Mutarea cu forta \u00een Capitala tarii noastre, \u00een gloriosii ani comunisti, a unei mari parti din populatia rurala din \u00eemprejurimi si departari a dat nastere unui experiment chimic nedorit de nimeni; mai ales de catre bucuresteni, ca sa fim corecti. Pe scurt, combinatia letala dintre elementul bucurestean clasic si elementul rural, amestecate \u00een aceeasi eprubeta marxist-leninista cu un strop de ceausism, a nascut fenomenul folclorului urban. Folclorul urban este opinca de aur, este cingatoarea din vinilin, este naiul turcit, este lautarismul \u00een toate. Iar cum toate se \u00eent\u00e2mpla \u00een transportul \u00een comun, acest efect de neourbanism nu putea sa lipseasca.
\nVa voi spune acum povestea unor \u201efolcloristi\u201c peste care am dat \u00een timp ce ma plimbam cu troleibuzul prin centrul Bucurestiului acum c\u00e2teva zile. \u00cen afara faptului ca eram \u00eenca sub influenta naucitoare a unui lucru citit pe internet, anume un username care desemna femininul termenului cataclism (sic!), \u00een ziua aceea, orice as fi facut si oriunde m-as fi dus, totul ma chema la arheologie sociala. Studiind politica, ma g\u00e2ndeam ca poate mi-am gresit cariera, ca mai stiu io ce. Dar m-am linistit amintindu-mi ca analiza politica \u00eenseamna identificarea lucrurilor pe care politica le poate \u00eenghiti pentru fiecare palier social \u00een parte.
\n\u00cen dreptul statiei Calea Mosilor, troleibuzul se opreste si el la o tigara, ca semaforul tine ceva mai mult la intersectia cu Carol. Era o zi destul de \u00eensorita, ma uitam si eu frumusel pe geam si faceam filosofie, c\u00e2nd deodata mi s-a \u00eentunecat privirea. Afara, astept\u00e2nd \u00eentr-o tinuta mai mult dec\u00e2t relaxata, o duduie \u201efolclorista\u201c \u00eemi atrage atentia si ma face sa ma g\u00e2ndesc la Darwin. \u201eSunt cumva martor la o noua paradigma?\u201c, ma \u00eentrebam. O asemenea femeie nu am mai vazut, sincer. Niste buze de nu o lasau sa respire, ochelari care \u00eei acopereau mai degraba fruntea, valuri, maree, flux si reflux de piele lasata, tocuri anti orice si, mai presus de toate, un tricou pe care scria \u201elook but don’t touch\u201c. Primul g\u00e2nd care mi-a trecut prin minte a fost \u201efair warning\u201c. Cioran mi-a sarit si el din nou \u00een ajutor, memoria soptindu-mi ca pus \u00eentr-o situatie similara, el si-a notat urmatoarele: \u201edaca m-ar \u00eenchide \u00eentr-o camera cu o asemenea femeie, mi s-ar putea smulge orice secret\u201c.
\nAproape ca ma \u00eengrijorasem, dar macar eu eram \u00een troleibuz, ea \u00een statie. Total de acord cu d\u00e2nsa: ma uit, cercetez si pe urma fug catre dealuri! \u00cen definitiv, nu am nimic cu ea, doar ca mahalaua nu \u00eenseamna nici rebeliune, nici subcultura, ci doar un efect secundar nefast al culturii politice si economice din regiunea noastra. Ma g\u00e2ndesc mereu ca nu trebuie sa fugi neaparat de oameni, ci de ceea ce propaga ei \u00een jurul lor. Rautacios sa fii sa te g\u00e2ndesti ca \u201etortionarilor le lipseste imaginatia\u201c.
\n\u00cen fine, semaforul trece pe verde, troleibuzul porneste la drum, iar pericolul ram\u00e2ne \u00een urma. Uit repede de toata aceasta \u00eent\u00e2mplare si \u00eemi vad \u00een continuare de ale mele. Ma g\u00e2ndeam la concertul Megadeth de anul trecut si la toata experienta minunata, c\u00e2nd ceva \u00eemi invadeaza din nou cu salbaticie insula de calm launtric \u00een care ma aflam. Pe scaunele din spatele meu se aflau doua fete care faceau galagie pentru a fi remarcate de publicul ocupat, evident, cu dezbaterea si votarea unei legi noi pentru popor. Galagia ca galagie, dar cum din orice haos rezulta ceva \u201efrumos\u201c, nu puteam sa nu remarc urmatorul aforism de proportii jupiteriene:
\nPOPEASCA X: Auzi, fata?\u2026 fata!\u2026 Aoleo, da’ ce naiba ai \u00een urechile alea?! Ca de c\u00e2nd ti-ai pus ochelari nu mai auzi bine! N-ai mai vazut asa ceva…
\nAm simtit cum mi se dilueaza si scurge toata memoria \u00eentr-o singura clipa. Chiar si acum, \u00een timp ce scriu aceste r\u00e2nduri, parca \u00eemi vine sa-mi scutur capul. Ma duc sa beau un pahar cu apa, revin imediat….
\nAsadar, avem de-a face cu un \u201erationament\u201c catastrofal \u00eentruc\u00e2t logica este \u00eenfr\u00e2nta pe doua fronturi. De ce? Simplu, dar complex \u00een acelasi timp. \u00cen primul r\u00e2nd, ce legatura au ochelarii cu auzul? Poate pe viitor se vor inventa si ochelarii cu aparat auditiv incorporat, iar daca se vor ocupa Apple de acest lucru, probabil ca se vor numi iSee, iHear, iThink. Tot ce-i posibil. \u00cen al doilea r\u00e2nd, ochelarii te ajuta sa vezi, deci sunt un lucru bun pentru tine daca ai nevoie. Conform rationamentului de mai sus, ochelarii au o functie negativa, pentru ca \u00eempiedica o persoana din exercitarea functiilor auditive la un nivel optim si \u00een acord cu v\u00e2rsta. Sunt momente ca acestea c\u00e2nd \u00eencepi sa crezi ca \u00eentr-o viata anterioara ai fost modelul lui Edvard Munch c\u00e2nd a pictat tabloul \u201eStrigatul\u201c. Sigur, poate sunt eu rautacios, dar nu cred ca aceasta se voia o gluma subtila din partea fetei. \u00cen fine.
\nUltimul episod din aceasta serie a avut loc c\u00e2nd am luat troleibuzul de \u00eentoarcere. \u00cen fata mea, la c\u00e2teva r\u00e2nduri distanta, statea o cucoana cam pe la saizeci de ani, vizibil suparata pe ceva, cineva, altceva sau Basescu. \u201eArata de parca ar astepta ceva\u201c, ma g\u00e2ndeam eu, oricum nepasator. Trec minute, trec c\u00e2teva statii de troleu, trec si doua accidente observate pe drum, dar cucoana noastra ram\u00e2ne la fel de tensionata. Eu eram la fel de nepasator, doar ca n-aveam la ce sa ma uit si ma uitam la ea. Ei bine, dupa statia Foisorul de foc se aprinde \u00een sf\u00e2rsit focul. \u00cencepe sa sune telefonul cucoanei, iar \u00een momentul \u00een care observa cine anume o apeleaza, se face toata rosie. De furie.
\nLa celalalt capat era o anume Victoria, probabil o escroaca, o ruda \u00eendepartata sau o nora, adica tot o escroaca. Cucoana noastra a repetat numele Victoria de at\u00e2tea ori, \u00eenc\u00e2t faptul ca troleibuzul a prins numai verde p\u00e2na acasa mi s-a parut o victorie! Iata o demonstratie de forta sau cum poti sa-ti impui punctul de vedere indiferent de context:
\nCUCOANA VICTORIOASA: Alo, Victoria? Nu ti-e jena, Victoria?\u2026 Dar cum poti sa faci tu, Victoria, una ca asta, Victoria? Da?\u2026Asa\u2026
\n(\u00cencepe sa ridice vocea, \u00eentr-un mod ascutit)
\nCUCOANA VICTORIOASA: Da, Victoria? Da? P\u00e3i ia zi, Victoria, de momentul ala\u2026 alaaa\u2026
\n(Gesticuleaza cu degetul aratator)
\nCUCOANA VICTORIOASA: Mai, Victoria!\u2026 Hai, nu fii nesimtita, Victoria! Zau\u2026 Victoria sa stii ca\u2026 ca\u2026 da! Te dau \u00een judecata, Victoria! Nu se poate, Victoria, sa-ti bati joc \u00een halul asta, Victoria!
\n(Coboara vocea, stiind ca e pe cale sa c\u00e2stige cearta)
\nCUCOANA VICTORIOASA: Hai, Victoria, lasa astea\u2026 lasa. Te stiu eu pe tine, Victoria. Te-am citit eu, din prima te-am citit! Bine, Victoria, sa vedem ce-o sa faci, Victoria. Ce-o sa faci, draga, ce-o sa faci? Crezi ca mi-e frica de tine, Victoria?\u2026 Victoria? Alo? Alo!? Victoria, mi-ai \u00eenchis? Ei, asta e\u2026 (ofteaza dezamagita de faptul ca n-a reusit sa-i dea lovitura de gratie Victoriei).
\nDin fericire, troleibuzul a ajuns repede si m-am dus direct acasa. Murdarit de folclorul urban, m-am bagat direct \u00een dus. Seara, \u00eenainte sa ma culc, am facut o scurta trecere \u00een revista a momentelor traite peste zi si mi-am spus asa cum o fac mereu \u00eenainte de culcare: ce bine ca nu trebuie sa ma supun dec\u00e2t propriului meu univers!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mutarea cu forta \u00een Capitala tarii noastre, \u00een gloriosii ani comunisti, a unei mari parti din populatia rurala din \u00eemprejurimi si departari a dat nastere unui experiment chimic nedorit de nimeni; mai ales de catre bucuresteni, ca sa fim corecti. Pe scurt, combinatia letala dintre elementul bucurestean clasic si elementul rural, amestecate \u00een aceeasi eprubeta… Cite\u0219te mai mult »Dazed and confused (II) Victoria<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15112","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1152,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15112","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15112"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15112\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15112"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15112"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15112"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}