\u00e3 transmite c\u00e2ntul renumitei soprane si astfel rolurile romantice verdiene au fost redate \u00een plin\u00e3tatea lor, p\u00e3str\u00e2ndu-le \u00een chip minunat componentele belcantiste. Cu timpul, glasul Elenei Mosuc s-a \u00eemplinit din punct de vedere timbral, a devenit mai consistent, au ap\u00e3rut sunetele grave \u201ede piept\u201c, atacurile notelor acute, articul\u00e3rile incisive. Operelor belliniene (\u201ePuritanii\u201c, \u201eSomnambula\u201c, \u201eNorma\u201c), donizettiene (\u201eLucia di Lammermoor\u201c, \u201eLinda di Chamounix\u201c, \u201eMaria Stuarda\u201c, Anna Bolena\u201c), verdiene (\u201eCorsarul\u201c, \u201eRigoletto\u201c, \u201eTraviata\u201c, \u201eLuisa Miller\u201c) le-a conferit si le confer\u00e3 t\u00e3lm\u00e3ciri importante.
\nSeria de spectacole de la Bruxelles a dovedit c\u00e3 rolul titular din \u201eLucrezia Borgia\u201c reprezint\u00e3 pentru Elena Mosuc unul dintre vehiculele cele mai potrivite pentru \u00eenf\u00e3tisarea calit\u00e3tilor ei. Cantabilitatea ariei de intrare \u201eCom’e bello!\u201c a fost restituit\u00e3 \u00een toat\u00e3 splendoarea, cald, cu unduiri domoale si punct\u00e3ri subtile. Nimic nu este liniar \u00een c\u00e2ntul Elenei Mosuc, bl\u00e2nde sublinieri si ml\u00e3dieri expresive dau sensuri afectuoase frazelor contemplative la vederea fiului Gennaro, ad\u00e2ncit \u00een somn. Lejerit\u00e3tile acestei pagini de tipic \u201eLarghetto\u201c donizettian au fost expuse diafan, linistit, cu pianissime plutitoare. \u00cemi st\u00e3ruie \u00een memorie o not\u00e3 de La bemol, interminabil de lung\u00e3, emis\u00e3 \u00eentr-o singur\u00e3 respiratie si a c\u00e3rei intensitate a crescut p\u00e2n\u00e3 la forte.
\n\u00cen tensionatul duet cu sotul Don Alfonso (basul Paul Gay) din actul prim, recitativele vehemente au alternat cu ruga fierbinte, fluid redat\u00e3 cu un legato exemplar. Secventa \u201eAllegro mosso\u201c, alert\u00e3, agitat\u00e3, comport\u00e3 salturi \u00een intervale ascendente de octav\u00e3, care fie c\u00e3 se finalizeaz\u00e3 \u00een forte, fie \u00een piano (ca \u00een Prolog). Au fost rezolvate impecabil. Pare c\u00e3 artistei rom\u00e2nce nu \u00eei este nimic imposibil. Accentele dramatice din tertetul cu Don Alfonso si Gennaro (tenorul Charles Castronovo), ca si cele din duetul subsecvent cu Gennaro \u201eInfelice! il veleno bevesti…\u201c (\u201eAllegro vivace\u201c) au avut fermitatea si av\u00e2ntul venite din ad\u00e2nc\u00e3 tr\u00e3ire.
\nDeznod\u00e3m\u00e2ntul i-a oferit Elenei Mosuc impresionante momente, implorare disperat\u00e3 \u00een cavatina \u201eM’odi, ah m’odi\u201c, \u00een care rafinamentele si lacrima s-au simtit la tot pasul. Cabaletta final\u00e3 \u201eEra desso il figlio mio\u201c a cutremurat prin durerea sf\u00e2sietoare a unei mame la pierderea fiului. Lucrezia Borgia \u00een viziunea Elenei Mosuc este un personaj dominat de dragostea matern\u00e3, mai mult dec\u00e2t o r\u00e3zbun\u00e3toare. Avalansele portativelor \u00eenc\u00e3rcate de coloratur\u00e3 au fost absolut spectaculoase, iar acuta de Mi bemol, sunet fin care a \u00eencheiat partitura sopranei, s-a transformat, pe fraza descendent\u00e3, \u00eentr-un r\u00e2s dement. Eroina \u00eennebuneste. O Lucia di Lammermoor avant la lettre.
\n\u00centregul rol a fost jucat admirabil, conving\u00e3tor, debordant, f\u00e3r\u00e3 economie de efort, cu extrem\u00e3 d\u00e3ruire. Admirabil\u00e3 creatie!
\nPartenerii divei<\/strong>
\nBelcanto-ul nu a fost la el acas\u00e3 numai gratie Elenei Mosuc. O distributie bine alc\u00e3tuit\u00e3 ni i-a \u00eenf\u00e3tisat pe mezzosoprana spaniol\u00e3 Silvia Tro Santaf\u00e9 (travesti \u00een rolul Maffio Orsini, prietenul lui Gennaro), americanul Charles Castronovo si francezul Paul Gay. Cu timbru frumos, cu egalitate \u00eentre registre ce \u00eei confer\u00e3 fluent\u00e3 pe ambitus, cu frazare bine condus\u00e3, Silvia Tro Santaf\u00e9 a c\u00e2ntat cu aplomb, inclusiv cunoscuta balad\u00e3 \u201eIl segreto per esser felici\u201c din actul al doilea.
\nUn anunt f\u00e3cut la \u00eenceputul spectacolului \u00eel prezenta pe Castronovo ca fiind gripat. Poate acesta a fost motivul unor usoare r\u00e3guseli \u00een primul act, dar tenorul a expus o voce pl\u00e3cut\u00e3, plin\u00e3 de lirism evocator si a modelat frumos frazele muzicale, cu acea italianita absolut indispensabil\u00e3. A c\u00e2ntat cu legato di grazia, moliciuni, abandonuri poetice si mezzevoci, o bun\u00e3 recomandare a artistului pentru rolurile de acest gen.
\nCu glas solid si penetrant, Paul Gay a conturat un Don Alfonso dur, perfid si st\u00e2ncos, asa cum este caracterul personajului. Nu trebuie uitat\u00e3 \u00eens\u00e3 apartenenta rolului la scriitura belcantist\u00e3 si, privit din acest unghi, c\u00e2ntul francezului a p\u00e3rut monoton si f\u00e3r\u00e3 maleabilitate.
\nCvartetul principal si cei zece (!) solisti din rolurile mici au fost bine condusi de dirijorul Julian Reynolds, la pupitrul ansamblurilor Teatrului Regal \u201eLa Monnaie\u201c. Seful de orchestr\u00e3 cunoaste bine specificul lucr\u00e3rii, cursivitatea discursului muzical este asigurat\u00e3, ca si tensiunea dramatic\u00e3. Tempii au fost judicios alesi si ansamblurile concertato care le prefigureaz\u00e3 pe cele ce vor veni mai t\u00e2rziu, \u00een partiturile verdiene romantice, au avut echilibru si coerent\u00e3.
\nEpilog<\/strong>
\nNeav\u00e2nd posibilitatea de comparatii dec\u00e2t prin suporturile audio-video, le reascult si le rev\u00e3d pe celebrele soprane belcantiste care au \u00eenregistrat rolul \u00een integralitate, \u00een studio sau live ca urmare a unor concerte sau spectacole. Prin exceptionala sa performant\u00e3 la Bruxelles, Elena Mosuc face ca acest grup select al interpretelor opusului donizettian, imuabil vreme de aproape cinci decenii, s\u00e3 se extind\u00e3. O dat\u00e3 \u00een plus, artista noastr\u00e3 este validat\u00e3 printre cele mari, printre cei mari, un fapt care ar trebui pe deplin cunoscut si apreciat si \u00een Rom\u00e2nia. Prea de multe ori repet\u00e3m doar nume vizibile mediatic. Aflat\u00e3 la apogeul carierei, Elena Mosuc, prin \u00eenalta sa valoare vocal\u00e3 si artistic\u00e3, merit\u00e3 o mai mare recunoastere si \u00een tara sa, unde a revenit pe scene de oper\u00e3 si \u00een concerte, cu mare drag, ori de c\u00e2te ori a fost solicitat\u00e3. Suntem contemporani cu Elena Mosuc si trebuie s\u00e3 ne bucur\u00e3m pentru acest privilegiu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ambientul M\u00e3rturisesc c\u00e3 am primit cu oarecare reticent\u00e3 vestea reprezent\u00e3rii operei \u201eLucrezia Borgia\u201c de Donizetti, nou\u00e3 productie a Teatrului Regal \u201eLa Monnaie\u201c din Bruxelles, \u00een marea aren\u00e3 a Circului Regal din capitala belgian\u00e3, si nu \u00een sala bombonier\u00e3 de la sediu care, ce-i drept, oferea mai putin de jum\u00e3tate din num\u00e3rul de locuri, 1700 fat\u00e3… Cite\u0219te mai mult »Elena Mosuc in randul marilor soprane ale lumii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[524],"class_list":["post-15169","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-elena-mosuc"],"views":1138,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15169","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15169"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15169\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15169"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15169"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15169"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}