{"id":15091,"date":"2013-03-21T12:45:15","date_gmt":"2013-03-21T10:45:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15091"},"modified":"2013-03-21T12:45:15","modified_gmt":"2013-03-21T10:45:15","slug":"o-fata-pierduta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-fata-pierduta\/","title":{"rendered":"O fata pierduta"},"content":{"rendered":"

(Augusta Dragomir; schita provizorie)<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Daca Ecaterina Pitis nu si-ar fi donat propria biblioteca Bibliotecii \u201eGeorge Baritiu\u201c din Brasov, \u201ePagini\u201c-le \u201edin ziarul meu\u201c ale Augustei Dragomir (1) s-ar mai putea gasi doar la Biblioteca Nationala a Ungariei (si si acolo \u00eentr-un singur exemplar). Asta cel putin dupa c\u00e2te ma pricep eu sa caut prin cataloagele de pe internet; sper ca Augusta e doar victima incompetentei mele, nu si a dezinteresului biblioteconomic si bibliotecologic general. Caci din memoria criticii si lexicografiei literare nici macar n-avea cum sa dispara, \u00eentruc\u00e2t nici n-a intrat vreodata pe agenda lor. Si chiar nu vad de ce, caci Augusta nu scria, \u00een ziarul ei, mai rau dec\u00e2t, sa zicem, pe vremea aceea, Dragos Vr\u00e2nceanu \u2013 un fel de vedeta de-al treilea r\u00e2nd, dar r\u00e2nd onorabil. Singura care o lauda (cu putine cuvinte si ea, totusi) e tot Ecaterina Pitis, care-i remarca \u201escrisul feminin curat si mladios\u201c si se mira ca \u201etimbrul precis, plin de vigoare tinereasca, se \u00eempleteste \u00een mod bizar si totusi placut cu nota de tristete ce se strecoara \u00een aproape fiecare strofa\u201c; altfel, zice Ecaterina, versificatia e \u201ecorecta, lipsita de dibuiri suparatoare\u201c (2). Enciclopedia \u201eCugetarea\u201c o \u00eenregistreaza, totusi, ca nascuta \u00een 1909, \u00een Lupoaica, jud. Salaj, si ca absolventa a Literelor clujene. Daca dam credit biografic poemelor, s-ar parea fie ca a fost eleva a Liceului \u201eRegina Maria\u201c din Cluj, fie ca a predat acolo nu doar literele, ci si pianul. Muzica pe care o c\u00e2nta acolo noaptea e aidoma poeziei sale (mai precis, cam cum credea ea ca e propria poezie), amestec de duioase si patetice, cu clape dureroase de sensibilitate si sentiment: \u201eSi strunele batr\u00e2ne, ragusite,\/ Vibrau duios si dulce \u00een surdina\u2026\/ Scoteam din ele lina adiere\u2026\/\u2026St\u00e2rneam suspine-ad\u00e2nci si-nabusite,\/ Cu-nvolburari de patimase v\u00e2nturi\u2026\/ \u2026Si toata odaita era plina\/ Cu flori de bucurii si de durere,\/ Tot sufletu-mi se revarsa \u00een c\u00e2nturi\u2026\u201c etc. (\u201eXVII\u201c (3); profesoara trebuie sa fi fost, caci de unde asa muzica la o eleva \u00eencepatoare?!). Altminteri, Augusta \u00eesi \u00eencepuse frumos viata, traindu-si copilaria ca pe o reverie continua. O spune singura \u00een confesiunea (\u00een proza; poemele sunt \u00eencadrate \u00eentre proze; cea din final e o feerie de somn, o \u201ePoveste pentru Sangutu\u2026 Mos Ene\u201c, Sangutu si dragostea pentru el fiind temele c\u00e2torva efuziuni de calda maternitate) ce deschide volumul: \u201eCopilaria mea!… Idila c\u00e2mpeneasca, jucata pe scena unui teatru de capitala. Nu-i lipsea nici un element pentru a fi desav\u00e2rsita: conac batr\u00e2nesc, gradini, acareturi, batr\u00e2ni servitori devotati\u2026\u201c (4). Dar si Augusta corespundea \u00eentru totul decorului, fiind at\u00e2t de sensibila \u00eenc\u00e2t se bucura si se \u00eentrista (\u00een functie de starea vremii) cu iarba si florile, av\u00e2nd nu doar \u201eun suflet sensibil, obscur si naiv\u201c, ci de-a dreptul \u201eun suflet vegetal\u201c (5), \u00een totul identificat celui floral. A si deprins, zice ea, de la flori un fel de \u201ecugetare obscura si senzitiva\u201c, facuta doar din presimtiri pre-verbale (6). Empatia vegetala e at\u00e2t de profunda, \u00eenc\u00e2t Augusta \u201e\u00een fiecare dimineata\u201c facea acelasi ritual de sensibilitate si inocenta, lu\u00e2nd florile la r\u00e2nd si \u00eentreb\u00e2ndu-le \u201ecum au dormit\u201c si \u201esarut\u00e2ndu-le\u201c (7) pe toate, ca sa nu fie suparare. Dar ce fericire dureaza? Niciuna c\u00e2t ar trebui, fireste, iar a Augustei s-a ispravit repede. Peste ani, c\u00e2nd se-ntoarce la casa batr\u00e2neasca, pateste, fatalmente, ca toti samanatoristii: e o \u00eenstrainata, o straina si nu mai regaseste nimic din mirifiantele copilariei: \u201eunde sunteti ochi ai copilariei mele prin cari teii pareau giganti, dealurile munti, casa noastra de tara un labirint, iar gradina o-mparatie?!?\u201c (8). Ba mai rau, ca la Goga si Iosif, lumea i-a detracat sufletul ultra-sensibil, caci, constata ea, \u201evalurile lumii au vestezit sufletul meu nascut \u00eentre flori\u201c (9) (ce-i drept, parea excesiv sensibil, deci usor de ranit). Si de-ar fi fost doar at\u00e2t, dar, de fapt, e grav de tot, \u00eentruc\u00e2t \u201ede c\u00e2nd m-am \u00eendepartat de ele (de flori si gradina, n.n.), viata mea n-a fost dec\u00e2t o agonie prelunga\u201c (10). Poate (sper) ca Augusta exagereaza spre a se \u00eencadra \u00een cliseul tare al \u00eenstrainarii samanatoriste (desi unele poezii traduc direct ceva drama, alta dec\u00e2t cea scoasa din \u201ede ce m-ati dat de l\u00e2nga voi\u201c), dar fapt e ca de c\u00e2nd a plecat de-acasa si din copilarie \u201eun suflet vagabond si hain s-a cuibarit\u201c \u00een ea, iar \u00een vremea asta \u201esufletul copilariei\u201c, retras \u00een colt, \u201epl\u00e2nge amar, scutur\u00e2nd \u00eencet crengile \u00eenflorite ale trecutului\u201c (11). Ziarul Augustei chiar asta face: scutura, pe c\u00e2t posibil pillatian, \u201ecrengile \u00eenflorite ale trecutului\u201c.
\nO asemenea ocupatie nu poate da dec\u00e2t poezie romantioasa (sunt c\u00e2teva romante, fireste) si deceptiva, elegie continua, caci prezentul nu poate face niciodata fata trecutului. Mai cu seama c\u00e2nd acesta e desenat de memorie ca miraj paradisiac. Normal ca prezentul n-are nici o sansa. Si normal ca Augusta, folosind mecanismul pillatian de scufundare \u00een trecut si de trezire \u00een prezent, va c\u00e2nta tristeti si melancolii si va lasa memoria sa dea ocoluri nostalgice. Dar c\u00e2nd reuseste sa se scufunde cu totul \u00een trecut sau c\u00e2nd acesta e at\u00e2t de acut \u00eenc\u00e2t acopera toata suprafata prezentului, Augusta poeta de reverii se dovedeste (e drept, cu sintaxa de eufemisme, cu descriptii \u00eenduiosate samanatorist, dar nu fara valente de topire \u00een gratia clipei; dar scrisul e excesiv \u201edelicat si frumos\u201c): \u201eUn greier umple linistea gradinii\/ Cu picaturi sonore, ce presara\/ Potirul florilor cu somn si vis\u2026\/ Corola cerului sfios s-a-nchis.\/ O boare lina face sa tresara\/ Usor, \u2013 fantome de argint \u2013 maslinii.\/\/ Si \u00een argint si fire de vapaie\/ \u00eencepe luna sa-si brodeze crinii.\/ O pasare \u00een somn a g\u00e2ngurit\u2026\/ Pe bolta stelele-au \u00eenmugurit,\/ \u00eenalta negre obeliscuri pinii,\/ Si umbre joaca pe paraie\u201c etc. (\u201eI\u201c). De natura are, evident, un sentiment sacral si o trateaza \u00een pietate, ca pe o biserica cosmica: \u201eAtunci c\u00e2nd noaptea e altar\/ Si luna e potirul,\/ Eu sunt preot si-al noptii v\u00e2nt\/ \u00eemi este patrafirul.\/\/\u2026\/\/ Natura-ntreaga mi-e amvon\/ Si credinciosii dealuri!\/ Osama, celuia de sus,\/ C\u00e2nt(a)-ale apei valuri\u2026\u201c (\u201eII\u201c). Nu-i chiar solemnitatea bisericeasca de la Pillat, dar tot de un sentiment al sacramentului e vorba. Si c\u00e2nd parcurge extaze, Augusta tot \u00een ritm cu natura le parcurge, ca si cum ar fi \u00een totala dependenta (ceea ce n-o scuteste de a da \u00een imagini cam trase de par si \u00een naivitati prompte): \u201e\u00cen meri sbenguiesc r\u00e2ndunele\/ Si teiul batr\u00e2n e \u00een floare\u2026\/ Ce bine-i s-adulmeci viata\/ Pam\u00e2ntul c\u00e2nd e-n sarbatoare!…\/\/ Si pasari se-ng\u00e2na nebune\u2026\/ Vazduhul e greu de dulceata,\/ Caci florile-asuda miresme\/ Iar fluturii-s beti de viata.\/\/ Frunzisul buiac din padure\/ Si iarba din lunci, din gradina,\/ Palpita de seva-mbuibate\/ Sub soarele beat de lumina\u2026\u201c etc. Secventele au, cu siguranta, un aranjament (fie si involuntar), caci prima parte e dominata de reverii, dar pe parcurs tonul coboara \u00een partituri tot mai elegiace.
\nNici formula nu e peste tot aceeasi, l\u00e2nga dominanta samanatorista ivindu-se note simboliste (dar \u00een general poetele samanatoriste au un fel de presentiment simbolist, numai ca aplicat altei materii imaginative), ba chiar \u2013 incidental doar \u2013 si un ritm semi-blagian: \u201eA \u00eenserat;\/ Pierduta-n umbra e odaia,\/ Visez culcat;\/ \u00een soba c\u00e2nta-ncet vapaia.\/\/ Cum zac uitat,\/ \u2013 Ca-n pesteri umede-nfundate,\/ Un zeu sculptat\/ Din vremuri sure-ndepartate,\/\/ E-at\u00e2t de fin\/ Talazul linistei tacute,\/ Cu gest felin\/ C\u00e2nd vine-ncet sa ma sarute\u2026\u201c. Inhibata, timida, Augusta are, totusi, un senzualism \u201ealimentar\u201c de genul celui al lui Emil Brumaru (numai ca nu-l exploateaza): \u201eEra o toamna tocmai ca si-acum;\/ \u00een v\u00e2nt cu vag miros de bulion\/ Si de magiun ce fierbe \u00een caldari\u201c (o ia apoi spre elegia de idila expirata). Ca orice sensibilitate dependenta de calendar, si a Augustei ajunge sa fie \u00een contratimp cu cea a naturii, relev\u00e2nd nu contopirea de ritmuri, ci fragilitatea, trecerea, disonanta vitala: \u201eDe ce, de ce sa simt batr\u00e2na\/ \u00een fiecare primavara,\/ C\u00e2nd fruntea alba mi-e senina\/ De cute nebrazdata \u00eenca?…\/\u2026\/\/ De ce, c\u00e2nd \u00eenverzeste iarba,\/ C\u00e2nd re\u00eenvie-ntreaga fire,\/ Port sufletul meu sovaielnic\/ \u00een m\u00e2na ca pe-o lum\u00e2nare,\/ A carei flacara-n bataia\/ De v\u00e2nt, \u00eenclina sa se stinga?…\u201c. Iar de-aici \u00eencolo, tine-te elegie, caci Augusta se simte tot mai exclusa: \u201eMi-e sufletul pustiu cetate moarta\/ Si zavor\u00e2ta pentru vesnicie,\/ Nici un drumet nu i-a batut \u00een poarta,\/ Doar iedera pe ziduri mai e vie\u201c etc. Peisajul de reverie devine peisaj glacial, de chilie si \u00eenchidere \u00een sine, de mortificare lenta: \u201eS-a asternut uitarea ca o bura\/ Pe-a sufletului geamuri lucitoare.\/ \u00een glastra visurilor nici o floare\u2026\/ Doar gerul zugravi un crin de gheata.\/ Lipsit e de-a parfumului caldura,\/ Nu licareste-n el un strop de viata\u201c etc. Iar de-aici \u00eenainte poeta ram\u00e2ne de tot singura, doar cu caierul amintirilor: \u201eMa-ntreb de nu-s si eu o nalucire\/ \u2013 Privind \u00eencremenirea-mi statuara, \u2013\/ Caci port \u00een ochi cetoasa lor lucire\u2026\/\/ \u00een suflet simt plutind o jale-amara\/ St\u00e2nd singur viu cu lumi de amintire,\/ Iar ploaia curge ritmic, des afara\u2026\u201c (e finalul unui sonet pluvialo-simbolist). Tristetile, suferintele par a se aduna stog, caci poeta e tentata, un moment, de o revolta contra destinului, dar renunta stiind ca viata e trecatoare si ca moartea, oricum, le relativizeaza si anuleaza pe toate: \u201eAcel ce mi-a facut viata dar,\/ Acela ce mi-a \u00eensemnat cararea\/ \u2013 S-o urc, cum Christ urcat-a spre Calvar, \u2013\/ De-a fost vreun zeu, ori de-a fost \u00eent\u00e2mplarea\/\/ Tot una e, caci nu-mi vor ajuta.\/ O, razvratiri c\u00e2t sunteti de desarte!…\/ Al vostru urlet mari de-ar fram\u00e2nta,\/ Culege-ar bezna doar din unde sparte.\/\/ \u2026Si \u2026 e-n rabdarea voastra ceva sf\u00e2nt\u2026\/ Taceti dar patimi, chinuri si durere,\/ Voi n-aveti alinare pe pam\u00e2nt\/ Si-n ceasul mortii
\nfi-veti doar parere\u2026\u201c. Ca epica a sentimentului, pare o fiinta ce se \u00eentuneca \u2013 de nu planificat, oricum metodic.
\nDrumul spre aceasta poezie de posomor\u00e2re existentiala e destul de liniar, desi c\u00e2teva note discordante nu lipsesc. \u00een primul r\u00e2nd, c\u00e2ntecele pentru Sangut, duioase absolut; dar si c\u00e2teva poezii de stare mai destinsa, mai cu umor pe fondul domestic: \u201e\u00cen soba se rasfat(a)-un foc\/ Sporovaind alene,\/ Iar lampa lumineaza-n jur\/ Clipind \u00eencet din gene.\/ Stau motaind l\u00e2nga cuptor,\/ Ca un motan apatic,\/ Ce toarce-n coltu-i favorit\/ Ursuz si singuratic\u201c etc.; sau ceva adiere top\u00eerceana: \u201eVai pe vestedele straturi, \/ \u2013 Trista jerba funerara \u2013\/ Pica frunza rar, ca lacrimi\/ Dintr-o inima avara.\/\/ Si-o castana plictisita\/ A sarit de la etaj.\/ O g\u00e2nganie-nlemnita\/ O admira: \u2013 ce curaj!\u201c etc. Ar putea abate firul posacelii tot mai accentuate si cele c\u00e2teva erotice (putine de tot), dar Augusta nu-i o \u00eendragostita (si nici n-a fost, dec\u00e2t \u00een vreo doua-trei aluzii), ci mai degraba o mica Medee razbunatoare (s-o fi \u00eent\u00e2mplat ceva, cu siguranta) ce viseaza o scena de cinism sentimental: \u201eUn ceas doar vreau sa fiu fermecatoare\/ Si sa desgrop sireaguri de ispite\/ Din tainitele-ad\u00e2nci a fiintei mele,\/ Ca tu, orbit de strania lor vraje,\/ Sa ma-ndragesti cu patima nebuna\u2026\/ Sa-ti torturez si sufletul si carnea,\/ At\u00e2t, ca dragostea-ti neputincioasa\/ Sa-mi cada-n m\u00e2ini, supusa ca o minge\u2026\/ S-atunci\u2026 s-o zv\u00e2rl cu nepasarea calma\/ Cu care-arunci \u00een lac o pietricica,\/ C-apoi sa bati \u00een palmi copilareste\/ Vaz\u00e2nd cum apa se destrama-n cercuri\u201c. Cinism si candoare, cum s-ar zice, dupa reteta optzecistelor ce vor veni. Nu stiu daca Augusta si-a razbunat ori ba, caci dupa \u201ePagini din ziarul meu\u201c i se pierde urma cu totul (\u00een mod ciudat, reapare cu c\u00e2teva imagini \u00eentr-un clasor de citate \u00eentocmit, de-a lungul vremii, de Florentin Smarandache si aparut la Editura CuArt din Slatina, \u00een 2010: \u201eHelluo librorum\u201c; dar cum va fi ajuns Augusta \u00eentre miile de autori prezenti acolo e greu de priceput).<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n(1)\u00a0\u00a0 \u00a0Augusta Dragomir, \u201ePagini din ziarul meu. Versuri si proza\u201c, editia autorului, Cluj, 1933 (si multumiri Dinei Hrenciuc pentru ajutorul bibliografic).
\n(2)\u00a0\u00a0 \u00a0Ecaterina Pitis, \u00een \u201eTata B\u00e2rsei\u201c, nr. 1, ian.-febr. 1934 (dar numarul apare \u00een 21 dec. 1933, \u00eenainte de Craciun).
\n(3)\u00a0\u00a0 \u00a0Augusta nu foloseste titluri, doar numeroteaza secventele, oarecum \u201etematic\u201c. Bine face, caci de o confesiune unica e vorba, \u00eentr-un fel \u2013 de un singur poem secvential.
\n(4)\u00a0\u00a0 \u00a0\u201ePagini\u2026\u201c, p. 3.
\n(5)\u00a0\u00a0 \u00a0Ibidem, p. 4.
\n(6)\u00a0\u00a0 \u00a0Ibidem.
\n(7)\u00a0\u00a0 \u00a0Ibidem, p. 6.
\n(8)\u00a0\u00a0 \u00a0Ibidem, p. 8.
\n(9)\u00a0\u00a0 \u00a0Ibidem.
\n(10)\u00a0\u00a0 \u00a0Ibidem.
\n(11)\u00a0\u00a0 \u00a0Ibidem, p. 11.<\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(Augusta Dragomir; schita provizorie)   Daca Ecaterina Pitis nu si-ar fi donat propria biblioteca Bibliotecii \u201eGeorge Baritiu\u201c din Brasov, \u201ePagini\u201c-le \u201edin ziarul meu\u201c ale Augustei Dragomir (1) s-ar mai putea gasi doar la Biblioteca Nationala a Ungariei (si si acolo \u00eentr-un singur exemplar). Asta cel putin dupa c\u00e2te ma pricep eu sa caut prin cataloagele… Cite\u0219te mai mult »O fata pierduta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[8684],"class_list":["post-15091","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-augusta-dragomir"],"views":1170,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15091","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15091"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15091\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15091"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15091"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15091"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}