{"id":15043,"date":"2013-03-19T22:18:45","date_gmt":"2013-03-19T20:18:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15043"},"modified":"2013-03-19T22:18:45","modified_gmt":"2013-03-19T20:18:45","slug":"miezul-verii-sau-arta-de-a-nu-scrie-o-autobiografie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/miezul-verii-sau-arta-de-a-nu-scrie-o-autobiografie\/","title":{"rendered":"Miezul verii sau arta  de a nu scrie o autobiografie"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>John Maxwell Cotzee, <em>Miezul verii. Scene de viata provinciala,<\/em> Editura Humanitas, 2012<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p>Acum vreun an, am citit o cronica la cartea lui Antonio Lobo Antunes, \u201eArhipelagul insomniei\u201c, intitulata \u201eCum sa citesti un roman fara sa pari prost\u201c. Cred ca, \u00een cazul celui mai recent roman al lui John Maxwell Cotzee (laureat al Premiului Nobel pentru Literatura \u00een 2003), \u201eMiezul verii\u201c, tradus de Irina Horea si aparut la Editura Humanitas \u00een 2012, riscul e \u00eenca mai mare. Asta \u00een pofida stilului simplu, fara alternari de voci, planuri si timpuri \u2013 cum se \u00eent\u00e2mpla la Antunes.<br \/>\n<strong>Obiectivitate sau ironie<\/strong><br \/>\nPersonajul-biograf Vincent scrie, pe baza a cinci interviuri acordate pe r\u00e2nd de Julia, Margot, Adriana, Martin si Sophie, despre scriitorul-personaj John Maxwell Cotzee, mort \u00een Australia, la \u00eenceputul deceniului trecut. Seria autobiografica \u201eScene de viata provinciala\u201c, \u00eenceputa cu volumele \u201eCopilarie\u201c (Humanitas 2010) si \u201eTinerete\u201c (Humanitas 2011), ia forma unei pseudobiografii redate din perspective diferite \u2013 perspectivele celor cinci apropiati ai lui John, intervievati de Vincent.<br \/>\nAcesta este si motivul pentru care multe dintre cronicile aparute \u00een presa de limba enleza (Times Literary Supliment, Financial Times, Observer) vorbesc \u00een primul r\u00e2nd despre obiectivitate: \u201eSinceritatea deplina si obiectivitatea consecventa ale lui Cotzee&#8230;\u201c (The Telegraph). Iar tentatia unei astfel de interpretari e cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t asa-zisul autoportret nu e c\u00e2tusi de putin unul favorabil.<br \/>\nMajoritatea datelor biografice (verificabile) ale scriitorului John Maxwell Cotzee coincid cu cele ale personajului Cotzee (mai putin, desigur, faptul ca personajul moare \u00een Australia, prin 2000). \u00censa, \u00een masura \u00een care vorbim despre un roman si nu despre o carte de memorii, obiectivitatea \u00eenteleasa ad litteram devine irelevanta. Inadaptabilitatea lui John, incapacitatea lui de a mentine o relatie cu o femeie sunt descrise \u00eentr-un mod extrem de verosimil (dar utilizarea termenului de obiectivitate \u2013 aici \u2013 trimite la paralela, deloc concludenta, dintre lumea reala si cea fictionala din \u201eMiezul verii\u201c).<br \/>\nCu toate ca perspectivele celor intervievati sunt asemanatoare \u00een multe aspecte, miza nu pare sa fie, totusi, renuntarea la o imagine de sine magulitoare \u00een detrimentul alteia, c\u00e2t mai obiective (de o sinceritate identificabila cu autenticul) ori demitizarea (daca mai era nevoie) a imaginii artistului ca om \u00een viata cotidiana. \u201eMiezul verii\u201c ram\u00e2ne, \u00een mare masura (si cu mult mai mult umor), asemenea \u201eAlbatrosului\u201c lui Baudelaire, o perspectiva (aici: o serie de perspective) a oamenilor obisnuiti asupra unui om si mai obisnuit, si totodata dedicat scrisului.<br \/>\nAstfel ca (si dincolo de autoironia prezenta permanent \u00een text) ironia lui Cotzee are un rol mult mai important dec\u00e2t ceea ce am fi initial tentati sa numim obiectivitate. Ba chiar posibilitatea obiectivitatii (daca e sa pastram termenul) este pusa sub semnul \u00eentrebarii.<br \/>\n<strong>\u201eAfrica: un loc al maselor \u00eenfometate, peste care domnesc bufoni ucigasi\u201c<\/strong><br \/>\nSunt cuvintele lui Jack Cotzee, tatal lui John, care prefera cronicile ultimelor meciuri de crichet articolelor politice ori stirilor despre atentate. John nu e indiferent \u00een fata conflictelor etnice, discriminarilor rasiale si a tuturor problemelor etice inerente, \u00eensa interesul lui este, mai degraba, unul teoretic \u2013 \u00een perfecta concordanta cu atitudinea personajului. \u00cen plus, \u00eei considera pe sudafricani \u201econcetatenii lui, dar \u00een nici un caz conationalii lui\u201c.<br \/>\nTotusi, si fara ca \u00een \u201eMiezul verii\u201c sa se \u00eentrevada o voce \u00eencr\u00e2ncenata, un ton resentimentar, Cotzee (autorul) reuseste sa redea o imagine vie \u2013 deloc romantata sau \u00eenfrumusetata \u2013 a Africii de Sud, \u00een forma unui puzzle compus din scene disparate si replici aparent lipsite de importanta.<br \/>\nDe exemplu, e ceva c\u00e2t se poate de nefiresc (inclusiv pentru cineva ca Julia, absolventa de Litere si viitor medic psihiatru \u00een Cape Town) ca albii sa faca munca fizica, necalificata. (\u00cen una dintre primele scene ale romanului, John \u00eesi consolida \u2013 de unul singur \u2013 zidurile casei.<br \/>\nC\u00e2nd ajung \u00een Merwevill, John \u00eempreuna cu verisoara lui, Margot, intra \u00eentr-o cafenea \u201eurmati de vreo sase plozi desculti, dintre care unul abia daca se tine pe picioare de slab ce e. (&#8230;) Se asaza, alunga mustele. Plozii se aduna \u00een jurul mesei lor. (&#8230;) O m\u00e2na se strecoara si suteste cubul de zahar de pe farfuria ei\u201c.<br \/>\nDoar albii sunt dusi cu ambulanta la spital si beneficiaza de servicii medicale gratuite.<br \/>\nBancile de prin parcuri sau din incinta diverselor edificii au fiecare c\u00e2te o placuta pe care scrie Albi sau Ne-albi.<\/p>\n<p>Desi Cotzee a primit o serie de premii literare prestigioase, inclusiv, la v\u00e2rsta de saizeci si trei de ani, \u00een 2003, Nobelul pentru Literatura, romanele lui nu sunt constante din punct de vedere valoric. \u00cen \u201eAstept\u00e2ndu-i pe barbari\u201c (Humanitas, 2005) sau, mai ales, \u00een \u201eMaestrul din Petersburg\u201c (Humanitas 2010), veridicul nu e un punct forte. Ceea ce nu e valabil pentru trilogia \u201eScene de viata provinciala\u201c, chiar daca, \u00een mod ironic, \u201eMiezul verii\u201c este, de fapt, o falsa autobiografie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>John Maxwell Cotzee, Miezul verii. Scene de viata provinciala, Editura Humanitas, 2012 &nbsp; Acum vreun an, am citit o cronica la cartea lui Antonio Lobo Antunes, \u201eArhipelagul insomniei\u201c, intitulata \u201eCum sa citesti un roman fara sa pari prost\u201c. Cred ca, \u00een cazul celui mai recent roman al lui John Maxwell Cotzee (laureat al Premiului Nobel&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/miezul-verii-sau-arta-de-a-nu-scrie-o-autobiografie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Miezul verii sau arta  de a nu scrie o autobiografie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8666,8667],"class_list":["post-15043","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-john-maxwell-cotzee","tag-miezul-verii-scene-de-viata-provinciala"],"views":813,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15043","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15043"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15043\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15043"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15043"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15043"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}