{"id":15155,"date":"2013-03-28T13:49:27","date_gmt":"2013-03-28T11:49:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15155"},"modified":"2013-03-28T13:49:27","modified_gmt":"2013-03-28T11:49:27","slug":"aortic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aortic\/","title":{"rendered":"Aortic"},"content":{"rendered":"

Fortele de inertie si de fixare devin reprobabile atunci c\u00e2nd excesivul se consolideaz\u00e3 ca anomalie si atunci c\u00e2nd circumscrierile ocrotitoare tranzitorii devin cercuri de \u00eencarcerare simbolic\u00e3 permanent\u00e3. Aplombul constructiv este atunci stopat, inhibat si, ca \u00eentr-un ritual negru de magie alb\u00e3, redus la stadiul primar al solidarit\u00e3tii impuse cu sursa care l-a generat. Constiinta, sistem hi-fi \u00eenalt-receptiv si patho-acustic, este o subsecvent\u00e3 a egoului care se coaguleaz\u00e3 o dat\u00e3 cu asamblarea \u00een sistem neuronal si senzorial a unor continuturi psihice diluate apoi \u00een forma purgatoric-ambiental\u00e3 a binelui sau a r\u00e3ului interior. \u201eDominus psychologicus\u201c \u00eentr-un alt salon 6, dup\u00e3 ce vizitase pavilionul patologiilor identit\u00e3tii \u00een \u201eMedalia de onoare\u201c (2009), C\u00e3lin Peter Netzer reia \u00een \u201ePozitia copilului\u201c (2013) problema genealogiei ca degenerescent\u00e3 si \u00eenstr\u00e3inare prin observarea obstruction\u00e3rii procesului de devenire a sinelui, atunci c\u00e2nd maternitatea acapareaz\u00e3 p\u00e2n\u00e3 la estropiere afirmarea psihologic\u00e3 a masculinului.<\/strong><\/em><\/p>\n

Infansul este, etimologic, acela care nu vorbeste, victima unei afazii sau a unui blocaj verbal, pe care mama cruciat\u00e3, pornit\u00e3 \u00een rec\u00e2stigarea Ierusalimului celest pentru fiul ei \u00eenecat \u00een infernul vinei, \u00eencearc\u00e3 s\u00e3-l recupereze si s\u00e3-l plaseze \u00een mediul unei continue model\u00e3ri grijulii si concomitent asfixiante. Extras cu forcepsul din sectia de politie \u00een care militieni-cocosi riscau s\u00e3-i scoat\u00e3 ochii copilului-odor (cu tot ecoul slav al sensului de prad\u00e3 al odorului, deposedarea fiind resemantizat\u00e3 aici, subiectiv, ca alienare), Barbu (Bogdan Dumitrache), devenit peste noapte ucigasul unui copil, se mut\u00e3 din carcera legii \u00een carcera psihic\u00e3 a c\u00e3minului p\u00e3rintesc de tip kibbutz, cu forme de matriarhat agresiv \u00een care m\u00e3tusa-closc\u00e3 (Natasa Raab) este un strateg activ si abject, \u00een vreme ce mama (Luminita Gheorghiu) este o superstitioas\u00e3 cronic\u00e3 si debil-belicoas\u00e3. Pozitia copilului, calchiat\u00e3 din sanscritul bala-asana (bala = copil), si descins\u00e3 \u00een vocabularul modern ca element de yoga, este replierea chircit\u00e3 a corpului, ce-si uneste membrele ca un bulb, cu evlavia reg\u00e3sirii profilaxiei placentare si a nostalgiei foetale, pre-individuale. Este, asadar, sinteza iconic\u00e3 a unui stadiu de dinaintea dezvolt\u00e3rii, \u00een marja conceperii si a declans\u00e3rii imunit\u00e3tii sociale, codificate \u00een filmul lui Netzer ca segment psihologic cuprins \u00eentre replica unui subaltern de la sectie, ce-i indic\u00e3 providential-ironic lui Barbu \u201e\u00centoarce-te brusc spre m\u00e3mica\u201c si declaratia public\u00e3, de auto-legitimare \u201eMam\u00e3, deblocheaz\u00e3-m\u00e3 si pe mine!\u201c (cu avantajul logistic al unei carcere mobile, \u00een avatarul unei masini ce permite sisteme de securizare a sarcinii pe care o poart\u00e3 soferul).
\nFilmul lui Netzer desc\u00e2nt\u00e3 pre-textul prejudec\u00e3tilor sociale ce separ\u00e3 oligarhii \u00eembuibati de s\u00e3rmanii lipiti p\u00e3m\u00e2ntului care se dezl\u00e3ntuie animalic, c\u00e3ut\u00e2nd dreptate cu b\u00e2ta, numai pentru a incita fondul unei tensiuni de tip relatie, bicefale, \u00een care capetele protejate de bl\u00e3nuri se confrunt\u00e3 cu cheliile t\u00e3ranilor ascunse \u00een tichii. Dialectica claselor functioneaz\u00e3 \u00eens\u00e3 numai ca ram\u00e3, iar conflictul dintre familia vinovatului si cea a victimei este surogatul unui ingredient narativ slab, care apare r\u00e3zlet \u00eentr-o epic\u00e3 a faptelor ce justific\u00e3 exclusiv o cauz\u00e3 psihologic\u00e3 si nu un lant de evenimente juridice. Succesiunea m\u00e3rturiilor \u2013 m\u00e3rturisiri vizeaz\u00e3, p\u00e2n\u00e3 la ultragiere, pe de o parte, procesul si asumarea, adic\u00e3 sintezele de eu si nu atomiz\u00e3rile lui, pe de alta, blocul existentei apriorice ca dat genetic, si nu obstetrica m\u00e3rimilor psihologice intermediare. Barbu, b\u00e3rbat ajuns la v\u00e2rsta pre-mesianic\u00e3 de 32 de ani, este \u00eentr-un r\u00e3zboi mut si acerb cu o mam\u00e3-cerber\u00e3 care-i supervizeaz\u00e3 existenta pasiv, prin spionare distant\u00e3 si descoasere minutioas\u00e3 a servitoarei, dar si activ, prin razii sporadice \u00een apartamentul lui si m\u00e2ini \u00eenfipte grobian \u00een intimitatea lui rezervat\u00e3. Freudian, atunci c\u00e2nd nu este jungian, Netzer introduce, bonus, un m\u00e3r al discordiei cu trup de Ev\u00e3 p\u00e2ng\u00e3rit\u00e3, f\u00e3c\u00e2nd, spre disperarea excedat\u00e3 a mamei, ca fiul s\u00e3 fie \u00eendr\u00e3gostit de o femeie care are un copil dintr-o relatie anterioar\u00e3. Brusc sor\u00e3 cu aceast\u00e3 pervertit\u00e3 p\u00e2n\u00e3 la trecerea podului pl\u00e2ngerii, mama o angajeaz\u00e3 pe Carmen, ocazional edulcorat\u00e3 Carmenus pentru patentarea formal\u00e3 a acordului manta-de-vreme-rea, \u00een periplul de negociere a iert\u00e3rii de c\u00e3tre familia b\u00e3iatului omor\u00e2t \u00een accidentul de masin\u00e3 provocat de Barbu.
\nExasperant de pasiv, abulic si mai copil dec\u00e2t toti ceilalti, mentionati sau epurati din peisaj, acesta este introvertitul traumatizat, ajuns la strategii autodefensive cu forme de sindrom isteric de persecutie. Din perspectiva recept\u00e3rii celorlalti ca obiecte, lumea se reduce la habitusuri constringente si la \u00eenchisori succesive, fie c\u00e3 sunt morale (este un asasin), juridice (risc\u00e3 o pedeaps\u00e3 de la trei\u00a0 p\u00e2n\u00e3 la cincisprezece ani pentru uciderea din culp\u00e3 a unui copil), fiziologice (nu poate permite corpului s\u00e3 procreeze) si psiho-patologice (respinge cu s\u00e3lbaticie h\u00e3rtuirea matern\u00e3 si contactul resimtit ca un viol). Subiectiv, doctorandul \u00een chimie, fost participant la concursuri de patinaj artistic, \u00eencearc\u00e3 s\u00e3 topeasc\u00e3 alchimic fondul de feminitate atasant\u00e3 cu care l-a pervertit o instructie matern\u00e3 orientat\u00e3 integral asexuat si partial-castrator. Procesul de deblocare sexual\u00e3 are nevoie de doi timpi, de o etap\u00e3 jungian\u00e3, adic\u00e3 de un proces de individuatie aferent si de o etap\u00e3 freudian\u00e3, thanatic-excesiv\u00e3, adic\u00e3 de o crim\u00e3, care s\u00e3 justifice morfologic trecerea exponentului dincolo de pragul propriului clivaj psihic. Terapeutic, Barbu are nevoie s\u00e3 transforme crima asupra unui copil \u00eentr-un infanticid si s\u00e3 ucid\u00e3, ritualic, conditia de copil la care \u00eel redusese stringenta domeniului expansiv-matern. Ca simbolic\u00e3 omogen\u00e3 \u00een chiasmele psihologice pe care le presupune \u201ePozitia copilului\u201c, Barbu se ucide pe sine, tot asa cum, \u00eentr-o etap\u00e3 intermediar\u00e3 a relatiei cu Carmen, refuzase ca aceasta s\u00e3 r\u00e3m\u00e2n\u00e3 \u00eens\u00e3rcinat\u00e3, marc\u00e3 a unui traumatism ce respinge, \u00een esent\u00e3, di-seminarea sinelui.
\nRuptura psihic\u00e3 apare o dat\u00e3 cu tectonica blocurilor de viat\u00e3 si de moarte, pe care, \u00een chip ideal, le privilegiaz\u00e3 experienta de prag a \u00eenmorm\u00e2nt\u00e3rii b\u00e3iatului de 14 ani. Prin negocierea miloag\u00e3 a mamei, pendul\u00e2nd, cu tot cu suisuri si cobor\u00e2suri tonale si \u00eenl\u00e3crimate \u00eentre umilitate si umilint\u00e3, iertarea devine un bun decapitalizat, transat o dat\u00e3 cu sl\u00e3biciunea tat\u00e3lui, care inclin\u00e3 s\u00e3 accepte formal deal-ul propus de solul \u00eemp\u00e3ciuitor. Invocarea educatiei viitoare a fiului \u00eenc\u00e3 \u00een viat\u00e3 este punctul de inflexiune \u00een durerea continu\u00e3 a priveghiului si schimbarea strategic\u00e3 a punctului focal dinspre moarte \u00eenspre viat\u00e3, prin str\u00e3luminarea banilor care pot cump\u00e3ra, dincolo de bine si de r\u00e3u, r\u00e3zbunarea si c\u00e3utarea drept\u00e3tii celui deja mort. Scenariul lui Netzer si al lui R\u00e3dulescu este foarte sensibil la semiotica nuantelor de apropriere si a colapsului intern atunci c\u00e2nd figurile mamei si a fiului se contamineaz\u00e3, \u00een cruce, cu roluri inversate. Mecanismul este \u00eentotdeauna proiectiv : mama se substituie fiului \u00een participarea la \u00eenmorm\u00e2ntare, dup\u00e3 ce o politist\u00e3 ciufut\u00e3 (Cerasela Iosifescu, \u00een rol emblematic de perpetuu-nemultumit\u00e3 c\u00e2rtitoare f\u00e3r\u00e3 cauz\u00e3) le indic\u00e3 pasnic si palid c\u00e3 achitarea costurilor de \u00eenmorm\u00e2ntare \u201ear fi un gest\u201c. Demersul matern are \u00eens\u00e3 nevoie de un argumentar confirmat prin exequatur de familia victimei, iar procesul persuasiv se declanseaz\u00e3 pornind de la un element de seductie empatic\u00e3 compus din figuri suprapuse : \u201eVrea s\u00e3 v\u00e3 spun\u00e3. Si v\u00e3 spun si eu.\u201c \u201ePozitia copilului\u201c\u00a0 este, asadar, \u00een chip fundamental, povestea felului \u00een care un el matern devine un eu personal si \u00een care reflectia instantei celui dint\u00e2i devine, prin menajare psihologic\u00e3 si ritual de prag viat\u00e3-moarte, ecoul celui de-al doilea. Rolul oglinzii retrovizoare, care \u00eei permite mamei s\u00e3 urm\u00e3reasc\u00e3 reconcilierea \u00eenfiripat\u00e3 \u00eentre fiul asasin si tat\u00e3l \u00eendoliat, ca o proiectie \u00een micro a demersurilor ei agonic-diplomatice, este, \u00een acest sens, o sintez\u00e3 iconografic\u00e3 miniatural\u00e3 a \u00eenceperii unui nou ciclu al regimului personal.
\nFondul traumatic al filmului reiese, \u00eens\u00e3, nu at\u00e2t din \u00eent\u00e2rzierea exercit\u00e3rii ideii de ego dincolo de o persona abisal-opresiv\u00e3, ci dintr-o hiper-densifiere a ocurentelor infantile : mai \u00eent\u00e2i, \u201em\u00e3i copile\u201c, asa cum este numit constant Barbu, anominal, dar fiziologic-posesiv, apoi copilul care ar fi putut s\u00e3 fie, dac\u00e3 acelasi Barbu ar fi permis prietenei sale s\u00e3 r\u00e3m\u00e2n\u00e3 \u00eens\u00e3rcinat\u00e3 si, \u00een cele din urm\u00e3, copilul ucis. Ca \u00eentr-un test Rorschach, care las\u00e3 s\u00e3 se deschid\u00e3 \u00een fluture, pe de o parte, imaginea a ceea ce este si, pe de alta, imaginea a ceea ce a fost distrus, \u00een axul spre care se scurge cerneala acestor dou\u00e3 continuturi psihice, r\u00e3m\u00e2ne virtualitatea \u00een care gliseaz\u00e3, dintr-o parte, devenirea masculin\u00e3 si, din cealalt\u00e3, interventia subliminal-psihologic\u00e3 a mamei. Triunghiul ortic reprezint\u00e3 acel spatiu geometric plan, care apare prin configurarea unui triunghi interior, rezultat din reuniunea picioarelor \u00een\u00e3ltimilor triunghiului prim, adic\u00e3 din reuniunea punctelor ce apar o dat\u00e3 cu unghiurile drepte, orthike. Cele trei puncte A, B, C sunt, toate, forme ale infansului, mai \u00eent\u00e2i maternal, apoi virtual si, finalmente, eliminat prin ucidere din culp\u00e3. \u00cencercarea de remediere a r\u00e3ului nu se poate face prin malversatiuni asupra datelor realului, adic\u00e3 prin mit\u00e3 sau corupere (de aceea rolul martorului interpretat de Vlad Ivanov este ornamental, pur relativ si, \u00een esent\u00e3, un lest f\u00e3r\u00e3 cauzalitate ), ci prin proiectarea celor trei v\u00e2rfuri ale constiintei, \u00een-dreptate, \u00eentr-o zon\u00e3 interioar\u00e3 neutr\u00e3, de prag, de initiere \u00een moarte si readaptare la viat\u00e3. Printre cutumele pragului si ale \u00eenmorm\u00e2nt\u00e3rii, \u00eengroparea unui copil echivaleaz\u00e3 psihologic cu nasterea intrinsec\u00e3, \u00een noul spatiu geometric rezultat din proiectii si convergente conciliate si asumate, a individului nou, nastere \u2013 si nu resuscitare ori \u00eenviere \u2013 mediat\u00e3 de \u00eemp\u00e3carea cu tat\u00e3l justitiar, care invoc\u00e3 dreptatea si adev\u00e3rul, sintetiz\u00e2ndu-le \u00een avatarul unui supra-eu reactualizat dup\u00e3 avarie. Retroactiv si retro-vizual, dreptatea este spiritul mortii convertit \u00een nastere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fortele de inertie si de fixare devin reprobabile atunci c\u00e2nd excesivul se consolideaz\u00e3 ca anomalie si atunci c\u00e2nd circumscrierile ocrotitoare tranzitorii devin cercuri de \u00eencarcerare simbolic\u00e3 permanent\u00e3. Aplombul constructiv este atunci stopat, inhibat si, ca \u00eentr-un ritual negru de magie alb\u00e3, redus la stadiul primar al solidarit\u00e3tii impuse cu sursa care l-a generat. Constiinta, sistem… Cite\u0219te mai mult »Aortic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15155","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1663,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15155","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15155"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15155\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15155"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15155"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15155"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}