{"id":15082,"date":"2013-03-21T12:38:19","date_gmt":"2013-03-21T10:38:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15082"},"modified":"2013-03-21T12:38:19","modified_gmt":"2013-03-21T10:38:19","slug":"muzeul-comunismului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muzeul-comunismului\/","title":{"rendered":"Muzeul comunismului"},"content":{"rendered":"

Dorin-Liviu Bitfoi, Asa s-a nascut omul nou: \u00een Romania anilor \u201950,<\/em> Seria \u201eClar-Obscur\u201c Bucuresti, Editura Compania, 704 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\u00cenca o carte fundamentala a aparut \u00een 2012. \u00cen spiritul epocii descrise de autor, \u00eemi fac o severa si constructiva autocritica pentru lipsa de vigilenta care m-a \u00eempins sa nu o includ \u00een Topurile \u201eCultura\u201c (nr. 1\/ 2013). Totusi, lucrarea depaseste clasamentele anuale. A devenit cea mai credibila referinta legata de muzeul comunismului. Este \u00eentocmita cu suflu documentar de maratonist. Cuprinde p\u00e2na si detaliile otioase. Dezvaluie (ne)functionalitatea unui mecanism comentat p\u00e2na acum intuitiv, incomplet, inadecvat, irelevant. \u201eAsa s-a nascut omul nou\u201c ridica enorm standardele si metodologiile cercetarii. Combina literatura, religia, istoria, politologia, sociologia, economia, moda si mentalitatile. Semnaleaza aproape orice buba a anilor ’50. Pentru a ne da seama de \u00eentunecimea acelor ani, e suficient sa mentionez ca tot atunci, \u00een America, se vorbea despre \u201ethe tranquil 50s\u201c.<\/strong><\/em>
\nDorin-Liviu B\u00eetfoi defineste standardele de \u201ecivilizatie\u201c. Culege date cu teama ca, scap\u00e2ndu-i ceva, acribia \u00eei va fi pusa la \u00eendoiala. Situatia \u00eemi aminteste de o relatare, auzita de la admirabilul profesor Mihai Moraru (Facultatea de Litere din Bucuresti), despre un taran care, merg\u00e2nd cu plugul pe tarla, str\u00e2ngea \u00eentr-un saculet, legat de g\u00e2t, toate pietrele din brazdele rasturnate. Adun\u00e2nd o sumedenie de probe, autorul risca, uneori, sa redacteze o sinteza bibliografica, impresionanta, dar care tinde sa ram\u00e2na o compilatie. Consideratiile personale nu se disting de materialul prelucrat. Citatele sufoca textul. Desigur, abundenta se legitimeaza prin dorinta de a fotografia perioada la firul ierbii. Desele si s\u00e2c\u00e2itoarele colaje din memoriile si jurnalele semnate de Lena Constante, Alice Voinescu, Petre Pandrea, Pavel Chihaia, Nicolae Balota, I.D. S\u00eerbu, Pericle Martinescu sau Radu Petrescu seamana cu o antologie de popularizare. Totusi, alegerea lor ca participanti la schimbarile din Republica Populara Rom\u00eena are temeiuri \u00eendreptatite. Detentia dupa criterii politice (pe care ultimii doi nu au cunoscut-o) reprezinta una dintre consecintele imediate ale instaurarii \u201edemocratiei populare\u201c si metoda de \u201ereeducare\u201c. V\u00e2rstnici sau tineri, fosti puscariasi sau persoane libere manifesta reticente fata de \u201emodernizarea\u201c tarii. Pe ei nu-i \u00eenc\u00e2nta nici margarina, nici masele plastice, asa cum patesc indivizii de conditie materiala si intelectuala (\u00een special) modesta. Moravurile si cutumele impuse de la Centru au \u00eenlaturat \u201ecivilitatea\u201c interbelica. Indiferent de generatie, nu se acomodeaza cu \u201elumea noua\u201c. Efectul inertiei \u2013 \u201ereactionarismul\u201c \u2013 ne \u00eentoarce la cauze: \u00eencarcerarea si\/ sau marginalizarea (domiciliu obligatoriu, interdictii de semnatura, fuga de mediul literar \u00eemb\u00e2csit).
\nFiziologia omului nou<\/strong>
\nInutil sa precizez ca tiparul de lucru din \u201eAsa s-a nascut omul\u201c se situeaza \u00een descendenta Scolii de la Annales. Principala sursa o constituie \u201eIstoria vietii private\u201c (Philippe Ari\u00e8s). Numai ca, \u00eentr-un regim caracterizat prin monitorizarea cetatenilor, accentul se deplaseaza pe \u201eviata publica\u201c. Chestiunile intime (nu doar legaturile amoroase) tindeau sa fie \u00eempiedicate. P.M.R. \u00eesi propunea sa deconspire secretele. Sa nationalizeze p\u00e2na si tabieturile. Crearea \u201eomului nou\u201c \u00eensemna trecerea lui \u00een proprietatea statului. Sa-i spuna ce sa citeasca, \u00een cine sa creada, cu cine sa voteze, cu cine sa se \u00eenrudeasca, ce sa poarte, cum sa-si petreaca timpul liber, ce sa man\u00e2nce. Victoria \u201eomului nou\u201c s-a produs, cum bine sesizeaza autorul (asemenea lui Nicolae Manolescu \u2013 \u201eViata si carti\u201c si a lui Ion Ianosi \u2013 \u201eInternationala mea\u201c), dupa 1989. Abia desfiintarea laboratorului socialist a lasat nesupravegheate eprubetele de mult incubate. De aceea, titlul studiului marcheaza continuitatea cu Rom\u00e2nia postdecembrista. Adverbul \u201easa\u201c nu emite pretentia de a reflecta \u00eentreg adevarul procesului. Nu indica neaparat modalitatile, ci locul producerii experimentului.
\nDisec\u00e2nd societatea, Dorin-Liviu B\u00eetfoi compune o fiziologie, \u00een alb-negru, a anilor ’50. Realizeaza, \u00een spatiul rom\u00e2nesc, prima scriere care se \u00eencadreaza, meritoriu si neepatant, \u00een categoria studiilor culturale. Am \u00eent\u00e2mpinat \u00eencercarile acestui gen cu repulsie. Cauza tine de aplicarea defectuoasa, la noi, a notiunii. Am constatat \u00een anul al III-lea de facultate, c\u00e2nd un profesor de literatura americana, ne impusese teorii neomarxiste. Sociologismul vulgar \u00eei lasase locul damblalei intitulate \u201enew historicism\u201c. \u00cen limbaj cifrat, se numea determinism. C\u00e2nd am vazut ca, \u00een opinia lui, toti prozatorii din SUA, p\u00e2na si Faulkner (!), \u00eesi exhibau atitudinea prosocialista \u00een opera, am \u00eenvatat cum sa evit \u00eendoctrinarea. Studiile culturale nu se confunda cu politica. Ele pornesc de la conceptia aristotelica despre zoon politikon. \u00cencearca sa extraga relatia omului cu diversele constr\u00e2ngeri impuse de un anumit moment. Se ocupa de factorul politic. Nu aspira la re\u00eenvierea tezei staliniste ca mersul istoriei se confunda cu un sir de revolutii menite sa aduca pace si fericire prin comunism. \u00cen cazul regimurilor totalitare\/ autoritare, totul devine politica. Sau i se subordoneaza. Aici descoperim principiul de structurare a volumului: \u201eDomeniul politic nu face obiectul unui capitol separat. O astfel de segmentare ar fi trasat o granita artificiala \u2013 si falsa, \u00een fond \u2013 \u00een cazul unui stat devenit extrem de intruziv. Prin urmare, politicul se regaseste punctual pe toate palierele amintite, fiind omniprezent prin urmarile imediate, coercitive si efectiv inconturnabile ale deciziilor luate de conducerea de partid si de stat. Viata cotidiana \u2013 vizata direct si afectata mai mult ca niciodata de deciziile politicului \u2013 ocupa un loc privilegiat: multe capitole si tablouri reconstituie merg\u00e2nd p\u00e2na la detaliu si \u00eencerc\u00e2nd sa restituie \u00eentr-un ritm c\u00e2t mai realist reflectarea \u00een concret a abstractiunilor ideologice\u201c (p. 9).
\nStiinta si literatura<\/strong>
\nDoua sunt modalitatile de raportare la trecut. Pe de o parte, \u00eent\u00e2lnim grila sobra, stiintifica, axata pe contextualizari repetate. \u00cen acest sens, reiese din cuprinsul sintezei ca \u201eepoca Dej\u201c nu alcatuieste un monolit. \u00cen ciuda insurgentelor repetate, prim-secretarul P.M.R. s-a aflat mereu \u00een avangarda clasei muncitoare, fiind primul care, ne \u00eenstiinteaza cercetatorul, a reintrodus, la \u00eent\u00e2lnirile publice, palaria burgheza. \u00cenca putin, si ar fi impus pulovarul rosu pe g\u00e2t. Dorin-Liviu B\u00eetfoi speculeaza fiecare eveniment, oferind explicatii clare si scurte. Indica ruptura \u00eentre limbaj si fapta, caracteristica a marxism-leninismului. Marcheaza diferentele \u00eentre socialismul rom\u00e2nesc si masurile din celelalte tari strangulate de URSS. Interpretarile primesc mai multa credibilitate datorita recursului la arhive. Birocratia socialista a rodit \u00een maldarul de stenograme ale sedintelor P.M.R. \u00cen lipsa lor, nu am fi decriptat unele expresii osificate, perpetuate p\u00e2na azi. Lexicografia a condus si s-a supus deopotriva ideologiei. Dorin-Liviu B\u00eetfoi elucideaza cu tact si minutiozitate motivele alungarii tridentului Ana Pauker-Vasile Luca-Teohari Georgescu. Disensiunile personale \u00eentre Dej (secondat de fidelii Gheorghe Apostol si Alexandru Draghici) si Vasile Luca (ministru de Finante) s-au obiectivat \u00een temeiuri administrative, nascocite pentru a da impresia de \u201eobiectivitate\u201c si ca nu vointa discretionara a unui individ hotaraste, ci Partidul \u00eesi exercita controlul. Disputele au lovit-o pe Ana Pauker, \u201edoamna de otel\u201c, umbra lui Stalin \u00een Comitetul Central: \u201eAceasta din urma a manifestat tendinte deviationiste \u00een problemele agriculturii si ale colectarilor, abateri de dreapta (promovarea \u00een diferite posturi a elementelor capitaliste de la orase si a chiaburilor la sate), dar si la st\u00e2nga (\u00eencalcarea principiului liberului consimtam\u00e2nt la constituirea gospodariilor agricole colective, \u00eencercari de lichidare a micilor mestesuguri, contrare politicii partidului)\u201c (p. 360).
\nPe de alta parte, \u201eAsa s-a nascut omul nou\u201c apare ca un reportaj cu intruziuni literare. Cele trei secvente ale cartii contin si un ghid de \u00eendrumare a privirii. Panica si circumspectia induse de dictatura sunt preluate de eseist, care intra subit \u00een ipostaza de narator al \u00eent\u00e2mplarilor. Tipologic, se apropie de Nouveau Roman Fran\u00e7ais. Interjectia verbala \u201eiata\u201c este marca stilistica. Anunta traseul clasic de la ce au fost la ce au devenit. Insista, totodata, asupra abuzurilor. Pilduieste at\u00e2t din perspectiva pedagogiei totalitare, c\u00e2t si a unui memento colectiv postdecembrist. Fixeaza granita \u00eentre curatenie si mizerie, \u00eentre infami si faimosi, \u00eentre ghiftuiti si urmariti. Alarma trimite si catre pancartele oficiale si catre afisele cu antetul \u201eWANTED\u201c. Dar lumea \u00eesi uita confratii prigoniti si se desfata\u00a0 p\u00e2na la abdicarea regelui. Oric\u00e2t de proletar, burghezul revine la distractiile mondene. Desi \u00eenfratite, secera si ciocanul de pe drapelul P.M.R. nu rasp\u00e2ndesc un model civic. Scriitori maturi si batr\u00e2ni se \u00eentorc la traiul tihnit de sub monarhie, odata cu reaparitia c\u00e2torva branduri ale Capitalei: \u201eDe prin ’54, \u00eencep sa se redeschida mari restaurante bucurestene, precum \u00abCina\u00bb, \u00abAmbasador\u00bb, \u00abModern\u00bb si \u00abContinental\u00bb\u201c (p. 254). Nostalgia se rasfr\u00e2nge si asupra tineretului, dornic sa se \u00eenfrupte din bogatiile Casei de Hohenzollern. Chiolhanele organizate pe fostele domenii ale Coroanei masoara cu exactitate debandada, ifosele, bataia de joc, tendintele schizoide: \u201eConditiile de locuit sunt foarte luxoase, \u00een camere spatioase, cu balcon si privelisti superbe. Lenjeria de pat este cea originala, dar schimbata la \u00eent\u00e2mplare, fara o evidenta precisa. Scriitorii si muncitorii beau din cristaluri cu monograma regala si se preumbla \u00een papuci prin Peles, tr\u00e2ntind peste tot usile, simtindu-se ca niste revolutionari rusi \u00een Palatul de iarna\u201c (p. 247-248). Banuim ca o sumedenie de \u201emajestati\u201c s-au \u00eencoronat la Peles, dupa o noapte agitata. \u00cesi vor fi imaginat procesiuni si ceremonii. Vor fi \u00eentemeiat o fantomatica ierarhie a literatilor. Cam asa arata societatea \u00een ansamblu: ca un surogat.
\nPersonajele lui Dorin-Liviu B\u00eetfoi sunt memorialistii ne\u00eenregimentati, \u201etovarasii de drum\u201c, cei urmariti de Securitate, cei reabilitati, cei compromisi. Fuga lui Nicolae Balota de la Cluj la Bucuresti si \u00eentoarcerea lui N. Steinhardt din \u00eenchisoarea de la Gherla stabilesc bornele abrutizarii programate. Un pasaj exceptional surprinde dezinformarea directionata de stat. Oamenii par fericiti ca au locuri de munca. Romantismul nu s-a perimat. Natura si-a conservat eterna frumusete. Nimeni nu vorbeste, pentru ca nu cunoaste ori se teme, de puscariile de la Aiud, Gherla, R\u00e2mnicu Sarat sau Sighet. \u00cen general, lumea o duce bine si nu se sinchiseste de intelectuali. \u00cencadrarea \u00een c\u00e2mpul muncii nu-i intereseaza pe cetateni, fiindca li s-a inoculat ideea ca Partidul are obligatia sa le dea \u201eservici\u201c. Treptat, inaderentii intra \u00een anonimat. Se bucura un rastimp de vegetatie si de aerul proaspat: \u201eAdolescentii fac plimbari lungi, romantice, la Sosea si \u00een jurul lacurilor. \u00cen Herastrau \u00eesi fac veacul mai multe personalitati camuflate de vegetatia abundenta, dar si la plimbare prin spatiile deschise ale marelui parc. Aproape de marele lac, la o masuta la care ajung trec\u00e2nd de niste hatisuri, \u00eel poti afla pe criticul si istoricul literar Vladimir Streinu, concediat din \u00eenvatam\u00e2nt, custodele unei biblioteci \u00een aer liber si ghid al muzeelor din parc. Pentru aceasta slujba prost platita nu e nevoie de dosar de cadre si nu sunt necesare verificari. Un avantaj!\u201c (p. 281).
\nCifre de plan<\/strong>
\n\u00censa nu cei obiditi, care st\u00e2rnesc mila, au impact major \u00een \u201eAsa s-a nascut omul nou\u201c, ci figurile negative. \u00centr-o pondere semnificativa, Dorin-Liviu B\u00eetfoi scrie un roman excelent despre Gheorghiu-Dej. Primul merit priveste stabilirea faptului ca liderul P.M.R. a instituit cultul personalitatii, atestat de \u00eempartirea raionala a Bucurestiului: \u201eI \u2013 V.I. Lenin, II \u2013 I.V. Stalin, III \u2013 Gheorghe Gheorghiu-Dej, IV \u2013 1 Mai, V \u2013 23 August, VI \u2013 Grivita Rosie, VII \u2013 Tudor Vladimirescu, VIII \u2013 Nicolae Balcescu\u201c (p. 45). Ordinea ilustra si importanta ideologica, si forta armata. Oric\u00e2te retineri a manifestat prim-secretarul C.C. al P.M.R., arunc\u00e2nd un ochi spre directivele de la Kremlin, capacitatea de a controla si de a-i elimina pe rivali nu poate fi tagaduita. Era timpul pentru aceste lamuriri, deoarece, din pacate, pentru rom\u00e2ni, comunismul a ajuns sinonim cu Nicolae Ceausescu. Distanta cronologica l-a transformat \u00eentr-o necunoscuta pe Dej.
\nDin analizele prezentate deducem ca \u00een 1965 nu s-a produs o ruptura. Aici descoperim al doilea merit al sintezei. Apropierea de S.U.A. si departarea de U.R.S.S. nu sunt nascociri din vremea P.C.R.-ului. La fel stau lucrurile cu industrializarea fortata si ineficienta. Asa cum \u00eenfometarea din anii ’80 a fost precedata de strategii economice falimentare brevetate \u00een deceniul al saselea. Incompetenta si megalomania au st\u00e2rnit, \u00een ambele situatii, genocidul alimentar. Nomenclatura rumegase lozincile p\u00e2na la punctul de a le crede ea \u00eensasi: \u201eAdevarul e ca tovarasii din conducere stiu mai degraba sa planifice pierderile dec\u00e2t sa le elimine. Apoi mai e si aceasta avalansa de angajamente pentru depasiri de plan, care plan e, oricum, supraestimat de la \u00eenceput!\u201c (p. 134). O deosebire exista totusi. Sub Dej, piata nu avea peste, desi populatia dorea sa consume produsul. Sub Ceausescu, principalul slogan nutritionist era \u201enicio masa fara peste!\u201c, semn ca alta \u201ecarne nu se mai baga\u201c. Dupa Revolutie am aflat si noi ca, stiintific, pestele e altceva dec\u00e2t carne. Al treilea merit consta \u00een epica fragmentelor unde locul central \u00eei apartine savantului care s-a ocupat de \u201eomul nou\u201c. Graba de a demonstra ca R.P.R. merge ca pe roate, ca \u201edusmanii poporului\u201c au disparut, ca oamenii s-au convertit \u00een niste proletari servili, lipsiti de discernam\u00e2nt, dezvaluie, \u00een realitate, lipsa de orizonturi a tiranului. Degeaba a pretins ca tara se dezvolta. Confisc\u00e2nd pam\u00e2nturile taranilor \u00eenstariti a sesizat discrepanta \u00eentre stalinism si bunastarea generala. Apropierea povestitorului de mintea ticaloasa a protagonistului \u00een momentele critice probeaza talentul artistic: \u201eGospodaria chiaburilor este considerata \u00abunitate economica\u00bb. Si de aici dilema: c\u00e2t de liberi sa fie lasati, si de \u00eengraditi sa fie? C\u00e2t sa mai faca profit (pentru a salva economia) fara a fi controlati\u201c (p. 103). Abia \u00een 1962, Dej \u00eenceteaza sa se \u00eencrunte. Se m\u00e2ndreste cu realizarile lui. Se simte un erou al maselor. Adulatia necontenita \u00eel asigura ca nimeni nu-l combate. Secunzii Gheorghe Apostol si Alexandru Draghici asteapta sa fie batuti camaraderesti pe umar. Iar aghiotantul, Nicolae Ceausescu, a \u00eenvatat diplomatia. Nu da niciodata din cap. Asteapta: \u201e\u00cen aceasta primavara a lui 1962, Dej e radios. Se simte stap\u00e2n pe situatie mai mult ca niciodata\u201c (p. 511). Are atitudinea justa. Si-a educat excelent cobaii. Debordeaza de optimism.
\n\u00cen \u201eAsa s-a nascut omul nou\u201c, Dorin-Liviu B\u00eetfoi priveste specimenul \u00een ochi, \u00eendemn\u00e2ndu-ne sa eliminam reziduurile socialismului pe care le-am acumulat ca o piatra la rinichi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dorin-Liviu Bitfoi, Asa s-a nascut omul nou: \u00een Romania anilor \u201950, Seria \u201eClar-Obscur\u201c Bucuresti, Editura Compania, 704 p.   \u00cenca o carte fundamentala a aparut \u00een 2012. \u00cen spiritul epocii descrise de autor, \u00eemi fac o severa si constructiva autocritica pentru lipsa de vigilenta care m-a \u00eempins sa nu o includ \u00een Topurile \u201eCultura\u201c (nr.… Cite\u0219te mai mult »Muzeul comunismului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8608,8679],"class_list":["post-15082","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-asa-s-a-nascut-omul-nou-in-romania-anilor-50","tag-dorin-liviu-bitfoi"],"views":1222,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15082","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15082"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15082\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15082"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15082"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15082"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}