La capatul unei ample si profunde analize asupra operei lui B.P. Hasdeu \u2013 punct de referinta \u00een receptarea creatiei savantului \u2013, prin care unele texte erau \u00eenaltate la rangul de capodopere (ca de pilda \u201eRazvan si Vidra\u201c), iar autorul era \u00eentrevazut drept geniu, Mircea Eliade rostea o asertiune, care, golita de sensul ei, a facut cariera nefericita, de negare partiala sau cvasitotala a contributiei marelui \u00eenvatat \u00een toate domeniile abordate.
\n\u201eHasdeu \u2013 scria Mircea Eliade \u2013 nu e numai cel mai profund romantic al nostru, dar si unul dintre cele mai \u00eensemnate figuri ale romantismului european. Dupa Novalis, este singurul care a avut o intuitie magica a lumii at\u00e2t de perfecta si de coerenta. Geniu de o \u00eenspaim\u00e2ntatoare vastitate, Hasdeu si-a cheltuit puterile sale creatoare cu o nepasare pe care numai un print, un romantic si un erou ca el si-o putea \u00eengadui. Din tot ce ar fi putut crea, au ramas multe santiere si foarte putine monumente. Dar planurile acestor santiere sunt suficiente sa acorde semnificatie unei \u00eentregi epoci\u201c (1).
\nMulti dintre criticii ulteriori, mai ales din domeniul literaturii, si-au sprijinit consideratiile negative pe prima parte a frazei lui Mircea Eliade, vaz\u00e2nd \u00een tot ce a \u00eentreprins creatorul doar deschideri de drumuri, \u201esantiere\u201c, si nimic sau aproape nimic \u00eencheiat, de rezistenta, neg\u00e2nd valoarea \u2013 fie si de model \u2013 a fragmentelor, \u201efuniilor de nisip\u201c, oferite de autor, care au o importanta deosebita desprinsa chiar de \u00eentreg (2).
\n\u00centre altele, cei care s-au apropiat de creatia lui Hasdeu nu au observat ca, de fapt, unele opere nu sunt defel \u00eenceputuri, ci lucrari \u00eencheiate, prezentate de autor \u00een aureola posibilelor directii pe care le deschid, nu neaparat pentru cel ce le-a propus, ci pentru cultura rom\u00e2na \u00een ansamblul ei.
\nEste cazul, \u00een primul r\u00e2nd, al monografiei \u201eIoan Voda cel Cumplit\u201c, publicata ca primul tom al seriei \u201eOameni mari ai Rom\u00e2niei\u201c si al volumului \u201eC\u00e2teva analize literare externe\u201c (1864), \u00een care promisiunea publicarii unui al doilea volum, pandant al celui de fata, cu analize dedicate istoricilor rom\u00e2ni, \u201eUreche, Sincai, Huru etc.\u201c era pur formala, spre a nu fi \u00eenvinuit ca s-a ocupat de opera unor personalitati straine si i-a neglijat pe cei din tara. Dar e cazul si al altor texte, prezentate dintr-un spirit orgolios romantic drept puncte de pornire al unor opere mult mai vaste, pe care, daca nu le va fi avut, sigur le-ar fi putut concepe.
\nAcelasi statut \u00eel au si lucrarile \u201eFragmente pentru istoria limbei rom\u00e2ne. Elemente dacice\u201c (1875) (extrase din cursul de filologie comparativa tinut la Facultatea de Litere din Bucuresti) si volumul \u201eDin istoria limbei rom\u00e2ne\u201c (1882), care, prin forta \u00eemprejurarilor, nu puteau sa se \u00eenchege \u00een vademecum-uri exhaustive ale problematicii limbii rom\u00e2ne.
\n\u00cen mod real, exista doar sase santiere abandonate succesiv din diverse motive, si anume:
\n\u2013 Santierul \u201eMitologiei dacice\u201c (din vastul proiect \u201eReminiscente ale credintelor mitologice la rom\u00e2ni\u201c), deschis \u00een cea mai frageda tinerete (cca 1850-1852), din care au ramas c\u00e2teva fragmente extrem de interesante, pe care le-am publicat \u00een revista \u201eManuscriptum\u201c;
\n\u2013 Santierul sintezei despre originea poporului rom\u00e2n, din care nu a reusit sa publice dec\u00e2t studiul ne\u00eencheiat \u201ePierit-au dacii\u201c (1862), ce relua \u00een plan pur istoric problema persistentei dacilor, abordata initial \u00een plan mitologic;
\n\u2013\u00a0 Santierul trilogiei romanesti \u201eViata unui boier\u201c, dedicat evocarii vietii vornicului Motoc, din care n-au ramas dec\u00e2t episodul I, al partii \u00eent\u00e2i \u201eCopilariele lui Iancu Motoc\u201c (1864) si episodul II \u201eProcopseala\u201c (doar \u00eenceputul), restructurat \u2013 t\u00e2rziu \u2013 dupa abandonarea continuarii, \u00een nuvela istorica \u201eUrsita\u201c (1876);
\n\u2013 Marele santier al \u201eIstoriei critice a rom\u00e2nilor\u201c, conceputa \u2013 dupa estimarile noastre \u2013 \u00een cca 70-80 de volume, care , \u00een virtutea unuia din planurile initiale, ar fi urmat, sa \u00eembratiseze \u201etoate ramificatiile ambelor Dacii, \u00eencep\u00e2nd prin Muntenia, unde, la Puntea lui Traian, fusese aruncata prima fecunda sam\u00e2nta a latinitatii \u00een Oriinte. Orice formatiune a neamului rom\u00e2nesc va fi aprofundata sub toate raporturile: teritorial, etnografic, dinastic, nobiliar, ostasesc, religios, juridic, economic, literar si artistic\u201c spre a rasfr\u00e2nge \u201esub toate aspectele sale\u201c \u201etraiul natiunii rom\u00e2ne\u201c \u00een sec. XIV: \u201elucrarea naturii asupra omului si a omului asupra naturii, endosmosul dintre geniu si multime, persistenta s\u00e2ngelui, spiritul epocii si asa mai \u00eencolo\u201c.
\nGrandoarea proiectului \u2013 unic, de altfel, \u00een istoria universala \u2013 \u00eel facea pe autor sa ezite \u00eenca de la \u00eenceput \u00een privinta posibilitatilor sale umane de a \u00eencheia o asemenea lucrare, determin\u00e2ndu-l sa trateze fiecare chestiune \u00een mod monografic spre a fi rotunjita \u00eentr-un studiu de sine statator.
\nDin pacate, dupa \u00eencheierea primului volum si a fasciculei \u00eent\u00e2i din cel de al doilea volum, autorul abandona proiectul \u00een totalitatea lui, desi ulterior publica separat studiile \u201eOriginile agriculturei la rom\u00e2ni. Originile viniculturei la rom\u00e2ni, Originile pastoriei la rom\u00e2ni\u201c, ce se adaugau, virtual, volumului II, \u201eIstoria etnografica a Tarii Rom\u00e2nesti p\u00e2na la anul 1400\u201c.
\n\u2013\u00a0 A urmat proiectul la fel de gigantesc al dictionarului limbii rom\u00e2ne, \u201eEtymologicum magnum romaniae\u201c, din care nu a \u00eenfaptuit dec\u00e2t primele trei volume \u2013 p\u00e2na la cuv\u00e2ntul \u201eb\u00e2r\u00e2it\u201c.
\n\u2013\u00a0 \u00cen sf\u00e2rsit, din ultimul proiect, acela al trilogiei spiritiste \u201eSic cogito \u2013 Ita sensum \u2013 Virtus rediviva\u201c, nu a finalizat dec\u00e2t primul volum si doua capitole din volumul II, respectiv \u201eD. Fourtier si fotografia extraretinala si Materia odica si materia nimbica\u201c.<\/p>\n
Dupa revenirea la sferele istoriei, prin sinteza \u201eNegru Voda. Un secul si jumatate din \u00eenceputul statului Tarei Rom\u00e2nesti\u201c, B.P. Hasdeu, simtindu-se total epuizat, nu mai scria \u2013 \u00een afara c\u00e2torva articole si a laudatiei \u201eO nevasta rom\u00e2nca\u201c \u2013 p\u00e2na \u00een 1907 nimic. Noua ani de tacere!
\nDupa cum se vede, cu exceptia istoriei, \u00een care scriitorul antamase doua mari proiecte, fiecare dintre celelalte se conturau \u00een cu totul alte domenii, dezvaluind tentativa de abordare profunda a tuturor sferelor umanisticii.
\n\u00centre cauzele care au facut posibila si au determinat trecerile acestea aproape nefiresti cu aceeasi competenta de la un domeniu la altul, nu trebuie uitata acea calitate evidentiata de Mircea Eliade a perceptiei magice a legaturilor dintre aspectele realitatii, acea intuitie geniala a interconditionarilor tainice dintre parte si \u00eentreg, acea aspiratie de dominare romantica si renascentista deopotriva, a tot ce e omenesc.
\nDe asemenea, nu trebuie uitata dorinta, care l-a calauzit at\u00e2t pe el, c\u00e2t si pe alti contemporani ai sai, de a arde etapele, spre a \u00eenalta stiinta si cultura rom\u00e2na la nivelul atins de tarile de \u00eenalta si veche civilizatie.
\nDupa cum nu trebuie omis harul care i-a permis sa dispuna dupa plac, \u00eentr-un mod natural sintetic, indiferent \u00een ce domeniu s-a manifestat, de cunostintele si modalitatile de abordare ale disciplinelor conexe.
\nVor fi existat, desigur, si orgolii de egalare si \u00eentrecere a unor contemporani rom\u00e2ni si straini \u2013 a unui Kogalniceanu, de pilda \u2013, orgoliul de a fi pe primul loc \u00een toate. Dar fara forta interioara si fara suportul cunostintelor largi si aprofundate ar fi calcat \u00een gol.
\nLa urma urmei, nu intereseaza cauzele, c\u00e2t rezultatele care i-au uimit pe contemporani si continua sa ne uimeasca si pe noi astazi, dupa at\u00e2ta vreme, \u00eenalt\u00e2ndu-l deasupra omenescului.
\nDar daca impulsurile care au facut posibila deschiderea imprevizibila a mereu altor santiere se lasa relativ usor descifrate, cauzele abandonarii lor ram\u00e2n \u00eenca neclare, desi partial par motivate exterior.
\nNu subscriem \u2013 cum s-a spus \u2013 la parasirea cu indiferenta a proiectelor \u00eencepute de catre Hasdeu.
\nDupa mai fiecare abandon se resimt regretul si dorinta reluarii, prin texte adiacente sau prin fragmente circumscrise direct temei, a unora dintre proiectele mentionate \u2013 cu exceptia \u201eDictionarului limbii rom\u00e2ne\u201c, de la elaborarea caruia a fost \u00eendepartat brutal, \u00een mod oficial. \u00censa si acolo autorul anunta intentia continuarii lui, pe cont propriu, fara subventia regala, pe care n-a mai onorat-o.
\nTot brutal, cu amenintarea mortii, a fost \u00eendepartat de tema dacica, interpretata de contemporanii sai drept un caz de sacrilegiu antinational, 1862-1864. Sunt cunoscute atacurile \u00eempotriva lui declansate de Neofit Scriban, Georgie Hrisoscoleo, Cezar Bolliac s. a.
\nAlteori \u2013 \u00een cazul \u201eIstoriei critice a rom\u00e2nilor\u201c \u2013 a lipsit motivatia financiara, pe care savantul\u00a0 a tot cautat-o, dezvaluindu-si o vreme disponibilitatea continuarii operei.
\nA intervenit \u2013 \u00een proiectul trilogiei spiritiste \u2013 lipsa de putere si, probabil, constiinta ca ceea ce avusese de spus, spusese deja, taina par\u00e2ndu-i-se prea mare, spre a fi descifrata \u00een termeni \u201efizici\u201c, cum \u00eesi propusese \u00een \u201eIta sensum\u201c.
\nSingurul proiect clar abandonat, prin reutilizarea materialului elaborat \u00eentr-o cu totul alta structura, ram\u00e2ne trilogia romanesca \u201eViata unui boier\u201c, abandonare prin care se \u00eendeparta pentru circa doua decenii de sferele literaturii \u00een \u00eentregul ei.
\nAdevarul va fi fost, desigur, \u00een toate cazurile, mai complex.
\nDe aceea si punem \u00een discutie acest aspect nedezbatut p\u00e2na acum \u00een mod public.<\/p>\n
<\/p>\n
\nNOTE: <\/strong>
\n(1)\u00a0\u00a0 \u00a0Introducere la B.P.Hasdeu, \u201eScrieri literare, morale si politice\u201c, editie critica cu note de Mircea Eliade, tom I, Bucuresti, 1937, p. LXXX.
\n(2)\u00a0\u00a0 \u00a0Am cita, exemplul deformator \u2013 desi \u00eentr-o intentie admirativa \u2013 a consideratiilor unuia dintre ultimii exegeti care fac aluzie, \u00eentr-o exprimare proprie, la afirmatia lui Mircea Eliade: \u201eGenial \u00een ansamblul operei, unde este \u00abuvrier si artist\u00bb deopotriva, depasind radical basarabenismul, si chiar rom\u00e2nismul programatic printr-un har al titanismului creativ, Hasdeu ne da \u00een domeniul literaturii, at\u00e2t fragmente sclipitoare, c\u00e2t si \u00eentreguri rau cladite\u201c (Mihai Cimpoi, \u201eO istorie deschisa a literaturii rom\u00e2ne din Basarabia\u201c, Editura Academiei, 1997, p. 67).<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"La capatul unei ample si profunde analize asupra operei lui B.P. Hasdeu \u2013 punct de referinta \u00een receptarea creatiei savantului \u2013, prin care unele texte erau \u00eenaltate la rangul de capodopere (ca de pilda \u201eRazvan si Vidra\u201c), iar autorul era \u00eentrevazut drept geniu, Mircea Eliade rostea o asertiune, care, golita de sensul ei, a facut… Cite\u0219te mai mult »\u201eSantiere\u201c hasdeene<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7186],"class_list":["post-15099","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-b-p-hasdeu"],"views":1021,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15099","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15099"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15099\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15099"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15099"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15099"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}