Nu o data, mai ales \u00een campaniile electorale \u2013 si, slava Domnului, de astea, aproape numai de astea, avem parte de vreo 23 de ani \u00eencoace \u2013 i-am auzit pe c\u00e2te un politician sfertodoct sau pe c\u00e2te un parvenit cu \u201ebuletin de Bucuresti\u201c (binecunoscuta formula de dinainte de 1990) peror\u00e2nd despre nivelul de educatie al populatiei din capitala patriei, unul desigur, \u00een perceptia lor, \u00eenalt \u00een comparatie cu cel din alte orase si zone ale unei tari \u201eeminamente agrare\u201c, ca sa citez dintr-un poem antologic, ce a devenit \u00eentre timp eminamente si neagrare, si neindustriale. Vezi Doamne, Bucurestiul ar fi punctul cel mai de sus al educatiei \u00een Rom\u00e2nia!!! \u00cen treacat fie spus, nu se face elementara distinctie \u00eentre educatie si instructie, dar aceasta e o alta problema. Ca unul care cunosc destul de bine atmosfera cosmica, morala, culturala a \u201emicului Paris\u201c, un cliseu penibil, si mentalitatea bucuresteanului, mai vechi sau mai recent, m-am \u00eentrebat adeseori: de unde aceasta trufie la niste (mai mult sau mai putin) rom\u00e2ni \u2013 iar ca europeni, oricum rau plasati, destui dintre ei si riguros agramati (cu memorabila expresie a ardeleanului Emil Hurezeanu), daca ar fi sa amintesc fie si numai clasicul, neclintitul dezacord \u00eentre subiect si predicat, practicat cu nonsalanta chiar si de unii cu o licenta sau mai multe ori cu unul sau mai multe doctorate?! Nu credeam \u00eensa ca Bucurestiul, ca peisaj uman \u00een primul r\u00e2nd, arata asa cum ni se dezvaluie \u00een cartea poetului si prozatorului Ion Lazu \u201eOdiseea placilor memoriale\u201c. Am citit-o la recomandarea expresa a colegei si prietenei mele, Magda Ursache \u2013 d\u00e2nsa mi-a si \u00eemprumutat-o \u2013, dar incitat si de un pios editorial al lui Nicolae Manolescu. Tin\u00e2nd un jurnal, unul de campanie ori, mai bine zis, un jurnal de bord, daca intram, si trebuie sa intram, \u00een logica aventurii autorului, ca si \u00een cea a titlului cartii, Ion Lazu a scris, \u00een fond, un roman de \u00eenceput de veac XXI \u00een Bucuresti, de fapt, date fiind mobilul si scopul \u201eodiseei\u201c lui, un roman sui generis al Bucurestiului de ieri si de azi, dar si al istoriei si vietii literare de ieri si de azi. Citindu-l am obosit si eu, darmite cel ce a trait o asemenea \u201eodisee\u201c trup si suflet. La sf\u00e2rsitul lecturii, am avut sentimentul ca strabatusem un imens cimitir, \u00eensa nu un cimitir obisnuit, cu morminte si nelipsitele \u00eensemne funerare, ci unul aproape indefinibil, \u00een care tocmai se amplaseaza placi memoriale si unde viata si moartea \u00eesi fac sicane, se saboteaza reciproc; o lume de miscatoare suflete moarte sau aflate doar \u00een agonie.
\nCu multi ani \u00een urma, \u00eel \u00eentrebam pe un reputat matematician, caruia \u00eei luam un interviu, daca el si confratii sai din diferite domenii stintifice nu se simt frustrati ca au o popularitate putin spus discreta, ca sunt adica niste necunoscuti, \u00een timp ce scriitorii sunt at\u00e2t de \u201evazuti\u201c, ascultati, iar unii chiar mitizati \u00eenca din timpul vietii. Distinsul meu interlocutor, intelectual cu remarcabile lecturi literare, mi-a raspuns ca e nu numai explicabil, dar si normal sa fie astfel, de vreme ce scriitorii, mesteri ai cuv\u00e2ntului, au o influenta directa, modelatoare asupra constiintei oamenilor, a constiintei nationale, carora, de altfel, le si da expresie \u00een prezentul imediat si la scara istoriei. Era prin anii ’80. Sigur, de atunci lucrurile s-au schimbat. Scriitorii, literatura nu mai reprezinta ceea ce reprezentau acum c\u00e2teva decenii. Totusi, sa locuiesti \u00een acelasi imobil si uneori la aceeasi scara de bloc cu un scriitor, cu un artist, si sa nu stii macar ca este colocatarul tau, sa te \u00eempotrivesti punerii unei placi memoriale care sa marcheze si sa informeze ca acolo a trait cutare romancier, poet sau dramaturg, unii \u201ede manual\u201c, cum zice Ion Lazu, fapt ce ar trebui, dimpotriva, sa te onoreze si sa te faca sa te simti om, este c\u00e2t se poate de dezolant. C\u00e2t priveste insolenta de a-l judeca \u00een postumitate, tu, ca simplu cetatean, pe un creator pentru ca ar fi fost afemeiat, betiv, plagiator etc., si ca de aceea n-ar merita nici macar o biata placa memoriala, e de-a dreptul intolerabila. P\u00e2na si Stalin l-a trimis la plimbare pe un ditamai secretar al PCUS, c\u00e2nd acesta i-a raportat ca scriitorii sunt betivi, curvari, nesupusi partidului, replic\u00e2ndu-i: eu alti scriitori nu am! Prin cartea lui Ion Lazu se perinda o \u00eentreaga lume de intelectuali si pseudointelectuali blazati, de tate de mahala care stau totusi \u00een zone centrale ale capitalei, de resentimentari intratabili, de ignoranti \u2013 pentru o profesoara de rom\u00e2na, un anume scriitor nici n-a existat, \u00eentruc\u00e2t nu este \u00een \u201eIstoria\u201c lui Calinescu, numai ca scriitorul respectiv nici nu se nascuse c\u00e2nd aparea monumentala opera -, de figuri care de care mai stranii ce se ascund sau vorbesc, atunci c\u00e2nd catadicsesc sa vorbeasca, cu un Ulise, nascut \u00een Basarabia plina de gr\u00e2ne, de vii si de dor si pornit pe mijloacele de transport \u00een comun, prin arsita, frig si ploaie, pentru a-i \u201enemuri\u201c pe slujitorii cuv\u00e2ntului rom\u00e2nesc, din spatele usilor \u00eenchise sau cel mult \u00eentredeschise. Daca accepta c\u00e2t de c\u00e2t sa comunice \u00eencep sa faca rechizitorii, adesea total ne\u00eentemeiate sau bazate pe b\u00e2rfa si zvonuri. Sa nu ram\u00e2i fascinat ca \u00eentr-o lume ca aceasta mai apare, ca o rasplata, c\u00e2te \u201eo cadra de femeie\u201c, c\u00e2te o sotie devotata ce se bucura si nu stie cum sa multumeasca pentru ca, dupa at\u00e2tea zeci de ani de la moartea barbatului vietii ei, care a facut ceva pentru cultura si literatura acestei tari, el nu a fost uitat si, iata, cineva s-a g\u00e2ndit sa puna o placa \u00een memoria sa! Si sa te mai miri de calitatea primarilor alesi de educatii bucuresteni! Unul dintre ei a sarit \u00een sus, la propriu, \u00eentr-o emisiune de televiziune c\u00e2nd cineva i-a spus, cu un aer protector, sa nu se mai \u201eautoflageleze\u201c. \u00cen capsorul sau, asezat asimetric pe un trunchi matahalos si onctuos, vocabula a bubuit ca o grava insulta.
\nScriu despre \u201eOdiseea placilor memoriale\u201c, aparuta la Editura Biblioteca Bucurestilor \u2013 o editura din pacate absenta din vitrinele librariilor! \u2013 av\u00e2nd proaspete \u00een minte cele vazute \u00eentr-o recenta calatorie \u00een Spania. La Madrid, am trecut de c\u00e2teva ori pe o strada veche, pietruita \u2013 Calle de las Huertas, pe rom\u00e2neste: Strada Gradinilor \u2013 ce coboara dintr-o importanta piata (Sf\u00e2nta Ana) \u00een bulevardul pe care este situat muzeul Prado. O strada ce evoca veacuri de istorie si cultura, \u00eentr-o zona numita Barrio de las Letras (Cartierul Literaturii) de care se leaga biografia si opera unor mari scriitori din Secolul de Aur spaniol, ca si din cel romantic. Un cartier unde se afla si impozanta Casa-muzeu Lope de Vega. \u00cen dreptul fiecarei case, vizitatorii ce strabat pietonala cale pot citi, \u00eencrustat \u00een caldar\u00e2m cu caractere vizibile, aurite, un text reprezentativ, memorabil din opera scriitorului care a locuit c\u00e2ndva acolo: un poem, un fragment de proza, o reflectie etc. Madrilenii, turistii spanioli sau cei veniti de pe alte meridiane se opresc si iau cunostinta ori \u00eesi rememoreaza, de pilda, versuri de Quevedo, G\u00f3ngora, B\u00e9cquer ori Jos\u00e9 Zorrilla, acesta cu un fragment din celebra varianta romantica a mitului lui Don Juan. La Alcal\u00e1 de Henares, muzeul memorial din Casa Cervantes unde, \u00eentre altele, sunt pastrate si expuse toate editiile operei cervantine, aparute de-a lungul a peste patru secole, repovesteste tulburator viata si faptele creatorului lui Don Quijote si al lui Sancho Panza. Din bronzul ansamblului sculptural amplasat la intrare, cei doi eroi reprezentativi pentru \u00eentreaga umanitate te \u00eent\u00e2mpina\u00a0 pentru a te pregati parca de contactul cu universul celui care a scris cea mai trista carte din lume. O carte pe care \u2013 ne avertizeaza Dostoievski \u2013 fiecare ar trebui s-o aiba asupra sa la Judecata de Apoi. \u00cen fine, un proiect cultural de anvergura se constituie \u00eentr-un adevarat exemplu de cum trebuie \u00eentretinut \u00een contemporaneitate spiritul catalizator al unui creator de geniu si mitul sau fecund. Pe fatadele si la balcoanele cladirilor din Alcala de Henares sunt expuse panouri cu fragmente din toate discursurile laureatilor Premiului Cervantes, rostite \u00een cadrul ceremoniilor de decernare desfasurate\u00a0 \u00een aula batr\u00e2nei\u00a0 Universitati de aici.
\nLa Bucuresti, un intelectual, scriitor el \u00eensusi, a trebuit sa lupte singur, timp de trei ani, cu birocratia, cu spiritul gregar, dar mai ales cu ignoranta, cu dezinteresul vinovat, inclusiv al unora pe care fisa postului \u00eei obliga sa-l sustina si sa-i pretuiasca efortul si g\u00e2ndul \u00eentemeietor, pentru a amplasa, a reamplasa, a inscriptiona si a reface sute de placi memoriale \u00een locurile unde au trait, au scris, au murit scriitori rom\u00e2ni. Confesiunea lui Ion Lazu de pe coperta a patra a cartii pare sa mai aline cumva, dar foarte putin, tristetea ce te-a cuprins la lectura acesteia: \u201eAs putea pretinde ca fixarea placilor nu a constituit dec\u00e2t un motiv la \u00eendem\u00e2na care sa-mi dea ocazia de a ma livra coalei de scris, cu toate trairile, g\u00e2ndurile, \u00eenflacararile factice si nelinistele de durata, cu teama insidioasa de golul care se casca \u00een urma celor plecati\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu o data, mai ales \u00een campaniile electorale \u2013 si, slava Domnului, de astea, aproape numai de astea, avem parte de vreo 23 de ani \u00eencoace \u2013 i-am auzit pe c\u00e2te un politician sfertodoct sau pe c\u00e2te un parvenit cu \u201ebuletin de Bucuresti\u201c (binecunoscuta formula de dinainte de 1990) peror\u00e2nd despre nivelul de educatie al… Cite\u0219te mai mult »O lume de miscatoare suflete moarte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8686],"class_list":["post-15097","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ion-lazu"],"views":2726,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15097","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15097"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15097\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15097"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15097"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15097"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}