{"id":15033,"date":"2013-03-19T22:10:15","date_gmt":"2013-03-19T20:10:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15033"},"modified":"2013-03-19T22:10:15","modified_gmt":"2013-03-19T20:10:15","slug":"etica-simplitatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/etica-simplitatii\/","title":{"rendered":"Etica simplitatii"},"content":{"rendered":"

\u00centr-o epoca de faliment al ideologiilor si al sistemelor filosofice, a sofisticarilor inutile, adevarul se refugiaza adeseori \u00een hainele simple ale poeziei. E impresia pe care ne-o ofera lirica t\u00e2narului Flaviu George Predescu, ce \u00eesi concepe adeseori poemele cu austeritatea gradinarului japonez care creeaza un peisaj interior din c\u00e2teva linii si puncte, din c\u00e2teva pietre rafinat plasate \u00een spatiu. Poetul a publicat p\u00e2na acum volumele \u201eRasfoindu-mi adolescenta\u201c (2005), \u201eDespre cer, iubire si roua\u201c (2006), \u201eAurul n-are trecere-n rai\u201c (2009), \u201eMoartea prematura a unei veri\u201c (2010), \u201eSisifica resemnare\u201c (2011). Prin urmare, volumul de fata, \u201eSecretul secretelor\u201c, este cel de-al saselea aparut sub semnatura sa, unul care ne \u00eentareste, o data \u00een plus, convingerea ca lirica lui emerge nu at\u00e2t dintr-o ideologie sau curent literar, ce nu s-ar constitui dupa un cod prestabilit, c\u00e2t dintr-o profunda necesitate interioara. Pare evident, \u00eenca de la \u00eenceput, ca poezia lui Flaviu George Predescu e mai apropiata de viata dec\u00e2t de literatura, d\u00e2nd adeseori senzatia unui jurnal \u00een versuri, scris, e adevarat, cu o anumita discretie si pudoare.<\/strong><\/em>
\nLucru de mirare \u00een acest veac al tuturor exhibitionismelor si nerusinarii fara frontiere, poezia lui Flaviu George Predescu nu ezita sa se arate \u00een fata cititorilor sai \u00een haina simpla, din p\u00e2nza de sac, a banalitatii cotidiene. T\u00e2narul pare convins, ca si altadata un Leonardo da Vinci, ca simplitatea e, \u00een fond, \u201esofisticarea suprema\u201c. Lumea poeziei sale este una construita din elemente aparent insignifiante, banale, cu un decor auster, ce refuza solemnitatea gaunoasa. El stie ca miracolul vietii se poate ascunde \u00een spatele aparentelor banalitatii. Pe urmele unor poeti ca Petre Stoica sau Ovidiu Genaru, redescopera seductia cotidianului, farmecul lucrurilor simple, aparent lipsite de \u00eencarcatura simbolica. El \u00eesi apropriaza obiectele din preajma ca pe bunuri proprii, poetul imagin\u00e2ndu-se ca un umil conchistador al cotidianului, ce-si consemneaza cuceririle cu raceala obiectiva a unui notar, ca \u00een poemul Sub balconul meu: \u201eTot ce-i la mine sub balcon\/ E al meu.\/ Copiii mei,\/ Masinile cu alarma ale mele,\/ Trecatorii mei,\/ C\u00e2inii mei vagabonzi,\/ Pisicile mele fara coada\/ si biciclistii mei gata sa cada.\/ La mine sub balcon este o lume\/ Pe care, c\u00e2nd nu dorm, o iau pe nume.\u201c<\/p>\n

Nota definitorie a poeziei sale este acest stil al asumarii marginalitatii, al unei discretii funciare. Lirica lui Flaviu George Predescu contine fragmente dintr-un jurnal cotidian \u00een care lucruri si \u00eent\u00e2mplari sunt asezate sub lupa unui spirit curios, avid de a strabate banalitatea existentei, de a gasi nucleele iradiante, cele \u00een care respira o umanitate necontrafacuta, autentica, lipsita de ipocrizie. O poezie intitulata \u201eJurnal\u201c ne da masura acestui lirism auster, \u00een care c\u00e2teva note, discrete, sunt capabile sa sugereze un univers, o stare de suflet, un erotism abia schitat, la antipodul dezmatului imagistic, brutal, al colegilor sai de generatie: \u201eUn sarut \u00een mare\/ Cu miros de piele uda\/ si sarata,\/ C-o suvita ce mi s-a lipit de umar\/ Sub privirea ta \u00eeng\u00e2ndurata.\u201c<\/p>\n

Flaviu George Predescu e convins ca adevarul se adaposteste acolo unde nimeni nu ar banui, \u00een gesturile marunte, \u00een elementele anodine ale existentei cotidiene. \u00cei lipseste ironia acida, \u00een schimb deasupra peisajelor sale citadine pluteste un abur de indefinita melancolie. Poemele lui au o tesatura narativa fina, o melancolie a unei lumi marginale, ferita de privirile indiscrete. Ca si Giuseppe Ungaretti, poetul \u201esingur cu sine\u201c, confratele valah are sentimentul acut al singuratatii, al carcerei existentiale, scrisul fiind perceput, \u00een mod paradoxal, ca o fatalitate a existentei, nu ca o eliberare. Iata, \u00een acest sens, poemul intitulat \u201eCondamnare\u201c: \u201eSunt \u00eencarcerat\/ de tot ce-am scris.\/ Sunt legat\/ cu-n sir\/ de litere la m\u00e2ini.\/ L\u00e2nga mine,\/ propozitii scurte,\/ m\u00e2r\u00e2ie nervos,\/ ca niste c\u00e2ini.\/ Am \u00eenfipte\/ cratime \u00een suflet\/ care doare\/ nemilos si crunt.\/ La picioare\/ am legate ate, sfori\/ descusute parca\/ din cuv\u00e2nt\u2026\u201c<\/p>\n

Flaviu George Petrescu refuza din principiu emfaza, inflatia verbala. \u00cen conceptia sa poezia ar trebui sa regaseasca simplitatea, sa se retraga din cercurile initiatilor unde s-a baricadat, sa renunte la cuvintele si strategiile sofisticate care au \u00eendepartat-o de publicul larg. Limbajul poeziilor sale este unul laconic, epurat, concis, afis\u00e2nd o simplitate ce-l apropie, uneori, de haikuul japonez. El tinde mereu spre o expresie accesibila, c\u00e2t mai democratica, \u00eencerc\u00e2nd sa se adreseze mai degraba inimii dec\u00e2t ratiunii. Adeseori, poemul coaguleaza \u00een jurul unui amanunt, al unui detaliu decupat din tumultul vietii, ca \u00een poemul intitulat Scrisoare: \u201eUn mar muscat\/ Pe un caiet de poezii\/ At\u00e2t e viata mea acum\/ Sa stii.\u201c<\/p>\n

Pentru Flaviu George Petrescu, poezia este mai mult dec\u00e2t o forma literara, ea este un element vital, o \u201esubstanta a vietii\u201c, cum o numea un Edgar Morin. El \u00eesi afirma o poetica si o etica a simplitatii, chiar daca stie ca viata nu e deloc simpla, deschiz\u00e2ndu-si unghiul viziunii mereu spre realitate, spre un spatiu marginal, fara mare putere simbolica. Adeseori schiteaza mici portrete, din c\u00e2teva linii sumare, menite sa evoce o lume. Fata care-i aduce supa, mama care se roaga cu poza fiului \u00een m\u00e2na, tiganusul cersind \u00eentr-un tren insalubru, chipul bunicului av\u00e2nd ceva din maretia agresta a naturii (\u201eG\u00e2tul lui era trunchi de copac\/ Pielea lui batr\u00e2na\/ Era o scoarta de gutui\u201c, \u201eCausul cu roua\u201c) sunt c\u00e2teva din fatetele unei umanitati precare, dar nu lipsita de generozitate si de caldura.
\nTelegrafica, \u00eencarcata de semnele concrete ale realului, surprinz\u00e2nd mereu palpitul existentei, cu un refuz consecvent al abundentei figurilor de stil, poezia lui Flaviu George Petrescu se dovedeste, si de aceasta data, autentica, dorindu-se mai apropiata de \u201esecretul secretelor\u201c (adica de viata \u2013 simpla, dramatica, tulburatoare) dec\u00e2t de curente si de mode literare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00centr-o epoca de faliment al ideologiilor si al sistemelor filosofice, a sofisticarilor inutile, adevarul se refugiaza adeseori \u00een hainele simple ale poeziei. E impresia pe care ne-o ofera lirica t\u00e2narului Flaviu George Predescu, ce \u00eesi concepe adeseori poemele cu austeritatea gradinarului japonez care creeaza un peisaj interior din c\u00e2teva linii si puncte, din c\u00e2teva pietre… Cite\u0219te mai mult »Etica simplitatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4662],"class_list":["post-15033","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-flaviu-george-predescu"],"views":975,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15033","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15033"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15033\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15033"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15033"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15033"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}