{"id":15114,"date":"2013-03-21T13:01:22","date_gmt":"2013-03-21T11:01:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15114"},"modified":"2013-03-21T13:01:22","modified_gmt":"2013-03-21T11:01:22","slug":"medicii-si-literatura-diaristica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/medicii-si-literatura-diaristica\/","title":{"rendered":"Medicii si literatura diaristica"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Mihail Mihailide, <em>Eul altora. Jurnalul unor jurnale<\/em> (Editura Viata Medicala Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012)<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>Pluridisciplinaritatea este, \u00een sine, o calitate. Nu prea multi semeni ai nostri se pot lauda cu ea. Fireste, \u00eentre deschiderea umanista vadita de un Leonardo sau Iorga si cea a unor distinsi intelectuali contemporani, din Rom\u00e2nia si de aiurea, distanta este enorma. Dar cum sa compari&#8230; incomparabilul? Mutatis mutandis, lucrurile pot fi privite cu o necesara distanta relativista, tocmai pentru a nu \u00eentuneca pe nedrept statura performantelor de astazi, chiar daca ele doar cu efort pot fi alaturate celor din vechime. \u00cen fond, avea dreptate calugarul franciscan William din Baskerville, personajul lui Eco, c\u00e2nd spunea ca \u201enoi suntem niste pitici \u00een comparatie cu \u00eenaintasii, dar niste pitici care stau pe umerii lor&#8221;.<\/strong> <\/em><br \/>\nMihail Mihailide este un asemenea personaj, unul pe care gratia divina (sau excelenta sa volitiva) l-a daruit cu o dubla, exceptionala calitate: de medic si jurnalist. Iar conditia de cunoscator al naturii omenesti, fizice si spirituale, dar si cea de bun comunicator, i-au facilitat accesul la o multitudine de experiente pe care le-a filtrat potrivit unor masuri personale, \u00eenalt asezate intelectual. Ca asa stau lucrurile o atesta si ultima lui carte, \u201eEul altora. Jurnalul unor jurnale&#8221; (Editura Viata Medicala Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012), practic un comentar prelungit aplicat asupra unor marturii biografice \u00een care punctul de referinta este tocmai ego-ul. Medit\u00e2nd \u00een marginea unor texte edite de tipul jurnalelor intime, autobiografiilor si memoriilor, autorul \u00eencearca (si, \u00een buna masura chiar reuseste) sa recupereze o dimensiune insolita din activitatea si istoria personala a colegilor sai, medicii. Caci discipoli ai lui Hipocrat sunt acei scriitori sui generis pe care Mihail Mihailide \u00eei repertoriaza, studiind cu o curiozitate intelectuala remarcabila maniera \u00een care acestia, fara a-si celebra patologic eul, \u00eesi exhiba narcisismul prin recurs la expresia literara autoreferentiala.<br \/>\nBa de multe ori nici nu este vorba despre narcisism \u00een sens psihanalitic, ci doar despre nevoia, omeneste inteligibila, de a con-semna, de a re-tine, de a practica o anamneza individuala astfel \u00eenc\u00e2t episoadele, \u00eent\u00e2mplarile si personajele iesite din comun, \u00een bine sau \u00een rau, care le-au populat biografia si cu al caror destin s-au intersectat sa nu devina banale accidente ocolite de memoria personala. Pe de alta parte, daca am facut referire la disciplina freudiana, atunci s-ar cuveni subliniata dimensiunea terapeutica, auto-vindecatoare, pe care orice consemnare de sine, fie ea sub forma jurnalului, a memoriilor sau autobiografiei, o incumba. Pusa \u00een expresie, formulata, transformata \u00een \u201ebun public&#8221;, experienta individuala \u00eesi sleieste potentialul patogen si \u00eesi conserva exclusiv valenta pozitiva, cea care genereaza sanatate spirituala. Si poate ca aceasta este miza reala a \u00eensemnarilor diaristice, mai cur\u00e2nd dec\u00e2t vaga importanta a unei tinte de ordin estetic&#8230;<br \/>\nSpuneam ca doctorul si gazetarul Mihail Mihailide trece \u00een revista jurnalele altor medici, scriind astfel, la r\u00e2ndul sau, \u201ejurnal&#8221;. De fapt, nu sunt numai jurnale, ci si interviuri, eseuri, studii, tratate, romane si piese de teatru, dar care toate au \u00een comun aceeasi trasatura: faptul de a celebra eul medicului ca pe un receptacul si o oglinda a conditiei omenesti. Este o formula inteligenta, de tip Matrioska, potrivit careia esenta cartii se constituie prin \u00eenvaluiri si acumulari succesive de reflectii purtate asupra altor jurnale.<br \/>\nDe la Marta Trancu Rainer (\u201eFile de jurnal \u2013 marturii)&#8221; la Dan Setlacec (\u201eDan Setlacec, amintiri, marturii, opinii&#8221;, interviu), de la Zaharia Petrescu (\u201e\u00censemnarile unui medic din razboiul pentru independenta&#8221;) la I. Mamulea (vezi \u00eensemnarile olografe ale acestui doctor privind boala Regelui Ferdinand), de la Miriam Korber-Bercovici (\u201eJurnal de ghetou&#8221;) la Mihail Bulgakov (\u201eImobilul nr. 13, Sub calc\u00e2i \u2013Fragmente de jurnal si \u00censemnarile unui t\u00e2nar medic&#8221;) etc., o multitudine de aspecte medicale, istorice, psihologice, culturale, politice, moderne si nu \u00een ultimul r\u00e2nd morale sunt descoperite, analizate si recontextualizate de autor, care pleaca, \u00eentotdeauna cu acribie si reverentiozitate, de la \u00eensemnarile mai mult sau mai putin literare ale confratilor sai medici din diferite epoci. Natural, notatiile, comentariile si interpretarile lui Mihail Mihailide sunt extrem de interesante, mai cu seama ca ele reconfigureaza si fac inteligibile un timp istoric, o \u00eent\u00e2mplare inedita ori un fapt psihologic care altfel ne-ar ram\u00e2ne straine. Departe de a fi o carte de \u201enisa&#8221;, textul semnat de acesta trimite la o \u00eentelegere profunda si panoramica a societatii rom\u00e2nesti, din perspectiva unor mari constiinte ce au tutelat cu prestigiul si moralitatea lor viata medicala nationala.<br \/>\nDaca adaugam la toate acestea si stilul placut, deopotriva precis si cald, al autorului, ca si dictiunea sobra, lipsita de emfaza, a ideilor sale, rezulta o excelenta imagine de ansamblu asupra unui domeniu putin cunoscut la noi. Volumul \u201eEul altora. Jurnalul unor jurnale&#8221; se citeste cu placere intelectuala maxima, fiind o lectura de savoare si, de ce nu, una care sa edifice o alta perceptie asupra memorialisticii medicale rom\u00e2nesti si internationale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mihail Mihailide, Eul altora. Jurnalul unor jurnale (Editura Viata Medicala Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012) &nbsp; Pluridisciplinaritatea este, \u00een sine, o calitate. Nu prea multi semeni ai nostri se pot lauda cu ea. Fireste, \u00eentre deschiderea umanista vadita de un Leonardo sau Iorga si cea a unor distinsi intelectuali contemporani, din Rom\u00e2nia si de aiurea, distanta este&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/medicii-si-literatura-diaristica\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Medicii si literatura diaristica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8693,8692],"class_list":["post-15114","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eul-altora-jurnalul-unor-jurnale","tag-mihail-mihailide"],"views":1219,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15114","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15114"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15114\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15114"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15114"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15114"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}