{"id":15124,"date":"2013-03-21T13:07:15","date_gmt":"2013-03-21T11:07:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15124"},"modified":"2013-03-21T13:07:15","modified_gmt":"2013-03-21T11:07:15","slug":"britannica-a-murit-traiasca-britannica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/britannica-a-murit-traiasca-britannica\/","title":{"rendered":"Britannica a murit, traiasca Britannica !"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u201eNici un om civilizat n-ar trebui sa puna carti pe foc\u201c, scrie Julian Baggini \u00een \u201eAeon Magazine\u201c, \u00eenainte de a povesti cum a ars cele 32 de volume ale \u201eEnciclopediei Britannica\u201c si apoi a postat filmuletul pe Youtube. \u00cen apararea sa, Baggini descrie gestul ca pe o ardere, simbolica, pe rug at\u00e2t a volumelor \u2013 ajunse \u00eentr-o stare deplorabila, din cauza neglijentei proprietarului, care nu le mai rasfoise de ani buni \u2013 dar si a ceea ce au reprezentat ele, p\u00e2na nu de mult, \u00een cultura occidentala.<\/strong> <\/em><br \/>\nUn sf\u00e2rsit lent si infam pentru ceea ce a fost, c\u00e2ndva, o colectie m\u00e2ndra si mult r\u00e2vnita, scrie Julian Baggini. Dar, ca orice \u00eenmorm\u00e2ntare, ceremonia arderii a avut, \u00een esenta, rolul de a aduce un omagiu celui disparut. Cea mai evidenta jignire e, \u00een mod evident, cea adusa parintilor care au facut si fac mari sacrificii pentru educatia propriilor copii. \u00cen era predigitala, \u201eEnciclopediei Britannica\u201c reprezenta o investitie deloc neglijabila, una pe care putini oameni din patura muncitoare si chiar din clasa de mijloc si-o permiteau cu banii jos. \u00cen Statele Unite si \u00een Marea Britanie, enciclopedia era cumparata de la v\u00e2nzatori ambulanti, \u00een rate care se \u00eentindeau pe parcursul unor ani \u00eendelungati. De multe ori, efortul de a cumpara enciclopedia presupunea renuntarea la alte investitii \u2013 cum ar fi un set de mobilier nou.<br \/>\nCei mai multi parinti faceau acest sacrificiu sper\u00e2nd ca, astfel, le vor asigura copiilor o viata mai buna \u2013 idee pe care publicitatea facuta enciclipediei o relua, din nou si din nou. Timp de ani buni, aceasta promisiune era prinsa \u00een sloganul de trei cuvinte tiparit pe brosurile promotionale: \u201eAvantajul Enciclopediei Britannica\u201c.<br \/>\nAcest avantaj era descris \u00een reclamele din ziare si din reviste. O astfel de reclama, din 1983, spunea: \u201eNu e nici un secret ca succesul copilului dvs. \u00een viata depinde, \u00een mare parte, de notele pe care le obtine la scoala. De aceeea trebuie sa-i oferiti c\u00e2t mai multe instrumente cu putinta pentru a atinge succesul. \u00cen special o enciclopedie de calitate.\u201c Reclamele de la televizor reprezentau variatiuni pe aceeasi tema. O reclama de la mijlocul anilor \u201980 arata un baietel viteaz fac\u00e2ndu-si drum prin ploaie, sub o pelerina galbena: \u201eC\u00e2t de departe trebuie sa mearga copiii tai c\u00e2nd au nevoie rapid de informatie?\u201c, \u00eentreaba naratorul. \u201eTrebuie sa ajung la biblioteca \u00eenainte sa se \u00eenchida\u201c, spune baietelul disperat. Naratorul continua: \u201eDaca ar fi avut \u00abEniclopedia Britannica\u00bb acasa\u2026\u201c<br \/>\nNu e de mirare ca asa de multi parinti decupau, constiinciosi, cupoanele de comanda din brosurile publicitare. Cum ar fi putut sa-si priveze copiii de avantajul enciclopediei? Mesajul era irezistibil. \u00centr-un fel, puterea sa era legata de aspiratiile multor familii din clasa de mijloc la o viata mai buna pentru copiii lor. Dar, \u00eentr-alt fel, e o alta fateta a unui fenomen cu care suntem at\u00e2t de obisnuiti \u00een ziua de azi: cultura de consum vinde vise nerealiste, pentru mult prea multi bani. Succesul la scoala al unui copil, arata Julian Baggini, depinde de notele pe care le ia acesta la scoala, dar depinde mult mai mult de background-ul sau social si de cultura familiei dec\u00e2t de instrumentele de \u00eenvatare pe care i le cumpara parintii. Un set de enciclopedii care ram\u00e2ne strict un obiect de mobilier nu e suficient pentru a-i oferi copilului un avantaj; si nici nu e necesar, daca \u00een familie \u00eenvatarea, curiozitatea si dezbaterile fac parte din viata de zi cu zi.<br \/>\nTristul adevar e acela ca toate familiile care \u00eesi bagau ad\u00e2nc m\u00e2na \u00een buzunar pentru un set de enciclopedii ar fi c\u00e2stigat mult mai mult cheltuind jumatate din pretul \u201eEnciclopediei Britannica\u201c sau mai putin pe carti cu un \u00eenceput, cuprins si o \u00eenchierere, pe care copiii chiar ar fi reusit sa le citeasca. \u00cen multe case, prin simpla greutate si acoperire spatiala, colectiile de enciclopedii ocupau mai mult loc dec\u00e2t toate celelalte carti la un loc. Si, cu toate ca erau cele mai admirate volume de pe raft, erau si cele mai putin citite. Sigur, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, cineva spunea: \u201eDu-te si cauta chestiunea X \u00een enciclpedie\u201c. Dar, daca urmai acest \u00eendemn, de cele mai multe ori ti-era imposibil sa gasesti chestiunea X. A \u00eencerca sa gasesti orice \u00een cele 32 de volume era, scrie Julian Baggini, ca si cum i-ai fi spus unui copil care te \u00eentreba cum se scrie un anumit cuv\u00e2nt sa mearga si sa-l caute \u00een dictionar. Cum ai putea sa gasesti un cuv\u00e2nt \u00een dictionar, daca nu stii sa-l scrii? Nu e de mirare, asadar, ca doar foarte putine din cele 44 de milioane de cuvinte ale Enciclopediei erau, de fapt, citite, si ca cea mai mare parte din cele peste 30.000 de pagini nu erau niciodata rasfoite. Volumele adunau praf pentru ca noi habar nu aveam, la propriu, cum sa le folosim.<br \/>\nAvantajul \u201eEnciclopediei Britannica\u201c nu era doar unul iluzoriu, el reflecta, de asemenea, modalitatea \u00een care economia de piata gaseste cai de a transforma lucruri care sunt bune, \u00een sine, \u00een lucruri cu un scop. Familiile din ziua de azi fac sacrificii financiare similare pentru a-si \u00eentretine copii la facultate, unde vor urma cursuri care sunt, \u00een mod explicit, vocationale sau care promit perspective de angajare mai bune. Elementul central, c\u00e2nd vine vorba de a vinde educatia universitara, nu este educatia de dragul educatiei, ci afirmatia, repetata la nesf\u00e2rsit, ca absolventii de facultate c\u00e2stiga mult mai mult dec\u00e2t cei care nu au studii superioare: cu 12.000 de lire sterline pe an, \u00een medie, \u00een Marea Britanie, si cu 17.000 de dolari mai mult \u00een Statele Unite. Chiar si departamentele respectabile de filosofie precum cel al Universitatii Striling le spun potentialilor candidati ca \u201erata de angajare a absolventilor de filosofie a crescut, \u00een ultimii ani\u201c. Din nefericire, arata Julian Baggini, ele fac acest lucru pe baza unor articole din ziare care tradeaza absenta completa a g\u00e2ndirii critice predate de departamentele de filosofie.<br \/>\n\u00centr-o retorica ce a devenit aproape universala, cartile exista pentru a \u00eembunatati notele pe care le iau copiii la scoala, care, la r\u00e2ndul lor, servesc scopului de a atinge culmi mai \u00eenalte ale succesului \u00een viata. Si nu e nici un secret \u00een privinta a ceea ce se \u00eentelege, aici, prin succes: joburi mai bine platite, case mai mari, mai multi bani pentru consum. Cartile nu sunt elemente intrinseci ale unei vieti de calitate, ele sunt \u201einstrumente pentru succes\u201c. Poate ca \u201eEnciclopedia Britannica\u201c a simbolizat, c\u00e2ndva, visul idealist ca, acumul\u00e2nd cunostinte, am putea sa ne ridicam spiritual si sa traim vieti mai bune dec\u00e2t cei de dinaintea noastra. Dar, daca acest vis nu e sprijinit de o \u00eentelegere umanista despre ce \u00eenseamna o viata mai buna, nu ram\u00e2ne dec\u00e2t un vis superficial, care se traduce prin mai multi bani, un statut mai \u00eenalt si obiecte mai stralucitoare.<br \/>\nDaca a existat, vreodata, un avantaj al \u201eEncilcopediei Britannica\u201c, arata Baggini, Internetul l-a erodat, \u00eentre timp. Folosita rareori chiar si \u00een vremurile ei de glorie, o enciclopedie e un instrument greu de utilizat, care se \u00eenvecheste repede si care, acum, a fost depasit de informatia libera de pe web. Si, \u00een apartamentele sau casele mici, spatiul de pe rafturi pe care \u00eel ocupa a devenit greu de justificat. Baggini povesteste cum, atunci c\u00e2nd a \u00eencercat sa doneze cele 32 de volume ale enciclopediei unei scoli, sau unei biblioteci publice, nimeni nu le-a primit, iar anticarii nici n-au vrut sa auda de ele. Iar \u00een 2012 Britannica s-a \u00eenclinat \u00een fata inevitabilului si a renuntat la editia tiparita. Chiar si asa, pentru vechile volume \u2013 devenite acum obiecte rare \u2013 nu s-a gasit nici un cumparator.<br \/>\nPunerea pe foc a enciclopediei a simbolizat, asadar, beneficiile unei distrugeri creative. Britannica e un simbol al vremurilor \u00een care accesul la informatie era limitat, depinz\u00e2nd \u00een mare parte de banii de care dispuneai. Avantajul colectiei era profund legat de faptul ca volumele sale erau obiecte exclusiviste si scumpe. S-ar putea sa ne lipseasca mirosul legaturii din piele, fosnetul paginilor fine, greutatea fiecarui volum \u2013 care c\u00e2ntarea mai mult de un kilogram. Dar daca ceea ce se afla pe acele pagini e lucrul cel mai important, putem fi convinsi ca aceste lucruri pierdute sunt compensate, cu v\u00e2rf si \u00eendesat, de libertatea oricarui om care are o conexiune la Internet si care poate gasi acelasi continut, si mult mai mult, pe gratis sau aproape pe gratis. O lume in care cartile valoroase se ascund \u00een spatele usilor \u00eenchise ale unei minoritati privilegiate nu poate fi preferata uneia in care informatia nepretuita e disponibila prin intermediul usii deschise a unui browser de internet.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eNici un om civilizat n-ar trebui sa puna carti pe foc\u201c, scrie Julian Baggini \u00een \u201eAeon Magazine\u201c, \u00eenainte de a povesti cum a ars cele 32 de volume ale \u201eEnciclopediei Britannica\u201c si apoi a postat filmuletul pe Youtube. \u00cen apararea sa, Baggini descrie gestul ca pe o ardere, simbolica, pe rug at\u00e2t a volumelor \u2013&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/britannica-a-murit-traiasca-britannica\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Britannica a murit, traiasca Britannica !<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8696],"class_list":["post-15124","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-eniclopedia-britannica"],"views":1157,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15124","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15124"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15124\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15124"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15124"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15124"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}