{"id":15035,"date":"2013-03-19T22:12:47","date_gmt":"2013-03-19T20:12:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15035"},"modified":"2013-03-19T22:12:47","modified_gmt":"2013-03-19T20:12:47","slug":"mai-mult-ca-prezentul-in-universal","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mai-mult-ca-prezentul-in-universal\/","title":{"rendered":"Mai mult ca prezentul \u00een Universal"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Simona Sora, <em>Hotel Universal,<\/em> Editura Polirom, 2012<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p>Gabroveni 12, \u00een mijlocul Bucurestilor, cum iesi \u00een ulita din Fundul Curtii. Timpul \u2013 mai mult ca prezentul. \u201eHotel Universal\u201c este cel mai recent roman al Simonei Sora, profesor si critic literar, detinatoare a premiului pentru carte de debut al Uniunii Scriitorilor pentru volumul \u201eRegasirea intimitatii\u201c, aparut \u00een 2008 la Editura Cartea Rom\u00e2neasca.<br \/>\nDe altfel, \u00een Universal era loc numai pentru prezent. Das Da-ul \u00een exclusivitate. \u201ePoate chiar din cauza promiscuitatii de nenumarate feluri, cum zicea profesorul de greaca veche \u2013 singura vreme posibila.\u201c Sandramaua \u00een discutie, un hotel de m\u00e2na a paisprezecea, fost fals bezesten (hala a negustorilor), fusese preluat \u00een anii &#8217;90 ai secolului trecut de Liga Studentilor. P\u00e2na prin 1997, c\u00e2nd a fost \u00een cele din urma lasat \u00een seama avocatilor.<br \/>\n<strong>Cei ce, fiind, sunt<\/strong><br \/>\nPersonajele care-si fac veacul aici, sub roata destinului, au consistenta si coerenta cartilor de tarot, iar daca vreuna iese din pachet cu capul \u00een jos, simbolurile vor fi, la r\u00e2ndul lor, interpretate cu capul \u00een jos \u2013 stiu ele cine e cine si c\u00e2te parale face fiecare, ca, doar \u201epentru ce am murit noi \u00een decembrie?\u201c \u2013 parca asa suna refrenul c\u00e2ntat de membii din Liga Studentilor, cei cu pardesie de piele neagra si chimire la br\u00e2u. Merita \u00eencercata, de exemplu, si o variatiune pe tema canii; c\u00e2ntecelul va suna cam asa: \u201ecere o cana adevarata, ce mama dracului, pentru ce am murit noi \u00een decembrie?\u201c etc.<br \/>\nDar sa nu uitam ca hotelul e \u201eAfacerea Afacerilor, dob\u00e2ndita prin ghicirea viitorului \u00een prezentul etern din Universal.\u201c Dat fiind ca unii dintre locatarii sai \u2013 locatare, mai exact, caci cuvintele femeilor at\u00e2rnau, \u00een general, \u00een Universal mult mai greu dec\u00e2t cele ale barbatilor \u2013 se ocupau, nici mai mult nici mai putin, dec\u00e2t cu prezicerea.<br \/>\nLucrurile stateau \u00een felul urmator: Aliona, studenta la Litere, o basarabeanca mare (si) amatoare de bomboane de ciocolata \u00een straturi, ori tablete de ciocolata, ori visine \u00een ciocolata,\u00a0 profesa \u201einvocarea perversa si mincinoasa a micilor demoni ai vazduhului\u201c. Maia, \u00eensa, era o pre-zicatoare autentica, \u00eentrupare a arcanei Justitiei (una dintre cartile de tarot ale Alionei, care \u00eenchipuia o femeie ce putea fi de-a dreptul amenintatoare, cu mantia rosie pe umeri), at\u00e2t doar ca \u201eMaia n-avea, ca ea, o sabie albastra \u00eendreptata spre cer \u00een m\u00e2na dreapta si nici o balanta \u00een cea st\u00e2nga, dar le \u00eenlocuise \u2013 cu mai putin efect, \u00een lumea cazuta din Universal \u2013 cu un vechi stilou negru cu care transcria scrisori sterse, \u00eentr-o m\u00e2na, si o tigara \u00eentotdeauna aprinsa, \u00een cealalta.\u201c<br \/>\nPitorescul depaseste momentul faptului-de-a-povesti-la-o-dulceata-de-trandafiri, exista un echilibru pe marginea vasului cu dulceata, mentinut, mai ales, pe l\u00e2nga imersiunea \u00een social-politic, de ceea ce pare a fi obsesia \u201euniversalilor\u201c: de a fi prezenti, \u00eentr-un mod aparte al prezentului, \u00een Universal. Pitorescul ca dispozitie afectiva menit a le deschide locatarilor modul \u00een care \u00eenteleg sa fie, chiar si atunci c\u00e2nd cad devorati \u00een continuu, devor\u00e2nd bomboane (ori pierz\u00e2ndu-si sufletul \u00een p\u00e2inea proaspata, ori amestec\u00e2ndu-l cu mirodenii, spre exemplu) \u2013 asta pentru cazul \u00een care vrem sa ne lasam ispititi (si trimiterea e irezistibila) de invocarea \u00een germana a sus-numitei obsesii. Traducerile sunt, \u00eensa, specialitatea uimitoarei Diana. Verdictul profesorului Dreptu: aici si acum!<br \/>\nAburul de misticism (nici un perete n-a ramas neatins) planeaza, totusi, dincoace de limita superstitiei, iar cei care o \u00eencalca se vor autopedepsi \u00een final. \u00censa, p\u00e2na una-alta, se \u00eendeletnicesc cu faptul-de-a-face-atmosfera si ceva bani. Mai mult pitoresc dec\u00e2t misticism. Caci aici misticismul nu e, p\u00e2na la urma, nimic altceva dec\u00e2t diversitatea modalitatilor de a \u00eencerca deslusirea semnificatiilor unor simboluri, prin interpretare sau prin traducere. Am putea spune, din nou: pitoresc si \u00eentelegere \u2013 fie \u00een modalitatea autentica, fie \u00een varianta facut atmosfera si ghicit viitorul (care viitor?).<br \/>\n<strong>Despre limbaj, \u00een general. Despre interpretare si altele<\/strong><br \/>\nTextul Simonei Sora ne permite sa trasam o paralela limbaj-hotel. Mai \u00eent\u00e2i, primul termen sta sub lumina numelui perechii sale. Pe de alta parte, sa ne g\u00e2ndim, cel putin, la \u00eenaltimea tavanelor ori la un oarecare tunel \u00eencovrigat despre care nu aveau sa stie dec\u00e2t cei care trebuiau sa stie, dar si la alte elemente arhitecturale ale, sa spunem, hotelului-ca-atare. Limbajul, la fel ca hotelul, a retinut urmele trecutului. Mestec\u00e2nd \u00een oala, batr\u00e2na povesteste si repovesteste, somnambula, cea t\u00e2nara transcrie scrisori ale strabunicilor \u00eentr-o rom\u00e2na amestecata pe alocuri cu greaca, \u00een care iubitul o striga pe iubita lui de aur cu numele de alint mouraki mou \u2013 ceea ce vrea sa \u00eensemne copilul meu \u2013 iar femeile aveau vive, un termen probabil negrecesc, dar cu o muzicalitate ce aminteste de claritatea universaliilor.<br \/>\nLa fel ca la Radu Aldulescu, \u00een \u201eCronicile genocidului\u201c \u2013 roman publicat, de asemenea, \u00een 2012 \u2013 si atmosfera din \u201eHotel Universal\u201c este una de mahala, \u00eensa \u00een \u201eCronici\u201c monotonia frigului si a saraciei e \u00eenviorata mai degraba de ironia hiturilor aducatoare de speranta ale Privighetorii Carpatilor, dec\u00e2t de promisiunile primarului din Frasineni, Vasile Robu lui Dumnezeu ori ale urmasilor acestuia. Aici, preacurvia nu are deloc darul \u2013 ori harul \u2013 de a da o alta \u00eenfatisare mizeriei generale, ci, \u00een cel mai bun caz, de a o \u00eendulci pentru c\u00e2teva momente, c\u00e2nd totul pare sa se duca dracului de-a binelea. Diavolul din \u201eCronici\u201c e un amar\u00e2t batr\u00e2n, vagabond si flam\u00e2nd, \u00eencalecat \u00eentr-adevar de doua curve, dar fara aripi uriase si nicidecum domn, \u00een timp ce diavolii de dincoace, din Hotel, sunt stap\u00e2ni peste lumea senzoriala, si, aduc\u00e2nd ca aparitie cu diavolii lui Agopian, nu sunt nici pe departe doar decorativi, cum ar putea parea gratie efectului estetizant al delabrarii, caci interioritatea personajelor iese \u00een relief pe fond social si politic. Din contra, \u00een Bucurestii Maiei Soranei Sora, desi Universalul, si nu doar el, \u201ee un loc rau, mamica, o gaura pe unde iese foc si pucioasa\u201c, ur\u00e2tul si fenomenul calificat \u00eendeobste ca depravare antreneaza si rafineaza, \u00een mod obligatoriu, simturile. Iar \u201eharul pe care \u00eel cer\u201c \u00eesi are originea \u00een promiscuitatea salvatoare din care, conform consideratiilor profesorului de greaca veche, izvora prezentul continuu, momentul \u00een care personajele erau mai mult dec\u00e2t ele \u00eensele, de fiecare data.<br \/>\nAstfel, \u201ecunoastemfoartebineaceastaproblemasaseducalagargantuaacumnuzimadecarenuestedeacordlaziuastabilitamaideparteoteribilalinistetimofeisanuiabatimofeimaeliberezsivinoginaaviatavesnicaesteorealitatepulameasavinaprininversasaram\u00eenabadacavinenecesartotuleconstiintasascrieacum\u00eenutaeiot\u00eempitascriecucuruleiuniversal.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Simona Sora, Hotel Universal, Editura Polirom, 2012 &nbsp; Gabroveni 12, \u00een mijlocul Bucurestilor, cum iesi \u00een ulita din Fundul Curtii. Timpul \u2013 mai mult ca prezentul. \u201eHotel Universal\u201c este cel mai recent roman al Simonei Sora, profesor si critic literar, detinatoare a premiului pentru carte de debut al Uniunii Scriitorilor pentru volumul \u201eRegasirea intimitatii\u201c, aparut&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mai-mult-ca-prezentul-in-universal\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Mai mult ca prezentul \u00een Universal<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15035","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":868,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15035","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15035"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15035\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15035"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15035"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15035"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}