Din 1905, Cupa Davis \u00eenceteaza sa mai fie o afacere exclusiva a iancheilor si britanicilor. Australienii, neozeelandezii, francezii, germanii si italienii \u00eencep sa emita pretentii, fascinati, pare-se, de aceasta competitie internationala pe echipe a tenisului. Totusi, cum subliniam \u00een episodul trecut, prima natiune non-anglo-saxona care a cucerit \u201eSalatiera de argint\u201c a fost cea franceza. Interesant si cumva paradoxal e faptul ca \u201egalii\u201c au izbutit performanta de a anula avantajul terenului propriu de care, macar \u00een teorie, americanii ar fi trebuit sa profite. \u00cen 1927, la Philadelphia, Henri Cochet, Jean Borotra, Ren\u00e9 Lacoste si Toto Brugnon, dupa doua \u00eenfr\u00e2ngeri cu S.U.A. (\u00een 1925-1926), au reusit sa-i \u00eenvinga pe ianchei, cucerind pentru prima data Cupa Davis. Si sa nu uitam ca tenismanii din tara Unchiului Sam veneau dupa o suita incredibila de succese, ei c\u00e2stig\u00e2nd \u201eSalatiera\u201c \u00eentre 1920 si 1926!
\nFinala din 1927, desfasurata la Germantown Cricket Club din Philadelphia, Pennsylvania, a fost una \u201epe muchie de cutit\u201c. Lacoste l-a \u00eenvins usor, \u00een doar trei seturi, pe Johnston, dar \u201eBig Bill\u201c Tilden a egalat la unu situatia, dupa victoria \u00een patru seturi obtinuta \u00een fata lui Cochet. Cuplul Hunter-Tilden izbuteste sa aduca echipa americana \u00een avantaj, dupa succesul \u00een cinci seturi contra dublului francez Borotra-Brugnon. Ziua a treia a Challenge Round-ului este una cu ghinion pentru gazde, caci Lacoste \u00eel cheama la ordine pe Tilden \u00een patru manse, iar Cochet arata lumii \u00eentregi ca are s\u00e2nge rece, dispun\u00e2nd \u00een patru seturi de Johnston.
\nDupa istorica victorie, revenirea \u00een patrie a \u201ecocosilor galici\u201c reprezinta o poveste \u00een sine… Ecoul si amploarea evenimentului nu pot fi comparate dec\u00e2t cu alte asemenea momente, de pilda victoria boxerilor interbelici Georges Charpentier si Marcel Cerdan la profesionisti sau triumful \u201ealbastrilor\u201c la Campionatul Mondial de Fotbal desfasurat chiar la Paris, \u00een 1998! Oricum, cert este ca pachebotul care ancoreaza \u00een portul Le Havre si care-i aduce acasa pe tenismani este \u00eent\u00e2mpinat de o multime de cincizeci de mii de oamenii entuziasmati. Mai mult, este organizat un Comitet National de primire, \u00een frunte cu Presedintele Republicii, Gaston Doumergue! Presa franceza, mai cu seama cea de st\u00e2nga, este \u00een delir, triumful este celebrat fara perdea, totul primeste o dimensiune epopeica… Dar ceea ce surprinde peste masura este priza populara pe care ajunge sa o primeasca acest sport \u201eelitist\u201c, care este \u00eenca departe sa devina unul de \u201emasa\u201c!
\nPotrivit traditiei, \u00een anul urmator Challenge Rond-ul s-a disputat \u00een Franta, iar \u201eMuschetarii\u201c s-au lovit de o problema foarte grava: Parisul nu beneficia de o arena demna sa gazduiasca o competitie at\u00e2t de importanta. Francezii nu detineau dec\u00e2t doua arene decente de tenis, \u201eRacing Club de France\u201c si \u201eStade Fran\u00e7ais\u201c. Ca urmare, autoritatile franceze decid sa construiasca o arena noua. Se va vadi ca pe aceasta cei patru \u201eMuschetari\u201c vor domina Cupa Davis \u00eenca patru ani, p\u00e2na \u00een 1933, c\u00e2nd Marea Britanie va reface prestigiul stirbit al anglo-saxonilor. Asa s-a nascut Roland Garros-ul, acest stadion mitic de la Porte D’Auteuil. Dar iata fabuloasa poveste a frumosului parc sportiv parizian.
\nDoi tineri care \u201eman\u00e2nca sport pe p\u00e2ine\u201c, Pierre Gillou si \u00c9mile Lesieur, sunt \u201eactorii principali\u201c. Ei au sarcina sa zguduie inertiile si sa-i convinga pe guvernanti, ca si pe posibilii sponsori, ca Franta trebuie sa pastreze Cupa Davis juc\u00e2nd pe o arena exemplara. Cei doi sunt de neam bun, provenind din \u00eenalta societate franceza, sunt mari sportivi si reprezinta floarea mondenitatii Parisului. Gillou este presedintele lui \u201eRacing\u201c, capitan al celebrei echipei de rugby cu acelasi nume, Lesieur fiind liderul lui \u201eStade Fran\u00e7ais\u201c si autorul primului eseu al echipei nationale de rugby a Frantei, dar si campion la o suta si patru sute de metri plat. Asadar, doi sportivi de calibru, tocmai buni sa fie mesageri persuasivi. \u00cei ajuta presedintele lui \u201eTennis Club de Paris\u201c, Albert Canet. Acesta din urma le acorda \u00een concesiune un teren de trei hectare undeva \u00een apropiere de Porte d’Auteuil, unul jinduit de mai multe asociatii sportive. Plini de entuziasm, Pierre Gillou si \u00c9mile Lesieur garanteaza cu averea lor \u00eenceperea lucrarilor de amenajare si constructie ale noului stadion national de tenis.
\nDar acum se iveste o alta problema. Lesieur pune o conditie. Arena trebuie sa poarte numele unui membru al clubului \u201eStade Fran\u00e7ais\u201c, un bun prieten al sau, celebru aviator, decedat eroic \u00een Primul Razboi Mondial \u00een 1918. Numele acestuia? Roland Garros. Iar Monsieur Garros nu este deloc un anonim. Pilotii de v\u00e2natoare americani \u00eel respecta ca pe un zeu, inamicii germani asisderea, el fiind primul aviator care a traversat Marea Mediterana! Dupa negocieri, dezbateri, razg\u00e2ndiri si puneri de acord, \u00een sf\u00e2rsit, spre finele lui mai 1928, stadionul este gata. Suprafata de joc este zgura. Zgura europeana, acea zgura pe care Charles Bouhana, mare specialist \u00een suprafete si terenuri sportive, a inventat-o si abilitat-o ca demna sa sustina un meci de tenis.
\n\u00cen iulie 1928, iancheii, din a caror echipa faceau parte \u201eBig Bill\u201c Tilden si Henessy, si francezii, care contau pe celebrii \u201eMuschetari\u201c Henri Cochet, Ren\u00e9 Lacoste, Jean Borotra si Toto Brugnon, urmau sa se \u00eenfrunte pe bijuteria de stadion nou-nout. Inaugurarea efectiva avusese loc \u00eensa la 19 mai 1928, cu ocazia unui meci feminin, dupa care acolo se disputasera Campionatele Internationale de Tenis ale Frantei, competitie care debutase \u00een 1912 la \u201eStade Fran\u00e7ais\u201c, sub titulatura completa de \u201eCampionat mondial de tenis pe zgura\u201c. Din 1925, competitia, devenita \u00eentre timp celebrul turneu de Grand Slam, fusese deschisa si sportivilor ne-francezi. De atunci dateaza si denumirea de \u201eInternationalele Frantei\u201c. Adevarata si oficiala inagurare se consuma \u00eensa cu prilejul Challenge Round-ului, \u00een prezenta Presedintelui Republicii, domnul Doumergue.
\n\u00cenaintea finalei, tenismanii francezii sunt coplesiti de emotii, ei retrag\u00e2ndu-se la Versailles, \u00eentr-un hotel numit Trianon Palace. Lacoste, care trebuia sa-l \u00eenfrunte pe Tilden, dispare pur si simplu din hotel. El revine abia la miezul noptii, d\u00e2rd\u00e2ind de frig (frica?). Pur si simplu, era blocat la g\u00e2ndul ca-l va \u00eent\u00e2lni pe faimosul \u201eBig Bill\u201c, cu toate ca \u00eel \u00eenvinsese pe campionul iancheu \u00een urma cu un an, la Philadelphia. Coechipierii \u00eel privesc siderati. Toata lumea tace. Nimeni nu stie ce sa-i spuna. A doua zi, \u201eCrocodilul\u201c pierde la un mare Tilden, genial chiar si la apus de cariera. Cochet reface handicapul, bat\u00e2ndu-l pe Henessy, iar dublul Cochet-Borotra \u00eenvinge echipa americana, prelu\u00e2nd conducerea. \u00cen meciul decisiv, Henri Cochet \u201ele Patron\u201c ataca toate mingile, le loveste de sus, rapid, pentru a-l surprinde pe iancheu. Elegant si discret, Cochet aduce Frantei punctul care le \u00eengaduie \u201ecocosilor\u201c sa pastreze \u201eSalatiera\u201c la Paris. Cei opt mii de spectatori sunt \u00een delir, efortul de a construi un nou \u201etemplu\u201c al tenisului la Paris nu a fost zadarnic, sampania, Bordeaux-ul si Cognac-ul pot sa curga, nimic nu mai conteaza \u00een fata imensei bucurii populare!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Din 1905, Cupa Davis \u00eenceteaza sa mai fie o afacere exclusiva a iancheilor si britanicilor. Australienii, neozeelandezii, francezii, germanii si italienii \u00eencep sa emita pretentii, fascinati, pare-se, de aceasta competitie internationala pe echipe a tenisului. Totusi, cum subliniam \u00een episodul trecut, prima natiune non-anglo-saxona care a cucerit \u201eSalatiera de argint\u201c a fost cea franceza. Interesant… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (31)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6257],"class_list":["post-15122","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-istoria-tenisului"],"views":952,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15122","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15122"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15122\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15122"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15122"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15122"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}