De pe c\u00e2nd Jan Kott l-a descoperit pe \u201econtemporanul nostru\u201c Shakespeare, a devenit un tic nervos al modernitatii t\u00e2rzii sa nu mai putem citi trecutul dec\u00e2t \u00een cheia actualitatii: actualitatea te trage de m\u00e2neca din trecut, din cel mai \u00eendepartat trecut. Satui de nesuferita \u201eactualitate a zilelor noastre\u201c, ne refugiem \u00een lumea de odinioara de unde ne \u00eent\u00e2mpina tot r\u00e2njetul actualitatii de care tocmai credeam ca am fugit. O pateste si dl Tudor Cristea scriindu-si cronica despre o carte a lui Mihai Cimpoi si intitul\u00e2nd-o \u2013 cum altfel? \u2013 \u201eContemporanul Ghica\u201c. Cartea acad. Mihai Cimpoi se intituleaza \u201eIon Ghica. Amintirea ca existenta\u201c si face parte \u2013 aflam de la directorul revistei \u201eLitere\u201c \u2013 dintr-un proiect al conationalului nostru de la Chisinau de a restitui, \u00eentr-o serie de micromonografii, \u201eopera celor mai de seama reprezentanti ai literaturii d\u00e2mbovitene, care sunt, de fapt, \u00eentemeietori ai literaturii rom\u00e2ne moderne si nume de seama ale acesteia\u201c. \u00centru totul laudabil, proiectul este sustinut de Editura Bibliotheca de la T\u00e2rgoviste, \u00eenc\u00e2t discretul accent de patriotism local din informatia dlui Tudor Cristea (\u201ereprezentanti ai literaturii d\u00e2mbovitene\u201c) este la locul sau. Nu si pretiozitatea vadita \u00een titlurile, trase de par, pe care Mihai Cimpoi le da contributiilor sale la relevarea modernitatii \u201eliteraturii d\u00e2mbovitene\u201c: \u201eIon Heliade Radulescu. Panhimniul fiintei\u201c (2008), \u201eGrigore Alexandrescu: \u00ab\u00eensuflarea\u00bb fiintarii\u201c (2009), \u201eVasile C\u00e2rlova. Poetul \u00absufletului m\u00e2hnit\u00bb\u201c (2010), \u201eIoan Alexandru Bratescu-Voinesti. Prefacerea firii\u201c (2011). Revin la chestiunea \u201eactualitatii\u201c trecutului, respectiv, a existentei si a scrierilor lui Ion Ghica. \u00cen cronica sa, subtila si temeinica, Tudor Cristea noteaza suprapunerea dintre autor si biografie: omul este personajul principal al scrierilor sale, sau, cu expresiile mai bune ale cronicarului literar, \u201eO existenta care a fost sursa principala a scrisului sau. O viata plina de evenimente, dar si de semnificatie, cu suisuri si cobor\u00e2suri, cu momente de restriste si de senzational primejdios, a unui personaj de roman. Care a si devenit personaj de roman (Dana Dumitriu: \u201ePrintul Ghica\u201c, 1982 \u2013 n.n.) si o opera \u00een care personalitatea autorului cu toate contradictiile ei, at\u00e2t de asemanatoare vremii \u00een care a trait, se rasfr\u00e2nge din plin, ceea ce \u00eei confera o uimitoare actualitate (…) Scrisul lui Ion Ghica (dar nu doar al lui, ci si al lui Alecsandri \u2013 prozatorul, al lui Kogalniceanu, al lui Negruzzi, autorul \u201eScrisorilor la un prieten\u201c, ba chiar al publicistului Hasdeu) redevine actual pentru ca lucrurile se repeta \u00een chip uimitor si derutant, p\u00e2na \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t unele pasaje par a fi scrise astazi si par a viza probleme contemporane\u201c. \u201eLucrurile se repeta\u201c, noteaza exasperat cronicarul si observatia lui are o larga arie de aplicare, de la cronicari, Eminescu, Maiorescu si p\u00e2na la modernistii interbelici: nenorocirea nu consta at\u00e2t \u00een faptul ca \u201elucrurile se repeta\u201c fiindca, \u00een dinamica duratei lungi a istoriei, repetitia nu-i identica ori \u201ela fel\u201c cu stagnarea. Ca regula generala, \u00een mod curent repetitia faptelor istorice implica si aduce cu sine \u201eplusvaloarea\u201c: istoria nu se repeta dec\u00e2t atunci c\u00e2nd si acolo unde, ca si geografia, istoria sta pe loc, nu se schimba! De aici impresia de \u201eactualitate\u201c a trecutului. Constr\u00e2ns de \u201eactualitatea\u201c din scrisul scepticului \u201eom de frontiera\u201c Ion Ghica de la jumatatea secolului IXX, cronicarul \u201eLitere\u201c-lor din primul sfert al secolului XXI se vede obligat sa citeze pasajele cu pricina, acelea \u00een care lucrurile se repeta \u00een chip uimitor si derutant, par\u00e2nd \u201ea viza probleme contemporane\u201c. Dintre multe altele, alege doar doua, de o actualitate frapanta si nelinistitoare. Primul se refera la conditia (eterna!) a \u00eenvatam\u00e2ntului rom\u00e2nesc si a produselor sale: \u201eNu se poate tagadui ca scolile noastre \u2013 scria contemporanul Ghica \u2013 au dat slabe rezultate p\u00e2na acum. Tinerii care dob\u00e2ndesc bacalaureatul la noi nu se pot compara cu cei care ies din colegiile Frantei, Germaniei, Italiei, Belgiei sau Elvetiei; \u00eenvatatura noastra gimnaziala nu este destul de serioasa, profesorii nu sunt destul de exigenti, nici destul de rigurosi la examene; gradul universitar se acorda prea lesne si a devenit accesibil inteligentelor celor mai mediocre. Lipsa de seriozitate \u00een \u00eenvatatura umanitara face ca parintii care au mijloace sa-si trimita copiii \u00een scolile straine; astazi avem numai \u00een Paris peste o mie de tineri la scoli. \u00cen loc de a \u00eencuraja inteligentele slabe, ar fi mult mai bine a deturna curentul si a \u00eempinge tinerimea spre mestesuguri si meserii si a pune astfel inteligentele mediocre \u00een stare a deveni producatoare \u00een loc de a deveni sterile si de multe ori primejdioase prin pretentiile si exigentele lor. A face oameni \u00eenvatati este un bine, a face numai avocati si jurnalisti este un rau\u201c. Cu toate ca \u00eentre timp n-au lipsit \u00eencercari modernizatoare, desi \u00eenvatam\u00e2ntul rom\u00e2nesc a trecut si prin scoala unui mare reformator, Spiru Haret, ne aflam azi tot \u00een secolul \u201econtemporanului Ghica\u201c: nimic nu s-a schimbat, totul \u201ese repeta\u201c, nici guralivul \u201ereformator\u201c Funeriu n-a \u201edeturnat curentul\u201c de care vorbea Ion Ghica si nici ponderata conservatoare Ecaterina Andronescu n-a slabit cu o iota \u00eencurajarea \u201einteligentelor slabe\u201c si nu le-a \u201e\u00eempins spre mestesuguri si meserii\u201c, acolo unde le este locul, desi \u201ejucatorul\u201c din fruntea statului scosese pe gura niste vorbe rele pe care cu siguranta Ion Ghica le-ar fi aplaudat! Asa se face ca bombaneala judicioasa a beiului de Samos din al 19-lea veac vine de se leaga \u2013 ce paradox! \u2013 cu vorbele proaste ale \u201ebeiului\u201c actual despre scoala rom\u00e2neasca de azi care scoate \u00eentruna filozofi, jurnalisti si avocati, las\u00e2ndu-i de d\u00e2rvala pe tinichigii si chelnerii de care tara noastra are at\u00e2ta nevoie! Sa mai spunem ca \u201e\u00eencurajarea inteligentelor slabe\u201c \u00eentru filozofie, jurnalism si jurisdictie se reflecta ca \u00een cea mai fidela oglinda \u00eentr-un Parlament plin de avocati, juristi si jurnalisti, candidati ca oierul celebru la doctorate v\u00e2ndute la mezat de morile de v\u00e2nt numite \u201euniversitati particulare\u201c?! Pericolul \u00eentrevazut de \u201econtemporanul Ghica\u201c e la vedere pe bancile Parlamentului: \u201einteligentele mediocre si sterile si primejdioase prin pretentiile si exigentele lor\u201c. Cu o vorba proasta, dar plina de tristul adevar: \u00een Rom\u00e2nia de azi starea \u00eenvatam\u00e2ntului descrisa de Ion Ghica este aceea care \u201ea suit scroafa-n copac\u201c si va fi greu si chiar imposibil s-o mai dai jos de acolo cu votul popular si democratia \u00een care ne-am \u00eempotmolit. \u00cen fine, cel de-al doilea pasaj \u201ece pare scris astazi\u201c citat de profesorul Tudor Cristea este urmatorul: \u201eBucurestii a fost nu de mult un adevarat centru manufactorial, astazi \u00eensa este un oras esclusivamente de consomatiune si de petrecere; pravalie de pravalie, c\u00e2rciuma de c\u00e2rciuma, gradina de gradina (citeste Iunion! \u2013 n.n.) si complet de complet se tin lant, toate cu table cu litere de aur de-un cot; toate pline de marfa straina si bere nemteasca; var si caramida, sticla si lemn, unt si zarzavaturi ne vine de peste noua mari si noua tari; \u00een casa cea mai modesta si palatul cel mai somptuos, de la vladica p\u00e2na la opinca, din dusumea p\u00e2na-n tavan, din talpi p\u00e2na-n crestet nu poti gasi un pat, un pahar, un scaun, un servet, o cizma, o caciula care sa nu fie adusa gata din strainatate. \u00cen tara c\u00e2nepii sacii si sfoara le cumparam de la nemti!\u201c Euroatlanticii actuali vor sari ca arsi la lectura acestor \u201egrozavii\u201c puse pe h\u00e2rtie de \u201exenofobul\u201c Ion Ghica, dusmanul strainilor si al produselor straine, exponentul identitar al poporului din \u201etara c\u00e2nepii\u201c si propagandistul \u201eretrograd\u201c al autarhiei economice \u00een epoca globalizarii si mondializarii! Pe seama \u201etarii c\u00e2nepii\u201c legata fedeles cu sfoara nemteasca ori de alte nationalitati de la Bruxelles au curs \u00een acesti ani fluvii de lacrimi patriotice. Oriunde privesti, \u00een \u201ecentrul manufactorial\u201c devenit un \u201eoras esclusivamente de consomatiune si petrecere\u201c, \u201eun oras al desfatarii\u201c, cum \u00eesi intitula brosura de reclama dedicata Bucurestilor de la 1924 englezoaica Florence Farnborough \u2013 \u00een aceasta asezare napadita de sforari si de sforarii te izbesti la tot pasul de actualitatea nepieritoare a tarii c\u00e2nepii evocata de Ion Ghica, o tara concentrata emblematic \u00een capitala ei cosmopolita ca o harababura exotica dintr-un hipermarket, cel mai puternic si, de fapt, singurul simbol al globalizarii care si-a putut face loc \u00een democratia originala din Rom\u00e2nia. P\u00e2na si \u201ebeiul\u201c actual destul de \u201eturcofil\u201c altminteri, a ajuns sa verse, spre cinstea lui, o lacrima patriotica pe marginea gropii unde tara c\u00e2nepei zace legata fedeles cu sfoara nemteasca a lui Ion Ghica: \u201ejucatorul\u201c din fruntea tarii si-a rasturnat \u00eentr-o buna zi, sub ochii reporterilor, traista de cumparaturi din portbagajul limuzinei ca sa faca astfel reclama patriotica firavelor produse rom\u00e2nesti str\u00e2nse cu m\u00e2na punga a tarii c\u00e2nepii g\u00e2tuite cu sforile nemtesti. Asta-i tara, aceasta este actualitatea ei ramasa la fel ca aceea din secolul lui Ion Ghica… Revenim, e mai profitabil, la cartea lui Mihai Cimpoi si la cronica ei din \u201eLitere\u201c: o cronica pertinenta, dureros de actuala, str\u00e2ns legata, analitica si subtila \u00een care cronicarul nu ezita sa-si expuna, pe l\u00e2nga bunele impresii, si rezervele asupra volumului \u00een chestiune.<\/p>\n
Elitele istorice din Rom\u00e2nia, cele actuale nu mai putin, se \u00eempart \u00eentre \u201efilo\u201c si \u201eanti\u201c \u00eentr-un chip at\u00e2t de apasat, \u00eenc\u00e2t compromisul pare cel mai des imposibil. Ion Ghica e si el \u201evictima\u201c acestui inconvenient istoric de tip mentalitar. \u00cen cartea lui Mihai Cimpoi \u201efiloturcismul\u201c pasoptistului Ion Ghica e sanctionat drastic: \u201eAgentul confidential al revolutiei \u2013 scrie autorul \u2013 trada revolutia, preschimb\u00e2nd pielea de sagrin a imitatiei pe autenticul caftan turcesc\u201c. Cu subtilitate psihologica si bun simt istoric, Tudor Cristea introduce \u00een judecata de mai sus nuantele cuvenite, las\u00e2nd un loc considerabil atitudinii dubitative pe marginea delicatei trasaturi a personalitatii complexe si profunde a lui Ion Ghica: \u201eEpoca si evenimentele \u2013 scrie cronicarul \u2013 sunt ele \u00eensele contradictorii, iar filoturcismul lui Ghica este nu doar expresia moderatiei sau a oportunismului, ci si rezultatul unei atitudini antirusesti (pe care M. Cimpoi o trece sub tacere), reflectata \u00een brosura \u00abDerni\u00e8re occupation des Principaut\u00e9s Danubiennes par la Russie\u00bb, semnata G. Chainoi si tiparita \u00een 1853 la Paris; care era un memoriu remis nu doar Portii, dar si principalelor capitale europene. Ghica vedea \u00een Rusia, \u00een conditiile date,\u00a0 un pericol mai mare dec\u00e2t cel turcesc, iar filoturcismul sau poate fi \u00eenteles si ca o optiune diplomatica macar \u00een parte justificata\u201c. Optiune diplomatica si clarvazatoare, \u201efiloturcismul\u201c lui Ion Ghica este cu siguranta mai mult dec\u00e2t justificat: este o expresie a patriotismului luminat al unui mare om politic care stia, ca putini altii, ca nu orice \u201ecompromis\u201c compromite. Din contra: istoria i-a dat dreptate. Dar \u00een tara c\u00e2nepei compromisul s-a negociat la baioneta ori cu pistolul la t\u00e2mpla si cel mai des t\u00e2r\u00e2t \u2013 patriotic fireste! \u2013, sub ghilotina. Nu mai dati exemple ca sa nu-i st\u00e2rniti pe patrioti sa se \u00eenfasoare str\u00e2ns \u00een tricolor. Chiar asa: de unde om fi cumparat p\u00e2nza si sfoara tricolorului \u00eentr-o tara \u00een care totul, vorba lui Ion Ghica, \u201evar si caramida, sticla si lemn, unt si zarzavaturi ne vine de peste noua mari si noua tari\u201c?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De pe c\u00e2nd Jan Kott l-a descoperit pe \u201econtemporanul nostru\u201c Shakespeare, a devenit un tic nervos al modernitatii t\u00e2rzii sa nu mai putem citi trecutul dec\u00e2t \u00een cheia actualitatii: actualitatea te trage de m\u00e2neca din trecut, din cel mai \u00eendepartat trecut. Satui de nesuferita \u201eactualitate a zilelor noastre\u201c, ne refugiem \u00een lumea de odinioara de… Cite\u0219te mai mult »In tara canepei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8673,8672],"class_list":["post-15069","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-acad-mihai-cimpoi","tag-tudor-cristea"],"views":1109,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15069","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15069"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15069\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15069"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15069"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15069"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}