{"id":15110,"date":"2013-03-21T12:59:09","date_gmt":"2013-03-21T10:59:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15110"},"modified":"2013-03-21T12:59:09","modified_gmt":"2013-03-21T10:59:09","slug":"coruptia-copilul-arta-conversatiei-si-ursul-de-aur","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/coruptia-copilul-arta-conversatiei-si-ursul-de-aur\/","title":{"rendered":"Coruptia, copilul,  arta conversatiei si Ursul de Aur"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>E greu, indiferent ca esti critic literar, de arta, sau de cinema, sa nu te lasi constr\u00e2ns \u2013 \u00een parerile pe care le emiti despre opera de arta \u2013 de reputatia care o precede. Haloul care o \u00eenvaluie (\u201eaura\u201c ca sa decontextualizez un concept al lui Walter Benjamin), \u00eenainte chiar de a fi \u00eenceput lectura sau vizionarea, contine deja toate zonele potentiale unde se poate \u00eenscrie judecata axiologica. Lucrurile se complica si mai mult, c\u00e2nd opera \u00een cauza merge spre \u00eent\u00e2lnirea cu publicul \u00eempovarata de doua premii prestigioase, cum e cazul filmului semnat de Calin Peter Netzer, \u201ePozitia copilului\u201c, distins recent cu Ursul de Aur si Premiul FIPRESCI la cea de-a 63-a Berlinala. Cum sa \u00eendraznesti sa critici un aspect c\u00e2t de mic, c\u00e2nd minti mult mai luminate ca a ta sustin ca e vorba de o capodopera si n-au nimic de obiectat?<\/strong><\/em><br \/>\nAt\u00e2t vreau, de altfel, sa si critic la filmul lui Netzer, \u00eenainte sa revars asupra-i un val de elogii: ceva marunt, \u00eensa deloc insignifiant \u00een ordinea esteticului. Este vorba de compozitia imaginii si de stilul de filmare. Balansul permanent al camerei, de parca operatorul ar fi fost \u00een stare de ebrietate, trecerea de la un personaj la celalalt fara o \u00eencadrare corespunzatoare (capul unuia dintre interlocutori este \u00een mod frecvent \u201etaiat\u201c la nivelul fruntii, c\u00e2nd camera se fixeaza asupra lui \u00een cursul unui dialog), sariturile peste ax si lipsa vizibila de racorduri \u00eentre planuri pot sa fie deranjante pentru spectatori si nu aduc un plus de valoare si de interes filmului. De la Noul Val francez \u00eencoace, toate sunt \u201efumate\u201c, rasuflate. Asupra acestui aspect voi reveni catre finalul textului.<br \/>\n\u00cen rest, \u201ePozitia copilului\u201c este un film de o subtilitate si de o forta extraordinare, de o amaraciune cum rar ti-e dat sa vezi si de un simt al masurii care le lipseste cel mai adesea artistilor contemporani, \u00eenclinati \u00eenspre gesturi extreme \u00een detrimentul unei cautari a general umanului. Tema aleasa de Calin Peter Netzer, care e si scenarist \u2013 \u00een colaborare cu Razvan Radulescu \u2013 si producator, deci \u201eautor\u201c \u00een deplinul \u00eenteles al cuv\u00e2ntului, e una universala, la fel de veche precum tragedia greaca si cultura occidentala: legatura problematica a copilului adult cu generatia parintilor. Fiul, Barbu, are dificultati \u00een a se rupe de familie si \u00een a-si trasa un drum propriu \u00een viata, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t Cornelia, o mama posesiva si geloasa, iubitoare si putin capabila sa-i \u00eenteleaga nevoia acuta de independenta, manifesta tendinta suparatoare de a-l controla si de a-i monopoliza sentimentele. Tensiunile dintre ei, dar si posibilitatea unei reconcilieri irup cu ocazia unui accident pe care t\u00e2narul \u00eel sav\u00e2rseste conduc\u00e2nd cu 140 km\/ h, \u00een urma caruia moare un copil.<br \/>\nFiindca face parte dintr-un cerc social cu \u201erelatii\u201c (mama e scenografa, iar tatal un chirurg cunoscut), totul se pune \u00een miscare pentru ca Barbu sa nu \u00eenfunde puscaria, mai ales ca familia victimei se afla pe o treapta inferioara a societatii si nu poate actiona prea multe p\u00e2rghii pentru a-si face dreptate. Se dau telefoane la prefectura, se masluiesc declaratiile martorilor, se vehiculeaza sume de bani, se contacteaza expertul care trebuie sa faca expertiza masinii dupa accident etc. P\u00e2na si politistii care ancheteaza cazul si care pareau inflexibili \u00eentr-o prima faza, se lasa \u00eenmuiati si \u00eencearca sa profite oarecum de contactul neasteptat cu o familie sus-pusa de la Bucuresti. Desi, asa cum a declarat si regizorul, aceasta chestiune a coruptiei ram\u00e2ne \u00een planul al doilea, cred ca unul din meritele filmului \u2013 daca e sa-l raportam la contextul socio-politic rom\u00e2nesc \u2013 e sa ne arate, indirect, de ce nu putem scapa de mita, de trafic de influenta si de pile, cunostinte, relatii. Aceste racile vor fi mereu cu noi si \u00een noi at\u00e2ta vreme c\u00e2t profitam cu totii de pe urma lor: din pacate coruptia e multidirectionala si multifunctionala, cel care trebuie sa dea spaga va fi pus, gratie sistemului, sa si \u201eia\u201c la un moment dat, \u00eentr-un lant fara sf\u00e2rsit, fiecare cetatean ajung\u00e2nd c\u00e2teodata \u00een v\u00e2rful unei piramide a influentei, mai \u00eenalte sau mai joase.<br \/>\n\u00cen \u201ePozitia copilului\u201c, se trece totusi de la dimensiunea sociala a povestii la una morala, \u00een sensul \u00eenalt si nobil al termenului. Totul pleaca de la ideea \u2013 \u00een acelasi timp logica si penibila \u2013 pe care o au parintii lui Barbu, de a plati \u00eenmorm\u00e2ntarea copilului strivit pe sosea, ceea ce-i obliga sa mearga la casa mortului. Tatal, Relu (Florin Zamfirescu), o figura slaba si lipsita de autoritate, nu e cu ei, asa ca \u00een BMW-ul foarte luxos se deplaseaza doar Cornelia, Barbu si Carmen, prietena acestuia, \u00eentr-o tacere apasatoare, ale carei efecte dramatice sunt bine exploatate de regizor. \u00cen fata casei, pe care mama o descrie condescendent ca fiind mai \u201ecivilizata\u201c dec\u00e2t celelalte din sat, Barbu nu se simte \u00een stare sa coboare din masina, las\u00e2ndu-si mama sa intre doar \u00eentovarasita de Carmen. De la un \u201eDumnezeu sa-l ierte!\u201c, spus conventional la intrare, jocuri subtile de glissando duc scena pe culmile tragediei. Discutia dintre Cornelia si parintii lui Mihai, uneori absurda si fara sens, alteori plina de stranii vibratii, subliniaza c\u00e2t de grava e pierderea unui copil si ce greu se resemneaza o mama cu ea, fie ca lipsa se concretizeaza prin moarte, fie printr-o simpla \u00eendepartare si prin raceala fiului fata de cea care i-a dat viata.<br \/>\nDupa aceasta discutie \u00eentre doua mame frustrate, at\u00e2t de bine construita \u00eenc\u00e2t stoarce literalmente lacrimi, Cornelia se \u00eentoarce la masina, unde Barbu asteapta, cufundat \u00een g\u00e2nduri. Probabil sub impulsul remuscarii si poate ca reactie la hohotele sincere de pl\u00e2ns ale mamei, el coboara sa-si ceara iertare de la dl Angheliu (Adrian Titieni), imobil \u00een poarta casei, scena tulburatoare fiind elegant redata, fara cuvinte, \u00een oglinda retrovizoare a masinii, \u00een care Cornelia arunca o privire plina de angoasa, concentr\u00e2nd \u00een ea toata dragostea materna, purificata prin \u00eentelegerea coplesitoare a suferintei umane. Atingerea st\u00e2njenita a m\u00e2inilor \u00eentre Barbu si tatal copilului ucis pare sa stearga granitele sociale si sa-i uneasca pe cei doi barbati \u00eentr-o comuna participare la esenta tragica a vietii. Filmul se sf\u00e2rseste brusc prin \u00eentoarcerea lui Barbu, \u00eenlacrimat, \u00een masina, dupa care ecranul negru, pe care defileaza genericul, \u00eendeamna spectatorul sa duca scenariul mai departe, spre un deznodam\u00e2nt concret, sau sa ram\u00e2na pe loc, spun\u00e2ndu-si ca, at\u00e2t c\u00e2t le statea \u00een putinta, personajele au trait un soi de catharsis.<br \/>\nDesi \u201ePozitia copilului\u201c se \u00eencheie \u00eentr-o zona unde cuvintele nu-si mai au rostul, trebuie subliniat faptul ca filmul \u00eesi datoreaza totusi impactul emotional \u00een primul r\u00e2nd scenariului. Exceptional scris, acesta exploateaza toate resursele expresive ale unor registre diverse de limba. Se trece usor si firesc \u2013 spre deosebire de majoritatea filmelor rom\u00e2nesti \u2013 de la trivialitate la patetism, de la absurd la \u00eenaltator, de la palavrageala mondena fara sens la grave chestiuni existentiale, \u00eentr-o impecabila arta a conversatiei. Dialogurile, poate cele mai bune dintr-un film de dupa 1989, sunt sclipitoare, pline de nuante si subterfugii, de insinuari si atacuri pe fata, exist\u00e2nd scene \u00een care fiecare fraza rostita echivaleaza cu un asalt de scrima. Memorabile sunt de pilda conversatiile dintre Cornelia si Carmen, sau cea dintre mama si soferul masinii pe care Barbu a depasit-o \u00een momentul accidentului, care tin spectatorul cu sufletul la gura mai bine dec\u00e2t ar face-o un film politist. Un fin umor de limbaj nu lipseste, un umor care se situeaza adesea \u00een vecinatatea grotescului (de retinut sunt confesiunile pe care i le face Carmen Corneliei, cu privire la bizareriile sexuale ale lui Barbu).<br \/>\nPartiturile actoricesti sunt asumate cu o virtuozitate remarcabila. Nu doar la nivelul performarii unui dialog \u00een care replicile au rapiditatea sacadata si traiectoria imprevizibila a mingilor de ping-pong, ci si la nivelul mimicii si al jocului corporal. Bogdan Dumitrache reuseste sa redea bine prezenta de urs morocanos si coplesit de evenimente a lui Barbu, iar Ilinca Goia \u00een rolul lui Carmen se ilustreaza printr-o atitudine sobra si printr-o foarte curioasa dinamica fizionomica. \u00cen deja mentionata scena a discutiei cu Cornelia, mici tremuraturi ale narilor si ale barbiei, tresariri ale pleoapelor, divergente \u00eentre mesajul transmis de ochi si de buze sunt de-ajuns pentru sublinierea aversiunii profunde dintre cele doua femei, mai bine dec\u00e2t ar face-o un suvoi de acuze. Luminita Gheorghiu, \u00een rolul mamei, are o prestatie de mare actrita, \u00een acelasi timp vulcanica si echilibrata, dinamica si retinuta, realiz\u00e2nd poate cea mai buna interpretare din cariera sa.<br \/>\nsi acum, sa revin de unde am plecat. M-am g\u00e2ndit \u00een sinea mea cum ar fi aratat \u201ePozitia copilului\u201c daca ar fi fost filmat \u00een stilul cel mai clasic imaginabil, anume cu camera pusa pe trepied, cu \u00eencadraturi corecte, realizate dupa toate regulile care se \u00eenvata \u00een scolile de cinema, si cu un montaj \u00eentemeiat pe principiul fluiditatii, nu al discontinuitatii. Am fost fortat sa constat ca filmul ar fi fost la fel, ca n-ar fi pierdut nimic din puterea-i extraordinara, ca ar fi stors aceleasi lacrimi spectatorilor si i-ar fi constr\u00e2ns la acelasi gen de reflectii serioase despre viata, parinti si copii, despre drame si vinovatie. si, atunci, la ce bun ca toti tinerii cineasti sa se conformeze unor principii similare de compozitie vizuala? Sau, poate ca de vina or fi pur si simplu operatorii?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>E greu, indiferent ca esti critic literar, de arta, sau de cinema, sa nu te lasi constr\u00e2ns \u2013 \u00een parerile pe care le emiti despre opera de arta \u2013 de reputatia care o precede. Haloul care o \u00eenvaluie (\u201eaura\u201c ca sa decontextualizez un concept al lui Walter Benjamin), \u00eenainte chiar de a fi \u00eenceput lectura&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/coruptia-copilul-arta-conversatiei-si-ursul-de-aur\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Coruptia, copilul,  arta conversatiei si Ursul de Aur<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[83,8690,80,8691],"class_list":["post-15110","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-film","tag-film-premiat","tag-film-romanesc","tag-pozitia-copilului"],"views":1217,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15110","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15110"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15110\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15110"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15110"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15110"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}