Primele lucrari de muzeologie rom\u00e2neasca sunt ceva mai recente de un secol. Av\u00e2nd \u00een vedere nivelul de dezvoltare a muzeografiei rom\u00e2nesti, din epoca \u00een care se \u00eentemeiau primele muzee deschise \u00een cladiri edificate anume pentru ele, putem spune ca nu stateam nici mai bine, nici mai rau dec\u00e2t majoritatea tarilor europene. Ba chiar, daca avem \u00een vedere contributia unor personalitati precum genialul Grigore Antipa (un vizionar, \u00een ceea ce priveste rolul muzeelor \u00een societate, un om care si-a depasit cu mult epoca) ori Alexandru Tzigara\u2013Samurcas, putem spune ca, \u00een anumite privinte, ne situam \u00een avangarda g\u00e2ndirii muzeologice de pe vechiul continent. Sigur, dupa Primul Razboi Mondial, era evident ca majoritatea muzeelor rom\u00e2nesti existau \u00een conditii penibile si ca erau prea putini specialistii care se puteau constitui \u00een vectori de directie pentru muzeografia nationala. Coriolan Petranu, Vasile P\u00e2rvan, Nicolae Iorga si Dimitrie Gusti au reusit sa se situeze pe aceste pozitii, \u00eencerc\u00e2nd sa pastreze muzeele rom\u00e2nesti \u00een sfera de modernitate europeana.
\nMomentul de ruptura, din pacate, s-a produs \u00een clipa \u00een care s-a lasat Cortina de Fier. Atunci specialistii rom\u00e2ni au fost nevoiti sa citeasca manuale de muzeografie traduse din rusa, destinate mai degraba unor diletanti. Anii de totala stagnare s-au prelungit p\u00e2na prin 1964, c\u00e2nd si-a facut aparitia \u201eRevista muzeelor\u201c, o publicatie care a preluat ceva din entuziasmul ce punea, \u00eencet dar sigur, stap\u00e2nire pe societatea rom\u00e2neasca, \u00een speranta ca odata cu ceea ce parea a fi o noua declaratie de independenta a Rom\u00e2niei, tara scapa si de regimul comunist, nu doar de opresiunea sovietica. Nu a fost sa fie atunci, dar entuziasmul muzeografilor s-a pastrat intact, \u00eentretinut de reorganizarea administrativ-teritoriala a tarii, din 1968, care a dus la \u00eenfiintarea muzeelor judetene si la reorganizarea unui sistem national al muzeelor. \u00cen spiritul acelor vremuri, au aparut primele lucrari serioase de muzeologie, datorate unor profesori precum Radu Florescu si Corina Nicolescu, oameni cu vasta cultura si cu viziune contemporana cu ceea ce se \u00eent\u00e2mpla pe plan universal. Chiar daca nu a scris dec\u00e2t extrem de putin, unul dintre cei mai cultivati oameni pe care i-au dat muzeele rom\u00e2nesti, \u00een secolul trecut \u2013 ma refer, evident, la Iulian Antonescu \u2013, a reusit, prin lectiile sale de muzeologie aplicata, sa impulsioneze crearea si dezvoltarea noilor muzee. Oameni precum Gavrila Simion, care a reusit aproape din nimic sa constituie\u00a0 la Tulcea (e drept, cu ajutorul unei echipe de exceptionali specialisti, pe care i-a sprijinit sa \u00eesi dezvolte aptitudinile, si pe care i-a promovat, cu generozitate) unul dintre cele mai importante muzee judetene din Rom\u00e2nia (actualul Institut de Cercetari Eco-Muzeale), au pus \u00een aplicare ceea ce parea a fi un plan inteligent pentru \u00eenaltarea muzeelor si pentru aducerea lor la standarde contemporane cu ceea ce se petrecea \u00een Vestul Europei. Atunci c\u00e2nd ceea ce parea a fi \u201eprimavara de la Bucuresti\u201c a luat sf\u00e2rsit, c\u00e2nd muzeografii nu au mai fost lasati sa participe la reuniuni internationale, c\u00e2nd banii pentru achizitii au fost taiati, c\u00e2nd caloriferele au \u00eenghetat \u00een salile de expunere, iar muzeografii au fost trimisi sa v\u00e2nda martisoare la coltul strazii, pentru a-si merita salariile, tot ceea ce se construise cu efort si speranta a fost \u00een pragul prabusirii complete. \u00cen aceste conditii, a fost un adevarat miracol faptul ca, desi nu mai era posibila publicarea unor lucrari serioase de muzeologie (era preferata, \u00een schimb, propaganda), \u00een 1979, a fost posibila aparitia traducerii lucrarii revolutionare a lui Kenneth Hudson, \u201eO istorie sociala a muzeelor\u201c.
\nDupa trecerea fierbintelii \u201erevolutionare\u201c a anilor 1990-1992, atunci c\u00e2nd lucrurile au re\u00eenceput sa se aseze, se poate constata reluarea aparitiei lucrarilor de muzeologie. Desi un savant precum Radu Florescu a continuat sa publice, desi au aparut lucrari foarte interesante, scrise de numerosi specialisti, mai mult sau mai putin tineri, cel care se afirma, cu pregnanta, drept un adevarat continuator al g\u00e2ndirii profesorului Radu Florescu este Ioan Opris. Cu o putere de munca greu de egalat, aproape omniprezent la evenimentele cele mai importante din viata muzeelor, fie ca ele se desfasoara la Galati sau la Baia Mare, la Suceava sau la Craiova, coordon\u00e2nd lucrari doctorale si sprijinind \u201elansarea\u201c profesionala a unor foarte tineri colegi, din toate colturile tarii, profesorul Opris s-a afirmat, dupa ce a fost directorul adjunct si apoi directorul Directiei Muzeelor si Colectiilor (atunci c\u00e2nd aceasta functiona ca institutie publica), director al Muzeului National Cotroceni, director general \u00een Minister si cercetator la Muzeul Satului, ca secretar de stat \u00een Minister, reconstruind, practic, \u00eentregul sistem normativ si organizational al protejarii patrimoniului cultural national. Beneficiind de o documentare imensa, construita cu migala, pe parcursul \u00eentregii sale cariere, a publicat, \u00een ultimele doua decenii, c\u00e2teva carti inconturnabile pentru oricare cercetator \u00een muzeologia rom\u00e2neasca: \u201eIstoria muzeelor \u00een Rom\u00e2nia\u201c (1994), \u201eTransmuseographia\u201c (2001), \u201eDonatii si donatori\u201c (2005), \u201eMuzeosofia\u201c (2006), \u201eProvocarea noilor muzeologii\u201c (2008) si \u201eManagementul muzeal\u201c (2009) \u2013 aceasta, fara a mai aminti alte volume dedicate istoriei nationale, care se constituie \u00een rezultate ale cercetarii istorice si de arhiva, sau puzderia de articole publicate \u00een mai toate anuarele de specialitate din Rom\u00e2nia, precum si \u00een numeroase publicatii ocazionale.
\nCea mai recenta carte a sa, \u201eColectionism, Muzeologizare, Patrimonializare\u201c, a fost lansata recent la Bucuresti si la Golesti (Muzeul Viticulturii si Pomiculturii a fost unul dintre finantatorii lucrarii, alaturi de Muzeul National de Istorie a Rom\u00e2niei), fiind publicata de catre una dintre editurile ce pare a se fi specializat \u00een sustinerea proiectelor editoriale legate de patrimoniul cultural: Oscar Print. Pentru ca tot vorbim despre editura, trebuie sa observam ca volumul, masiv, elegant, cartonat, are aspectul unui album de lux, calitatea tiparului, precum si layout-ul lucrarii fiind absolut ireprosabile (acesta din urma, ca si coperta, sunt creatia lui Mihai Bozgan). Tocmai de aceea, nu am \u00eenteles de ce cartea nu beneficiaza de o caseta tehnica, incluz\u00e2nd nu doar codul CIP al Bibliotecii Nationale, ci si numele celorlalte persoane care au contribuit la aparitia ei. Chiar daca are unele st\u00e2ngacii \u00een exprimare, este foarte bine ca volumul beneficiaza de un rezumat \u00een limba engleza (traducerea a fost asigurata de Monica B\u00eera). Ne pl\u00e2ngem, adeseori, ca autorii rom\u00e2ni nu sunt citati \u00een nici una dintre lucrarile de specialitate aparute peste hotare. At\u00e2ta timp c\u00e2t vom continua sa publicam exclusiv \u00een rom\u00e2na, nimic nu se va schimba!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Primele lucrari de muzeologie rom\u00e2neasca sunt ceva mai recente de un secol. Av\u00e2nd \u00een vedere nivelul de dezvoltare a muzeografiei rom\u00e2nesti, din epoca \u00een care se \u00eentemeiau primele muzee deschise \u00een cladiri edificate anume pentru ele, putem spune ca nu stateam nici mai bine, nici mai rau dec\u00e2t majoritatea tarilor europene. Ba chiar, daca avem… Cite\u0219te mai mult »Spre o biblioteca de muzeologie romaneasca (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15095","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2561,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15095","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15095"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15095\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15095"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15095"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15095"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}