{"id":15076,"date":"2013-03-21T12:32:35","date_gmt":"2013-03-21T10:32:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15076"},"modified":"2013-03-21T12:32:35","modified_gmt":"2013-03-21T10:32:35","slug":"mostenirea-unui-papa-mic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mostenirea-unui-papa-mic\/","title":{"rendered":"Mostenirea unui papa mic"},"content":{"rendered":"

M-am inspirat \u00een titlu si \u00een parte din r\u00e2ndurile care urmeaza de la comentariul unui bun cunoscator al Vaticanului si istoriei papalitatii, Agostino Giovagnoli. Titlul lui suna asa \u201eL’eredita di Benedetto XVI il \u00abpiccolo\u00bb Papa\u201c. De ce oare?<\/strong><\/em><\/p>\n

Cu discutiile fara sf\u00e2rsit asupra demisiei lui Benedict XVI a \u00eenceput, de fapt, epoca de dupa Ratzinger, \u00een care el \u00eensusi se gaseste \u2013 mai mult involuntar \u2013, at\u00e2t de implicat, cu cuvintele sale at\u00e2t de masurate, dar nu mai putin disecate, analizate si interpretate \u00een toata lumea. Sunt unii care vorbesc despre oboseala cronica datorita v\u00e2rstei si starii de sanatate, cu semnele premonitorii aparute \u00een calatoriile sale din Mexic si Liban. Dar mai sunt si altii care subliniaza \u00eengrijorarea pontifului \u00een legatura cu nesf\u00e2rsitele diviziuni din cadrul bisericii catolice. Ambele interpretari sunt, p\u00e2na la urma, compatibile cu cele afirmate de catre Benedict XVI. Dupa cum exista si tendinta de a forta ambele interpretari, pe de o parte pentru a orienta cumva alegerea succesorului sau, pe de alta elud\u00e2nd problema de fond care ar sta la baza demisiei: viitorul papalitatii.
\nE extrem de puternica, mai presus de toate, senzatia ca nimic nu va mai fi ca \u00eenainte. S-a vorbit mult, \u00een aceasta perioada, mai cu seama despre desacralizarea institutiei papale. Dupa unele voci, Benedict XVI ar fi supus papalitatea conformismului vremurilor noastre, inclusiv acea dictatura a vitalismului care ar impune ca batr\u00eenii sa se dea la o parte si sa lase tinerilor rezolvarea \u00eendatoririlor esentiale \u00een lume. Cu demisia lui, sustin altii, Ratzinger ar fi exprimat o tendinta de \u201enormalizare\u201c sau, mai bine zis, de \u201ebanalizare\u201c a ministeriatului papal, sub presiunea tot mai evidenta a unei secularizari de-acum ajunse p\u00e2na la ierarhiile cele mai \u00eenalte ale bisericii. Alte voci, si mai critice, considera demisia drept un total dezinteres pentru esenta puterii pontificale, Ratzinger trat\u00e2nd, prin gestul sau, papalitatea ca pe orice alta putere sau institutie mondena. Multe interpretari diverse tind sa lege mondenizarea bisericii de fundamentalul declin al papalitatii, pe care neasteptata demisie a lui Benedect XVI o transforma din institutie spirituala eterna \u00eentr-un oficiu efemer, ad tempus, similar at\u00e2tor altora.
\nAr fi \u00eensa dificil, si poate nedrept, sa-i atribuim lui Benedict XVI vointa de a ceda la logica mondena si a redimensiona puterile papei. El, de fapt, si-a motivat decizia \u00een legatura cu o preocupare diferita: garantia ca o \u00eensarcinare at\u00e2t de importanta si semnificativa cum este conducerea bisericii catolice se afla pe m\u00e2na unei persoane viguroase din punct de vedere fizic si spiritual. \u00cen consecinta, intentia sa nu pare aceea de a redimensiona papalitatea, ci mai degraba de a relansa-o, subliniind, fie si \u00een mod indirect, importanta celui care o executa pro tempore. Benedict XVI, \u00een acest sens, s-a \u201edesacralizat\u201c pe sine \u00eensusi, prin demisia din scaunul pontifical, dar nu ministeriatul Sf\u00e2ntului Petru. Si aceasta este o disociere \u00eentre persoana si institutie cu totul \u00een linie cu conceptia traditionala a papalitatii, cum o confirma si modalitatile rapide de str\u00e2ngere a Conclavului care sa \u00eei aleaga succesorul. \u00cen nici o alta institutie politica sau ecleziastica de o asemenea anvergura nu ar fi imaginabila, de fapt, ca alegerea la nivelul cel mai \u00eenalt sa se faca \u00een numai c\u00e2teva saptam\u00e2ni, ca si cum desemnarea unuia sau a altuia ar avea mai degraba o importanta relativa.
\nMorto un papa se ne fa un altro, se obisnuieste sa se spuna la Roma. De data aceasta, proverbul trebuie schimbat, dar nu foarte mult. O confirmare ulterioara pentru aceasta vine chiar dintr-un alt mesaj implicit \u00een aceasta demisie. Decizia ratzingeriana de a se retrage a fost contrapusa celei a lui Wojtyla de a ram\u00e2ne p\u00e2na la moarte, \u00een ciuda progresului unei boli care \u00eel transforma \u00een invalid. Fara nici o \u00eendoiala, diferenta este foarte mare. Dar cuvintele lui Benedict XVI despre vigoarea papei fac imediat sa ne vina \u00een minte predecesorul sau, caruia pentru foarte multa vreme nu i-a lipsit deloc vigoarea. Nu e aici o \u201econtradictie\u201c pur \u00eent\u00e2mplatoare. Benedict XVI a vorbit de multe ori despre alternanta \u00een istorie a papilor \u201emari\u201c cu cei \u201emici\u201c, \u00eentre care se considera pe el \u00eensusi, \u00een vreme ce pe Ioan Paul II \u00eel considera un papa mare. G\u00e2ndindu-ne, deci, la cuvintele lui Ratzinger, cardinalii din Conclav ar trebui sa aleaga un papa viguros precum Karol Wojtyla, dar, reflect\u00e2nd la gestul lui Benedict XVI, \u00een acelasi timp umil, ca si el.
\nSi \u00eenca ceva. Oricine va fi ales va trebui sa aiba, printre multe alte virtuti, simpatia. \u00cen prefata la lucrarea sa \u201eIisus din Nazaret\u201c din 2006 Benedict XVI scria: \u201eAceasta carte nu este actul unui magistru. De aceea oricine vrea poate sa o contrazica. Cer numai cititoarelor si cititorilor mei acea simpatie anticipata fara de care nu exista nici un fel de comprehensiune.\u201c Un papa care se expune fara nici un fel de fasoane criticii lectorilor sai a mirat si impresionat opinia publica, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t la alegerea sa fusese prezentat mai degraba ca un Mare Inchizitor. Si acum, c\u00e2nd si-a dat demisia, Benedict XVI s-a expus discutiilor critice. Dar foarte multe reactii populare stau marturie ca el si-a c\u00e2stigat, \u00een timp, o netagaduita simpatie. Nu e \u00eent\u00e2mplator ca cel care a fost definit drept \u201eun pastor german\u201c\u00a0 nu a insistat asupra infailibilitatii papei si a manifestat o simpatie tot mai profunda fata de toti. Este ca si cum cel care a denuntat cel mai mult pericolele relativismului contemporan ar fi intuit, \u00een acelasi timp, ca la originile acestuia se afla at\u00e2tea subiectivitati ranite sau sfar\u00e2mate si ca, p\u00e2na la urma, caritatea este calea aurita si \u00een drumul spre adevar.
\nEste, poate, aceasta cea mai mare \u00eenvatatura pe care acest atipic papa o lasa succesorului sau!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

M-am inspirat \u00een titlu si \u00een parte din r\u00e2ndurile care urmeaza de la comentariul unui bun cunoscator al Vaticanului si istoriei papalitatii, Agostino Giovagnoli. Titlul lui suna asa \u201eL’eredita di Benedetto XVI il \u00abpiccolo\u00bb Papa\u201c. De ce oare? Cu discutiile fara sf\u00e2rsit asupra demisiei lui Benedict XVI a \u00eenceput, de fapt, epoca de dupa Ratzinger,… Cite\u0219te mai mult »Mostenirea unui papa mic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8676],"class_list":["post-15076","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-demisia-lui-benedict-xvi"],"views":801,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15076","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15076"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15076\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15076"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15076"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15076"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}