\u201eHopa, hopa, hopa, hopa, cu caru prin Europa!\u201c c\u00e2nta domnul Vaida, cu telefonul la ureche, raspunz\u00e2ndu-i unui solicitant. In timp ce deschide cu abilitate cu o singura m\u00e2na un plic, al c\u00e2telea?, de la un expeditor dintr-o comuna din Salaj. Sau de la unul din Italia. Din Spania. Din America. Din Bruxelles.
\nSi ce-i spune cel din Salaj? Il roaga sa-l felicite in programul d\u00e2nsului de televiziune pe baiatul cel mare, care munceste-n Anglia. Si pe nepotul care isi da un masterat la Amsterdam. Pe fiica mezina, care e angajata in Italia. Si pe \u201esogorul\u201c din Mehedinti.
\nAsa ca domnul Vaida le urmeaza dorinta. Dupa care pune din nou telefonul la ureche si il asculta pe urmatorul. Hop, ca acum suna o femeie:
\n\u201eDomnul Sergiu!\u201c
\n\u201eEl\u201c,
\n\u201eEu sunt din Apahida, ma cheama Saveta, dar va sun din Italia.\u00a0 Si vreau sa-i dedic un c\u00e2ntec barbatului meu Csaba, cu care traiesc bine de 40 de ani\u201c.
\nDin fotoliul meu, din locuinta de pe Mediterana, ciulesc urechea.
\nAzi a fost o zi frumoasa-n Atena. Cu un soare mare si cald, fiindca pe soare n-au reusit inca bancile sa ne puna renta. Cu o lumina binefacatoare, fiindca nici lumina nu a putut inca fi concesionata de guvern in folosul transnationalelor. Azi in Atena clima n-a intrat in regim de austeritate. Seara, la ora 8, stau inca in luna februarie cu ferestrele deschise. Si vad, intr-o imagine crepusculara, Akropolele.
\nDau drumul la televizor. Ma fixez pe canalul rom\u00e2nesc. Unde \u201eVine Clujul pe la noi\u201c. Cu domnul Vaida. Si unde o ascultatoare ii solicita \u201edomnului Sergiu\u201c o melodie, pentru un Csaba.
\nMa podidesc amintirile. Era in urma cu aproape o jumatate de secol c\u00e2nd plecam din Cluj, cu RATA, peste Mezes. In zilele dinaintea vacantelor, Ratele erau pline de studenti si de elevi. La fiecare oprire se mai dadea jos c\u00e2te un grup si se rasp\u00e2ndeau prin sate. Cine n-a trait aceasta experienta, a studentilor si elevilor care se intorc de la oras, a pierdut ceva din frumusetea anilor tineri. Calatorii se cunosteau intre ei din Cluj, de pe la facultati. Sau se legau noi prietenii, care urmau sa fie mai apoi pentru toata viata etichetate cu \u201ene cunoastem din Rata\u201c.
\nCe harmalaie era in autobuzele acelea! Ce bucurie ca ne duceam in vacanta! Ce bancuri! Ce r\u00e2s! Ce incercare a fiecaruia de a se pune in pagina, de a flecari peste capul celorlalti, de a-si face numarul, de-a sari\u00a0 in evidenta, de-a fi admirat si tinut minte!
\nLa un asemnea drum am stat in autobus l\u00e2nga un Csaba. Era singurul care nu se arunca sa spuna bancuri, nu se baga in fata celorlalti, nu r\u00e2dea cu gura p\u00e2na la urechi. Maruntel de statura, cu o fata de copil binevoitor, cu un z\u00e2mbet cu care lua parte la haiul general. De vorbit insa nu prea vorbea. Nu stiu de ce m-a impresionat peste poate tacerea lui. Probabil pentru ca nu era deloc aroganta. Era doar rezerva unui om sigur de sine, care nu vroia cu orice chip sa demonstreze ceva. Un om care era prezent fara sa dea din m\u00e2ini, fara sa zbiere, fara sa-si incalece replica cu altii. Atunci, pentru prima data in viata mea am intuit, incapabila s-o pot pune in cuvinte, ca exista o forma de a-ti fi tie insuti suficient. Si ca acest lucru are noblete.
\nAsa ca m-am hot\u00e2rit sa tac si eu din gura, alaturi de el. Tot drumul, de-o jumatate de zi. Eram m\u00e2ndra de mine, ca ma pot tine at\u00e2t de bine. Ma simteam trecuta, comportamental, intr-un registru superior. Invatasem ceva, fara sa stiu, de la baiatul acela tacut, pentru toata viata.
\nA cobor\u00e2t la Zalau. C\u00e2nd si-a dat jos bagajul, m-a intrebat daca merg mai departe. I-am spus ca eu ma dau jos la Simleu. \u201eCum te cheama?\u201c, m-a intrebat. I-am spus numele. El nu mi l-a spus pe-al lui.
\nL-am aflat insa de la o fata din spatele nostru. Il chema Csaba. Si era cel mai bun student al Facultatii de Medicina din Cluj.
\nAm ajuns acasa. M-a furat bucuria zilelor de vacanta. Intr-o duminica dimineata insa, d\u00e2nd din int\u00e2mplare drumul la radioul din bucatarie, am nimerit peste emisiunea \u201eMelodia preferata\u201c. Erau toti ai mei acolo la ora aceea,\u00a0 ne luam \u201eujina\u201c. Si ce mi-au auzit mie urechile? Mi-am auzit numele, si o melodie dedicata mie, din partea \u201estudentului cu care ai tacut tot drumul in rata de la Cluj la Zalau\u201c. Nu mai stiu ce melodie sa fi fost aceea. Poate \u201eMarioara de la munte, nu-ti lasa parul pe frunte\u201c, sau \u201eZarzarea, zarzarea, zarzarica, zarzarea\u201c, fiindca asta era repertoriul la moda.
\nIn bucatarie s-a lasat o tacere amenintatoare. Dupa o vreme, s-a auzit glasul tatei, mai mult soptit: \u201eNu e bine, domnule, nu e bine!\u201c Si apoi tot el, cu un timbru schimbat acum, ca de tunet: \u201eAdica ce cauta asta, la numai 15 ani, sa taca cu barbatii prin Rata?\u201c
\n\u201eChiar asa!\u201c a sarit si unchiul meu Niculae, care era mai putin scolit dec\u00e2t tata, fapt pentru care ii repeta, in bemol, orice afirmatie: \u201eChiar asa! Ca daca i s-a facut de maritis, sa-si caute unul din Simleu. Doar n-o sa se indeparteze acum de casa, sa ajungem s-o maritam in Zalau!\u201c
\nUite, deci, cum in urma cu 50 de ani, in acest punct, al \u201eindepartarii de casa\u201c, se manifesta mintea incuiata a neamului nostru. Ca pe cel cu care taceam eu prin autobuze il chema Csaba, nu punea nimeni la suflet. Despre steaguri, ce sa mai vorbim.
\nAsa ca il ascult acum pe domnul Vaida, transmit\u00e2ndu-le, printre melodii, ascultatorilor lui un mesaj. Si ma plec p\u00e2na la pam\u00e2nt in fata bunului-simt si mintii lui luminate. El, care vorbeste de parca le cunoaste pe toate \u201enanele\u201c si \u201elelele\u201c din Salaj, plecate prin toate colturile lumii. Si e \u201esogor\u201c cu toti barbatii ardeleni si nu numai, plecati si astia care pe unde.
\n\u201eSi-cum, in finalul emisiunii\u201c, li se adreseaz\u00e3 el ascultatorilor de tot neamul, sa va spun cum e cu steagurile. Vedeti-va de treaba. Da-ti-le pace. Doar nu ne-om invrajbi acum pe-aici, noi intre noi. Am si eu un cumnat ungur\u201c.
\nFrumos indemn, domnule Vaida! Pentru acest indemn, indraznesc si eu, de-aici, de sub Akropole, sa-ti cer o melodie. Una pe care o c\u00e2nta tata, cu unchiul meu Niculae,\u00a0 pe vremea \u201esurechiului\u201c. \u201eDe-ar fi m\u00e2ndra-n deal la Cruce\u201c horeau ei, de rasuna via. Si li se alaturau mai cumpatat si vocile mamei si-a matusii mele Mancika-neni, din bucataria in care totdeauna s-au vorbit doua limbi.
\nAsa ca indraznesc si eu, domnule Sergiu draga, sa-ti cer o dedicatie. In amintirea lor. Cei care-si dorm acum somnul de veci alaturi, in cimitirul Rulikovski. Poate ca o sa te auda de acolo, de dedesubt. Si-o \u201esa se-mbucure\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eHopa, hopa, hopa, hopa, cu caru prin Europa!\u201c c\u00e2nta domnul Vaida, cu telefonul la ureche, raspunz\u00e2ndu-i unui solicitant. In timp ce deschide cu abilitate cu o singura m\u00e2na un plic, al c\u00e2telea?, de la un expeditor dintr-o comuna din Salaj. Sau de la unul din Italia. Din Spania. Din America. Din Bruxelles. Si ce-i spune… Cite\u0219te mai mult »Domnul Vaida, brand-ul de tara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15061","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1097,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15061","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15061"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15061\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15061"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15061"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15061"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}