Cu ani \u00een urma, \u00eentr-un comentariu la volumul sau de eseuri si portrete literare \u201eCapete de r\u00e2nd\u201c, spuneam ca Nichita Danilov are fibra sau, cu vorba lui Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, glanda de scriitor total. C\u00e2nd faceam aceasta afirmatie, nu aveam, desigur, \u00een vedere doar multitudinea genurilor abordate de el, ci mai degraba polivalenta ca atare a talentului care se poate vadi fie chiar si \u00een unul si acelasi text. Mai observam ca totale sunt si daruirea si optiunea sa pentru literatura. Marturisind ca traieste \u201ela un mod sublim, paroxistic, realitatea si irealitatea literaturii\u201c, Danilov se autodefineste deloc emfatic asa cum s-ar parea. Defineste-te singur si vei fi crezut, postula Calinescu. si el o face cu barbateasca sinceritate. Tocmai fiindca literatura \u00eenseamna pentru Nichita totul, existential, moral etc., adevarul ca ea \u201enu poate schimba lumea\u201c, cum cu luciditate e nevoit sa constate, ar putea fi resimtit ca o frustrare. Nu e nici pe departe singurul care ar suporta-o. De pilda, unul dintre cei mai mari si mai eruditi scriitori ai secolului trecut, Alejo Carpentier (mort \u00een 1980), constata si el, \u00eempacat cu sine si cu propria-i menire, ca lumea nu o pot schimba nici marile romane, nici marile poeme sau piese de teatru. Singurele carti care schimba lumea, zicea el, sunt \u201eBiblia\u201c si \u201eCapitalul\u201c. Au trecut c\u00e2teva decenii de c\u00e2nd Carpentier iesea poate dintr-o dulce iluzie. Tot pe atunci sau poate chiar mai devreme, un scriitor rom\u00e2n, Radu Stanca, observa \u00eengrijorat si revoltat: \u201eLiteratura a trecut cu desav\u00e2rsire pe planul al doilea. Dar asta nu pentru ca pe planul \u00eent\u00e2i s-ar afla altceva. Tocmai aici e mizeria: pe planul \u00eent\u00e2i nu e nimic\u201c. Ce ar mai spune astazi un Radu Stanca sau un Carpentier?! Recent, \u00eentr-un interviu televizat, un alt cunoscut scriitor, Pascal Bruckner, pronostica: s-ar putea ca peste zece ani sa nu mai existe carti. Se referea la o posibila disparitie a cartii ca obiect, \u00een conditiile proliferarii altor suporturi. Ceea ce, ne place sa speram, nu va \u00eensemna si disparitia literaturii. Dar mai stii?! Oricum, viitorul literaturii \u00eei preocupa nu numai pe scriitori, \u00eensa mai ales pe ei. Pentru Nichita Danilov, asemeni personajelor din operele marilor rusi, cele cehoviene \u00een orice caz, viitorul, \u00eenainte de a fi, cum e si firesc, o problema a celor ce ne vor urma si, asa-zic\u00e2nd, vor vietui \u00een el, e una a celor de azi. Referirea la rusi si, \u00een fond, la sufletul lor imens, nu o fac \u00eent\u00e2mplator. Mi-o motiveaza Danilov \u00eensusi: \u201eSunt experiente si imagini pe care le mostenim din mosi stramosi, pe cale genetica\u201c. Iar el le mosteneste cu prisosinta. \u00cenc\u00e2t mi se pare firesc faptul ca Nichita se \u00eentreaba: ce se va \u00eent\u00e2mpla cu literatura, cu limbile si culturile nationale si, \u00een legatura directa cu asemenea interogatii, ce se va \u00eent\u00e2mpla cu sufletul omului ca urmare a globalizarii uniformizante, alienante?! Ce va fi nu mai departe dec\u00e2t peste 50 sau o suta de ani?! \u00cen 1987, Emil Cioran \u00eei scria prietenului sau, europeanul pur-s\u00e2nge Wolfgang Kraus: \u201e\u00cemi \u00eengaduiti sa fac o profetie? Peste cincizeci de ani, Notre-Dame va fi o moschee\u201c. Sunt \u00eentrebari si previziuni care nelinistesc profund.
\nVolumul \u201ePortrete fara rama\u201c (un titlu ce sugereaza imaginea unei lumi \u00een continua miscare), aparut la Editura Tracus Arte, e \u00eentr-o deplina unitate de viziune, de stil, de spirit, de lirism si reflexivitate, ca si de obsesii, cu precedentele carti de eseuri, portrete si pamflete literare ale lui Nichita Danilov: \u201eUrechea de c\u00e2rpa\u201c (titlu inspirat parca din universul macondian al lui M\u00e1rquez, unul dintre scriitorii sai preferati, se pare, la care trimite de c\u00e2teva ori) si \u201eCapete de r\u00e2nd\u201c.
\nEste o carte ce reconfirma vocatia multipla si talentul polivalent al autorului; un roman al literaturii si vietii noastre literare din ultimele decenii, cu multe povesti reale, dar din care nici fictiunea bine temperata ce potenteaza deopotriva epic si liric discursul nu lipseste. Prozatorul, eseistul, portretistul cu o remarcabila putere de observatie si fina intuitie psihologica se \u00eensotesc fecund cu jurnalistul cultural si criticul literar pe care l-ar putea invidia multi dintre profesionistii genului, \u00eendeosebi privind analiza textului poetic. Sensibilitatea si sagacitatea lui Danilov sunt ilustrate \u00een comentariile despre poezia lui Aurel Pantea, Gabriel Stanescu, Caius Dobrescu, Emil Stratan si altii, dar si despre cea a unor poeti de pe un raft situat mai sus ca: Emil Brumaru, Cezar Ivanescu, Ioanid Romanescu sau Mihai Ursachi. Nichita, prenume norocos \u00een literatura rom\u00e2na postbelica, ni se confeseaza: \u201ePrin geamul aburit de litere, am aruncat o privire \u00een camera obscura ce adaposteste viata noastra literara. Am putut vedea \u00eenlauntrul ei at\u00e2t c\u00e2t mi-a permis constientul si, desigur, subconstientul. Am vazut o parte din \u00abinfernul discutabil\u00bb, dar si din paradisul indubitabil al creatorului aplecat asupra cuv\u00e2ntului ce urma sa fie rostit public. M-am straduit, desigur, sa deslusesc si personajele ce anima scena noastra culturala. Am cautat sa \u00eentrevad \u00een spatele autorului nu fantose, ci omul. C\u00e2teodata l-am descoperit, c\u00e2teodata acesta mi-a alunecat printre degete. Decojind autorii de hainele lor festive, am \u00eencercat sa descopar c\u00e2te ceva din psihologia lor si din taina actului creatiei. Am vazut si tragedia, dar si \u00abcomedia literaturii\u00bb\u201c.
\n\u00cenainte de a comenta mai pe larg aceasta captivanta carte, pe parcursul careia am avut nu o data sentimentul ca viata literara si figurile, unele fabuloase, care o populeaza si o anima \u201ebat\u201c literatura, as fi vrut sa-i schitez un profil \u00een tuse c\u00e2t mai relevante, mai expresive lui Nichita Danilov, unul care sa se ridice c\u00e2t de c\u00e2t la nivelul admirabilelor sale \u201eportrete fara rama\u201c. Nu ma hazardez, dintr-o lesne de \u00eenteles prudenta. Dar, tulburat si, as zice, oarecum contaminat de spiritul spovedaniei cu care el \u00eesi \u00eencheie cartea nu-mi pot reprima o scurta evocare. L-am cunoscut pe Nichita demult, c\u00e2nd lucram la Radio Iasi ca redactor realizator de emisiuni literare. Nu mi-a facut o impresie deosebita nici ca om, nici ca poet, desi parea sa aiba ceva din personajele marilor scriitori rusi, idolii mei, iar \u00een fizionomie, \u00een privire o fermitate si o candoare ce m-au dus cu g\u00e2ndul la Nicolae Labis. Daca memoria nu ma \u00eenseala, l-am programat totusi atunci cu niste versuri dintre cele cu care a venit la redactie si pe care le-am \u00eenregistrat cu vocea sa. Prin modul de a se prezenta si de a aborda interlocutorul, frust, abrupt, parea sa te tina mai mult la distanta dec\u00e2t sa te apropie, sa te \u201ec\u00e2stige\u201c. Ca poet, aveam sa-l cunosc mai bine gratie prietenului meu, criticul Daniel Dimitriu, care \u00eei aprecia scrisul si cu care Nichita a fost coleg \u00een redactia revistei \u201eConvorbiri literare\u201c, din pacate doar pe post de corector, si \u00eenca numai cu o jumatate de norma, alaturi de Emil Brumaru, ocupantul celeilalte jumatati! Timpul a trecut peste noi si prin noi, el s-a afirmat si ca prozator, ca romancier, ca redutabil jurnalist si a detinut mai multe functii si demnitati \u00een spatiul cultural si \u00een diplomatie pe care le-a onorat printr-un comportament intelectual si moral ireprosabil.
\nAs risca sa alunec \u00een patetism, daca as povesti cum au evoluat, de-a lungul c\u00e2torva zeci de ani, sentimentele mele fata de scriitorul si omul Nichita Danilov. Voi marturisi doar ceea ce simt dupa lectura \u201econfesiunii autorului despre modul sau de a fi, sau granita fluida\u201c, asezata \u00een chip de postfata a volumului \u201ePortrete fara rama\u201c. Nascut si petrec\u00e2ndu-si copilaria \u201eparca pe o alta planeta, desprinsa din \u00abRubliov\u00bb-ul lui Tarkovski\u201c, \u00eentr-un sat bucovinean de pe \u201efluida granita\u201c de la Rasarit, aceasta, granita, i-a marcat personalitatea si destinul \u00een mod fundamental: \u201eGranita m-a urmarit pretutindeni. A fost o prezenta constanta \u00een viata mea. M-a urmarit si \u00een anii de scoala, si \u00een perioada facultatii, m-a urmarit si \u00een viata literara si \u00een viata sociala. \u00centre mine si ceilalti s-a aflat \u00eentotdeauna o f\u00e2sie arata peste care nu puteam trece\u201c.
\nDa, iata, abia acum \u00eemi explic oarecum incapacitatea mea de a nu-l fi \u00eenteles si de a nu-l fi \u00eendragit pe Nichita Danilov \u00eenca de la acel \u00eendepartat \u00eenceput\u2026 radiofonic. Se vede ca nici eu nu puteam trece peste o f\u00e2sie, una pe c\u00e2t de invizibila, pe at\u00e2t de nedreapta. (Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu ani \u00een urma, \u00eentr-un comentariu la volumul sau de eseuri si portrete literare \u201eCapete de r\u00e2nd\u201c, spuneam ca Nichita Danilov are fibra sau, cu vorba lui Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, glanda de scriitor total. C\u00e2nd faceam aceasta afirmatie, nu aveam, desigur, \u00een vedere doar multitudinea genurilor abordate de el, ci mai degraba polivalenta ca atare… Cite\u0219te mai mult »Nichita Danilov si tragicomedia vietii literare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3167],"class_list":["post-15041","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nichita-danilov"],"views":998,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15041","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15041"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15041\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15041"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15041"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15041"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}