{"id":15102,"date":"2013-03-21T12:52:18","date_gmt":"2013-03-21T10:52:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15102"},"modified":"2013-03-21T12:52:18","modified_gmt":"2013-03-21T10:52:18","slug":"adevar-si-fictiune","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/adevar-si-fictiune\/","title":{"rendered":"Adevar si fictiune"},"content":{"rendered":"

J.M. Coetzee, Miezul verii. Scene de viata provinciala,<\/em> traducere si note de Irina Horea, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Primele doua volume ale trilogiei intitulate \u201eScene de viata provinciala\u201c a lui J.M. Coetzee, \u201eCopilarie\u201c (\u201eBoyhood\u201c, 1997) si \u201eTinerete\u201c (\u201eYouth\u201c, 2002) stateau \u00een mod clar si de la bun \u00eenceput sub semnul deciziei autorului de a scrie despre sine la persoana a treia. \u00cen \u201eMiezul verii\u201c, \u00eensa, ultimul volum, aparut \u00een anul 2009, scriitorul sud-african ia o decizie mai putin asteptata chiar si de cititorii sai cei mai fideli: si anume, \u00eel imagineaza si-l descrie pe J.M. Coetzee, personajul acestei carti, ca fiind deja mort! Iar daca cele dint\u00e2i volume erau denumite, fiecare, de catre editor, \u201efictionalized memoir\u201c, cel din urma e inclus \u00een categoria \u201enonfiction\u201c… Pentru cei obisnuiti cu maniera de a scrie a lui Coetzee, chiar daca mare, surpriza reprezentata de \u201eSummertime\u201c si de strategia aceasta (inedita, e adevarat) nu poate fi chiar at\u00e2t de neasteptata. si nici inexplicabila. Caci ajunge sa ne amintim doar ca, de pilda, la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Literatura care i-a fost acordat \u00een anul 2003, scriitorul a preferat ca, \u00een locul unui discurs traditional \u00een care sa vorbeasca despre sine, despre evolutia sa literara sau despre precursorii ori modele culturale pe care le-a avut, sa dea citire unei elaborate parabole av\u00e2nd \u00een centru figura lui Robinson Crusoe. C\u00e2tiva ani mai t\u00e2rziu, invitat la Princeton pentru o serie de conferinte, a prezentat \u00een fata publicului c\u00e2teva fragmente literare axate pe vocatia de aparator al drepturilor animalelor pe care si-o descopera scriitoarea Elizabeth Costello; personaj fictional, aproape inutil sa mai precizam… \u00cen fond, prin \u201eScene de viata provinciala\u201c, Coetzee nu face altceva dec\u00e2t sa urmeze un impuls mai vechi si sa desav\u00e2rseasca (deopotriva sa demonstreze!) la nivel narativ o convingere a sa extrem de profunda: aceea ca, cel putin \u00een perioada contemporana, singurul mod cu adevarat adecvat de a aborda aspecte de natura etica este fictiunea. Macar pentru ca, prin intermediul ei, cititorul si autorul pot rezista \u00een fata falsei convingeri ca ar exista raspunsuri simple pentru marile \u00eentrebari ale existentei. Sau chiar ca ar exista raspunsuri \u00een fata vreuneia dintre interogatiile esentiale.
\n(Anti)alegorii<\/strong>
\nPrivita astfel, \u00eentreaga opera a lui Coetzee poate fi descrisa cel mai bine drept antialegorica, deoarece, desi textele sale \u00eembraca uneori forma consacrata a alegoriei, de fiecare data sensurile acestora se situeaza dincolo de simplista si simplificatoarea descifrare \u00een cheie alegorica. \u00cen plus, o alta caracteristica a scrisului lui Coetzee, evidenta mai cu seama \u00een creatiile pe care le-a publicat \u00een ultimul deceniu, este antibiografismul acestora, \u00een ciuda faptului ca nu putini critici au \u00eencercat sa citeasca \u201eDezonoare\u201c sau \u201eElizabeth Costello\u201c pornind de la datele existentei autorului. La fel cum s-a \u00eent\u00e2mplat, desigur, si \u00een cazul primelor volume ale trilogiei. Numai ca, dincolo de aparentul aer banal sau familiar identificabil \u00een \u201eBoyhood\u201c sau \u201eYouth\u201c, nu trebuie sa uitam nici o clipa ca naratiunea (zisa \u201econventionala\u201c) la persoana a treia si beneficiind de omniscienta timpului trecut ascunde ceva mult mai profund si mai elaborat \u2013 ce devine evident abia odata cu \u201eMiezul verii\u201c. \u00cen primele r\u00e2nduri, e adevarat, Coetzee pare a urma modelul deja consacrat de volumele anterioare. Numai ca imediat cititorul realizeaza ca textul este punctat de o serie de adnotari \u00een italice, cum ar fi: \u201eDe aprofundat\u201c, \u201eDe dezvoltat\u201c. Urmeaza c\u00e2teva interviuri realizate de un universitar britanic, Vincent, care si-a asumat sarcina de a scrie nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t o biografie a scriitorului J.M. Coetzee, deja decedat si \u00een posesia \u00eensemnarilor caruia intrase de ceva vreme. Perioada vizata de Vincent acopera anii 1971-1977, o epoca extrem de importanta pentru formarea intelectuala, afirmarea si evolutia literara a lui Coetzee, anii acestia fiind legati de cautarea identitatii creatoare si a glasului propriu, care sa-l singularizeze printre scriitorii momentului. Interviurile par a fi axate pe aflarea istoriei persoanelor intervievate, \u00eensa, evident, centrul de interes e reprezentat de legaturile pe care acestea le-au avut cu Coetzee, precum si modul \u00een care l-au perceput ca om. Astfel ca Julia si Sophie, foste iubite ale lui John, Adriana, mama unei foste studente a acestuia si profesoara de dansuri braziliene, verisoara lui Coetzee, Margot (numita, \u00eensa, Agnes \u00een \u201eCopilarie\u201c) vor relata \u00eent\u00e2mplari din trecut si vor recompune, fiecare \u00een felul sau, un portret care, evident, este mai mult dec\u00e2t miscat, mai mult dec\u00e2t subiectiv si cu totul altceva dec\u00e2t, cel putin teoretic, cititorul se asteapta sa afle despre scriitorul J.M. Coetzee… Caci sunt detaliate incapacitatea (sau inabilitatea?) lui John de a mentine o relatie calda cu femeile, \u00eenchistarea sa, dificultatea (aproape imposibilitatea!) lui de a \u00eenvata sa danseze si asa mai departe. Desigur, \u201eMiezul verii\u201c jongleaza \u00een mod absolut remarcabil cu o \u00eentrebare care l-a preocupat de timpuriu pe scriitorul sud-african: si anume, de ce sunt oamenii at\u00e2t de interesati sa afle detalii si anecdote din viata scriitorilor si de ce e at\u00e2t de prezenta tendinta de a \u00eencerca sa \u00eentelegi o opera literara pornind de la amanuntele biografice…
\nDesi mentin\u00e2nd \u00een numeroase fragmente ale acestei carti un ton aparent lejer si amuza(n)t, autorul aduce \u00een prim-plan c\u00e2teva aspecte etice extrem de importante. Mai cu seama daca nu e cumva lipsit de moralitate ca oamenii sa fie mai interesati de existenta personala a lui J.M. Coetzee, devenit celebru scriitor, dec\u00e2t, de pilda, de drama familiei Adrianei, al carei sot, refugiatul brazilian Mario Nascimento, e atacat brutal de o banda de hoti. Prin urmare, istoriile personale ale persoanelor intervievate de Vincent, dar si ale parintilor ori copiilor acestora sunt construite \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t sa fie cel putin la fel de fascinante ca si povestea respectivilor ani din viata lui Coetzee \u00eensusi, daca nu cumva chiar mai fascinante \u2013 si, cu siguranta, mult mai palpitante… \u00cen acest sens, intervievatii dau impresia ca nu fac altceva dec\u00e2t sa-si spuna propria poveste \u00een fata lui Vincent. \u00censa trucul lui J.M. Coetzee ca autor al acestei stranii carti este ca, dincolo de vocile individuale ale acestor naratori, se aude propria voce a lui Coetzee, cel care, \u00een afara de faptul ca e punctul de interes al tuturor, domina relatarea chiar si atunci c\u00e2nd nu apare \u00een mod direct \u2013 sau poate mai ales atunci. Tehnica pastisei functioneaza, asadar, dupa urmatorul model: Vincent nu e dec\u00e2t un devotat emul imaginar incapabil sa faca altceva dec\u00e2t sa pastiseze stilul maestrului. Ironia este evidenta mai cu seama \u00een acele pasaje \u00een care Margot nu e de acord cu rescrierea aspectelor pe care le relateaza ea, asa ca protesteaza fata de reelaborarile lui Vincent, care au darul, din punctul ei de vedere, de a distorsiona adevarul. Dar care adevar…? Caci Vincent nu e nici el altceva dec\u00e2t un personaj literar, o fiinta de h\u00e2rtie, rezultatul imaginatiei lui Coetzee \u00eensusi, asemenea tuturor celorlalte personaje care apar pe parcursul acestei carti, inclusiv t\u00e2narul Coetzee, \u00een numele caruia autorul \u00eencearca sa vorbeasca.
\nFictiune & metafictiune<\/strong>
\nPentru cititorii avizi de senzational, la \u00eenceputul anilor ’70, lui John nici nu i se \u00eent\u00e2mpla ceva esential. Se re\u00eentoarce \u00een Africa de Sud dupa o perioada petrecuta \u00een Statele Unite, se stabileste \u00een cartierul Tokai din Cape Town, \u00eempreuna cu tatal sau \u2013 cu care a avut \u00eentotdeauna o relatie dificila, numeroase scene din \u201eCopilarie\u201c fiind dovezi elocvente \u00een acest sens. T\u00e2narul intelectual \u00eencearca sa-si gaseasca o slujba potrivita, e dezamagit de lumea universitara si mediteaza chiar la posibilitatea de a reveni \u00een arida si torida regiune Karoo, la ferma bunicilor sai, desi e pe deplin constient ca n-ar mai fi capabil sa faca fata provocarilor unei asemenea existente. Evenimentul cel mai \u00eensemnat este ca acum Coetzee reuseste sa publice \u201eDusklands\u201c (aparut \u00eentr-adevar \u00een 1974), cu toate ca textele cuprinse \u00een acest volum nu prea lasa sa se \u00eentrevada ulterioara constructie narativa din \u201eAstept\u00e2ndu-i pe barbari\u201c, marea realizare din 1980 a scriitorului sud-african… Nivelul metafictional este evident si foarte bine configurat, cu toate ca deloc nou pentru Coetzee, daca tinem seama ca si \u00een creatiile sale anterioare apar personaje deloc \u00eent\u00e2mplator numite Coetzee.
\nE un lucru arhicunoscut ca p\u00e2na si \u00een cele mai voit oneste pagini memorialistice sunt prezente elemente subiective si care tin de domeniul celei mai pure imaginatii. \u00cen fond, daca e sa analizam, fie si foarte sumar, cazul \u00een speta, trebuie sa mentionam ca mama scriitorului, a carei disparitie prematura e depl\u00e2nsa pe tot parcursul \u201eMiezului verii\u201c, nu s-a stins din viata, \u00een realitate, dec\u00e2t \u00een anul 1985; sau ca, desi insista a se prezenta pe sine stabilit alaturi de tatal sau \u00eentr-un cartier din Cape Town, \u00een acea perioada Coetzee era deja casatorit si avea doi copii. \u00cen egala masura, p\u00e2na si marturisirile personajelor feminine din carte, deloc magulitoare la adresa lui Coetzee, sa recunoastem, nu trebuie cautate neaparat \u00een biografia scriitorului, ci mai degraba \u00een imaginatia acestuia. Caci, oric\u00e2t dau ele senzatia ca stiu totul sau spun totul despre barbatul alaturi de care au trait ori s-au aflat la un moment dat, ipostazele \u00een care acesta apare \u00een relatarile lor nu fac altceva dec\u00e2t sa \u00eenmulteasca mastile pe care el pare a le purta, ram\u00e2n\u00e2nd, practic, impenetrabil.
\nAr fi extrem de naiv sa concluzionam ca, din simplul motiv ca o anumita tema apare \u00een proza lui Coetzee, ea ar fi fost prezenta si \u00een viata acestuia, \u00eei spune la un moment dat lui Vincent una dintre persoanele cu care sta de vorba. si e adevarat: o creatie at\u00e2t de evident declarata autobiografica precum \u201eMiezul verii\u201c nu face altceva dec\u00e2t sa supuna la un dificil test chiar limitele autobiografiei, ca forma literara aparte si ale memorialisticii, ca discurs narativ. Iar Coetzee sugereaza, \u00een acest fel, pentru acei cititori care reusesc sa depaseasca toate capcanele textului si sa patrunda dincolo de aparente, ca, la urma urmei, existenta reala a scriitorului privit ca persoana publica trebuie cautata doar \u00een opera sa, acela fiind unicul spatiu al adevarului personal, care, \u00een cazul marilor scriitori, se confunda cu acela al literaturii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

J.M. Coetzee, Miezul verii. Scene de viata provinciala, traducere si note de Irina Horea, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012     Primele doua volume ale trilogiei intitulate \u201eScene de viata provinciala\u201c a lui J.M. Coetzee, \u201eCopilarie\u201c (\u201eBoyhood\u201c, 1997) si \u201eTinerete\u201c (\u201eYouth\u201c, 2002) stateau \u00een mod clar si de la bun \u00eenceput sub semnul deciziei autorului… Cite\u0219te mai mult »Adevar si fictiune<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3975,8667],"class_list":["post-15102","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-j-m-coetzee","tag-miezul-verii-scene-de-viata-provinciala"],"views":1966,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15102","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15102"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15102\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15102"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15102"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15102"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}