{"id":1516,"date":"2010-02-18T05:04:55","date_gmt":"2010-02-18T03:04:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1516"},"modified":"2010-02-18T05:05:10","modified_gmt":"2010-02-18T03:05:10","slug":"memorii-chirurgicale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/memorii-chirurgicale\/","title":{"rendered":"Memorii chirurgicale"},"content":{"rendered":"

Alexandru Maier, Am fost medic la Gherla, Editura Vremea, 2009, 295 p.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

O promisiune onesta, nealterata de timp sau contexte, aceea de a marturisi experienta traita in detentie, este cartea \u201eAm fost medic la Gherla\u201c, semnata de Alexandru Maier.
\nAutorul relateaza experientele carcerale din cei peste sapte ani executati, incep\u00e2nd cu 18 ianuarie 1957 (a doua arestare; cea dint\u00e2i, de scurta durata, fusese in 1956), dupa ce pe 14 noiembrie 1956 era inchis tatal sau, Gheorghe Maier, considerat unul din liderii miscarii conduse de Ioan Faliboga. Miscarea, formata inca din 1954, isi propusese rezolvarea unor revendicari sociale, dar in timp, sub influenta evenimentelor din Ungaria din octombrie 1956, isi revendica un plan de rasturnare a regimului. Cel care il aresteaza pe Alexandru Maier este unul din fostii colegi de liceu, locotenentul de securitate Bataga, devenit ulterior comandant al Securitatii muresene. In mai 1957, are loc procesul lotului Faliboga, la Sibiu, si este condamnat la 12 ani de inchisoare. At\u00e2t tatal c\u00e2t si fiul sunt eliberati in anul 1964.
\nNarata cronologic din anul 1953, dupa zeci de ani de la petrecerea evenimentelor care i-au marcat existenta, povestea vietii doctorului Alexandru Maier este scrisa fara pretentii artistice, obiectiv, \u201echirurgical\u201c. Studentul la medicina este acuzat pe nedrept de crima de uneltire contra ordinii sociale si este detinut la Jilava si Gherla, inchisori unde a cunoscut calvarul puscariilor comuniste. Ceea ce ii individualizeaza destinul carceral este faptul ca, in anul 1958, este solicitat sa profeseze medicina in interiorul penitenciarului, ceea ii permite o \u201eeliberare\u201c temporara.
\nTeroarea anchetelor, cunoscuta in parte si din alte volume de memorialistica de detentie, este surprinsa in detaliu. Numeroase nume reale sunt mentionate in text, fiecare cu propria-i istorie, cu intentia marturisita de a aduce in fata cititorilor, sub forma de document, dramele unui numar mare de fosti detinuti politici. Acesta este motivul pentru care lectura devine uneori greoaie si prea satioasa.
\nSe profileaza un univers al demnitatii umane, lipsit de rigiditate, b\u00e2ntuit uneori de nelinisti si intrebari indreptatite si dureroase, precum cele ale mamei care se acuza de educatia oferita fiului: \u201eMa uit in jur si vad ca toti escrocii, neispravitii, toate lichelele si scursurile societatii, toti astia ce nu valoreaza doi bani, au parvenit, au ajuns cineva. Eu, care te-am invatat sa fii cinstit, corect, sa fii un om asa cum am dorit eu si tatal tau, dupa chipul si asemanarea parintilor nostri, te vad cum le cazi victima\u201c.
\nFormele de supravietuire psihologica sunt descrise in pasaje ample, intarind profilurile unor caractere puternice si complete: \u201eca sa arat obiectiv, c\u00e2t imi sta in putinta, ca intelectualul rom\u00e2n nu si-a pierdut demnitatea, ca in conditii vitrege, de foamete, frig si mizerie morala, nu a incetat niciodata sa se cultive, sa soarba din ce stiau altii, sa g\u00e2ndeasca, sa aleaga bunul din at\u00e2tea rele\u201c. Int\u00e2lnirile cu Halpert Bernard, Constantin Noica si altii sunt tratate aparent fugitiv, pentru ca autorul nu isi permite sa se intrerupa, sa piarda pe toata durata expunerii numele oamenilor cunoscuti acolo, unii dintre ei oameni simpli, fie si ca gest de devotiune si ofranda.
\nOstilitatea regimului concentrationar avid descrisa, cu speranta ca viitorul va invata ceva din trecut (\u201eUrmam traseul Rom\u00e2niei Mici cu destinatia Gherla. Aici vom gasi adunat la un loc tot ce tara asta avea mai valoros. Noua or\u00e2nduire ii str\u00e2nsese ca sa ingenuncheze acest popor\u201c) atinge o tensiune nebanuita. Paginile in care surprinde suferinta colegilor de arest pe care incearca sa-i ajute, in calitate de doctor, abunda in detalii medicale, cazurile si rezolvarile lor sunt miracole sau prabusiri: \u201eNumele pe care le veti int\u00e2lni nu sunt simple nascociri, ci sunt nume reale, care au acoperit destine tragice de multe ori. Nu le pot uita\u2026 Ne aflam, asadar, in toamna anului 1958, c\u00e2nd un numar de persoane au decedat in inchisoare si poate ca familiile lor nu cunosc nici azi cauza mortii. Iata, de pilda, cazul domnului Richard Kerbanescu, un detinut pe care nu-l pot uita din cauza conformatiei toracice neobisuite. Ca medic, ai prilejul sa vezi multe, dar asa ceva va spun ca nu prea ai ocazia sa int\u00e2lnesti. Pacientul avea un torace foarte alungit, cilindric, semana cu un stup de albine alungit in mod grotesc, cu spatii intercostale foarte mari\u201c. Experienta de medic ii anuleaza sentimentul inutilitatii si in aceeasi masura ii aduce prejudicii. Conditiile improbabile in care i se cere sa ofere sprijin medical ii solicita imaginatia, curajul si daruirea, iar rezultatele nu sunt nici pe departe cele asteptate.
\nAlexandru Maier relateaza si doreste ca cititorul sa fie lasat liber sa judece adevarul: este dreptul la adevar al celui care scrie si al celui care citeste cartea.
\nC\u00e2t despre revenirea in locurile torturii, in libertate, pentru vindecarea definitiva, autorul scrie in ultimele r\u00e2nduri ale cartii : \u201e… intoarcerea intre zidurile mortii, dorinta de a le revedea… Poate, cine stie… M-as duce, poate, acolo, sa revad locurile unde mi s-a furat tineretea si libertatea si idealurile doar c\u00e2nd as avea constiinta ca sunt liber si ca pot sa le strig: EU AM INVINS\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alexandru Maier, Am fost medic la Gherla, Editura Vremea, 2009, 295 p. O promisiune onesta, nealterata de timp sau contexte, aceea de a marturisi experienta traita in detentie, este cartea \u201eAm fost medic la Gherla\u201c, semnata de Alexandru Maier. Autorul relateaza experientele carcerale din cei peste sapte ani executati, incep\u00e2nd cu 18 ianuarie 1957 (a… Cite\u0219te mai mult »Memorii chirurgicale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[42],"tags":[],"class_list":["post-1516","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-istoriei"],"views":3389,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1516","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1516"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1516\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1516"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1516"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1516"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}