{"id":15027,"date":"2013-03-19T21:59:53","date_gmt":"2013-03-19T19:59:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15027"},"modified":"2013-03-19T21:59:53","modified_gmt":"2013-03-19T19:59:53","slug":"agenti-de-influenta-cu-sau-fara-voie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/agenti-de-influenta-cu-sau-fara-voie\/","title":{"rendered":"Agenti de influenta, cu sau fara voie"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Gabriel Andreescu, <em>Carturari, opozanti si documente. Manipularea Arhivei Securitatii,<\/em> Editura Polirom, 2013.<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p>Deconspirarea informatorilor Securitatii, ascunsi sub nume de cod \u00een dosarele urmaritilor sau \u00een dosarele de retea, a devenit \u00een ultimii ani o v\u00e2natoare jurnalistica, asociata cu senzationalul tabloidizat si justitiarul revansard. Un principiu etic si juridic, o intentie buna, de curatenie a vietii publice postdecembriste, au fost compromise de superficialitati, graba si adversitati. Micile banuieli, conflictele de orgolii ajungeau pentru o dezvaluire publicistica fara prea multe probe, dar mai ales fara verificarea profesionista a arhivelor Securitatii, cu consecinte grave, distructive, pentru cei supusi oprobriului public, a caror aparare nu o mai asculta nimeni dupa ce verdictul pripit al vinovatiei era pronuntat. Asa au ajuns victime, alaturi de vinovati dovediti cu activitate de politie politica, Adrian Marino, Constantin Noica, Nicolae Balota, Mihnea Berindei, Mihai Botez, Nicolae Breban, doi dintre ei disidenti notorii. Mecanismul acuzarii publice e mai complicat dec\u00e2t ar parea la prima vedere, cu capcane obiective si distorsiuni subiective. Gabriel Andreescu analizeaza cazurile de \u201emanipulare a Arhivei Securitatii\u201c privitoare la cele sase personalitati ale vietii intelectuale rom\u00e2nesti din tara si din exil \u00een volumul \u201eCarturari, opozanti si documente\u201c (Editura Polirom, 2013), \u00een sase capitole separate, bine documentate \u00een arhive, adaug\u00e2nd doua capitole explicative, de perspectiva mai larga, despre \u201eesecul institutional al deconspirarii\u201c (\u00een partea mediana a cartii) si despre \u201elumea informatorilor\u201c (\u00een final).<br \/>\nCe au \u00een comun toate cele sase cazuri analizate de Gabriel Andreescu, asa cum pot sa deduc din similitudini? Probabilitatea sau posibilitatea ca aceste personalitati sa fie considerate (mai ales \u00een exil), pe drept sau pe nedrept, agenti de influenta ai Securitatii si de a le compromite astfel disidenta reala sau proiectata. Constantin Noica, singurul dintre cei sase, chiar a fost agent de influenta cu acte \u00een regula, chiar daca ucenicii sai au \u00eencercat sa-l scoata de sub aceasta suspiciune; acuza se bazeaza pe documente; filosoful o informat constiincios despre diligentele sale pe l\u00e2nga Mircea Eliade, Emil Cioran si alti reprezentanti ai exilului, dupa fiecare calatorie \u00een strainatate. Adrian Marino, din c\u00e2te s-ar parea, a avut cel mai putin tangenta cu acest tip de activitate, dar informarile sale verbale, benigne, obligatorii la \u00eentoarcerea dintr-o calatorie, au fost contabilizate si arhivate ca de la o sursa credibila, ba mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, o sursa \u00een care se investea \u00eencrederea ca ar putea \u00eendeplini misiuni speciale, comandate si controlate de Securitate. Adrian Marino nu s-a supus, nu a fost obedient, nu si-a asumat vreuna dintre misiunile dorite de Securitate \u00een scopul influentarii celor din exil, \u00eentr-un sens sau altul. Fiind binecunoscuta dificultatea obtinerii vizelor \u00een perioada comunista, asupra criticului a persistat \u00eentrebarea suspicioasa cum a putut calatori at\u00e2t, ca nici unul dintre comparatistii rom\u00e2ni (a calatorit cel putin c\u00e2t un ministru de externe, daca nu c\u00e2t zece).<br \/>\nNici Adrian Marino, nici Constantin Noica nu doreau sa ram\u00e2na \u00een Occident (Securitatea avea aceasta certitudine din verificarea celor doi pe toate caile), nu aveau aspiratii explicite spre disidenta, ceea ce, aparent, \u00eei proteja de riscul de a fi compromisi prin actiuni secrete. Riscul compromiterii lor nu a survenit \u00een timpul vietii, ci postum, din alte interese dec\u00e2t ale Securitatii, dar nu fara mostenirea ei. Situatia lui Nicolae Balota e putin mai complicata dec\u00e2t a celor doi. Cu experienta detentiei din anii \u201950, ca si Marino sau Noica, Nicolae Balota se comporta, din c\u00e2te s-ar parea, mai ambiguu, are anumite oportunisme, dar, dupa ce ram\u00e2ne \u00een exil, vrea sa se sustraga cu totul controlului Securitatii. Ram\u00e2n\u00e2nd \u00een exil, nici nu mai putea fi controlat si chemat la raport, deci trebuia compromis, scos din joc. Efectul negativ s-a manifestat \u00eensa mai virulent abia de cur\u00e2nd. Pe Mihnea Berindei si Mihai Botez, deveniti disidenti notorii, Securitatea nu-i mai putea folosi \u00een munca informativa, dar \u00eei putea relativ usor compromite \u00een ochii exilului fac\u00e2nd sa fie suspectati ca agenti de influenta, ca instrumente ale Securitatii. La fel a procedat si \u00een cazul lui Nicolae Breban, unul cu at\u00e2t mai dificil cu c\u00e2t lupta pe ambele fronturi, si \u00een tara, si \u00een strainatate, pentru libertatea de creatie. Dar inducerea suspiciunii ca e si el informator al Securitatii \u00eei putea anihila sansele afirmarii ca disident \u2013 ceea ce s-a si \u00eent\u00e2mplat, fac\u00e2nd ca opiniile sale incomode sa nu aiba suficienta credibilitate, iar actiunile sale sa nu dob\u00e2ndeasca aderenti.<br \/>\nDaca \u00eei plasam \u00eentr-o categorie aparte pe Mihnea Berindei si pe Mihai Botez, ca opozanti categorici ai regimului comunist, asociindu-se altor disidenti, caut\u00e2ndu-i si promov\u00e2ndu-i \u00eentr-o atitudine anticomunista coerenta, ceilalti cinci mai au \u00een comun si alte aspecte, unele de detaliu semnificativ. \u00cen primul r\u00e2nd, cu nuantele de rigoare, de la un caz la altul, nu au \u00eencredere \u00een sansele culturii rom\u00e2ne \u00een exil. Pe deasupra, Adrian Marino, Constantin Noica, Nicolae Breban si ceva mai putin Nicolae Balota nu cred \u00een valoarea lui Paul Goma, nici \u00een substantialitatea operei Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca. Ba chiar putem considera ca \u00eei antipatizeaza pe cei trei, ceea ce e extrem de important pentru modul \u00een care g\u00e2ndeste Securitatea posibila lor eficienta. Se bazeaza pe sinceritatea adversitatii lor fata de trei dintre cei mai importanti lideri ai exilului rom\u00e2nesc, pe care \u00eei vor putea submina, ponegri, minimaliza din convingere intima nu dintr-una indusa, falsa sau jucata. Poate ca, \u00eencerc\u00e2nd sa sintetizez mai multe aspecte, am prezentat cazurile putin derutant. Lu\u00e2nd fiecare caz \u00een parte, argumentele si disocierile lui Gabriel Andreescu au \u00eensa claritate si o arhitectura convingatoare. Cercetatorul militeaza pentru \u201eprincipiul rezonabilitatii \u00een judecarea colaborationismului\u201c.<br \/>\nSunt cu adevarat agenti de influenta, cu sau fara voia lor, cei sase despre care se documenteaza Gabriel Andreescu pentru a releva manipularile? Constantin Noica a acceptat misiunile Securitatii, deci \u00eesi intrase, cu voia lui, \u00een rol. Admiratorii lui nu au acceptat \u00eensa dezvaluirea, straduindu-se sa-l scoata de sub \u00eenvinuirea de colaborationism. Ceilalti (Marino, Balota sau Breban) nu stiau sau poate banuiau vag, dar nu se conformau scenariului preconizat, ca se investeste \u00een ei aceasta speranta a Securitatii de a-i face agenti de influenta sau de a-i considera informatori pentru tot ceea ce spun la \u00eentoarcerea din strainatate \u00een prezenta ofiterilor care le ascultau si le \u00eenregistrau relatarile, considerate formale de fostii calatori, obligatii ale legii, nu turnatorii \u00een toata regula, cu promisiuni si contracte. Declaratiile verbale nu le considerau egale cu declaratiile scrise, informari sub semnatura. Erau manipulati cu inteligenta. Securitatea anilor \u201970-\u201980, abila, maleabila, rabdatoare, discreta, amabila p\u00e2na la un punct, nu mai era aceeasi cu a anilor 50, rigida, brutala, grabita, interventionista prin arestari si vizibila imediat pentru cei vizati. Unele din aceste constatari privitoare la dirijarea agentilor de influenta sunt interpretari ulterioare, postdecembriste, discutabile \u2013 interpretari tendentioase, provenite din intoxicari ale Securitatii (ca \u00een cazurile Mihnea Berindei si Mihai Botez) sau procedari abuzive. Distorsiunile pot fi, dupa cum s-a dovedit, rezultatul unei citiri totalmente eronate a documentelor, lecturi intentionat gresite (ca \u00een cazurile Marino, Balota sau Breban, pentru a-i compromite astazi) sau involuntar eronate, inocente (numai aparent inocente!), \u00een alte cazuri, din nepriceperea cercetatorilor sau a jurnalistilor cu acces la arhive. Exploratorii nepregatiti nu stiau ca vor intra pe un teren otravit, iar societatea civila nu banuia ca rezultatele investigatiilor pot fi falsificate, manipulate.<br \/>\nPentru Securitate, Nicolae Breban aparea ca un balaur cu sapte capete, periculos si imprevizibil, greu de \u00eenfruntat, imposibil de \u00eenfr\u00e2nt. De aceea, regia confruntarii e impresionanta, Securitatea pregatind o multitudine de scenarii si variante de lucru, tesute \u00eentr-o plasa \u00eenvaluitoare. Alerta Securitatii e maxima c\u00e2nd e vorba de Nicolae Breban, redactor sef la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, fost membru CC, demisionat \u00een 1971, d\u00e2nd interviuri \u00een presa occidentala si \u00een curs de a obtine cetatenia germana. Lupta se desfasoara \u00een anii urmatori pe toate fronturile, din tara si din exil, la toate vitezele, cu toate mijloacele: tehnica operativa de ascultare la domiciliu, intoxicare prin intermediari cu diverse zvonuri, supravegherea si exploatarea vietii intime, prelucrarea editoriala prin forurile de raspundere, munca de partid, amenintare cu procese, preconizarea arestarii sub acuza de tradare de patrie (masura propusa de Paul Everac). Cel mai eficient \u00een dezamorsarea disidentei incipiente a lui Nicolae Breban a fost zvonul rasp\u00e2ndit \u00een exil ca prozatorul cu ambitii de afirmare europeana ar fi agent al Securitatii. \u00centors \u00een tara, scriitorul are \u00een 1977 discutii cu generalul Plesita (argument mult invocat) si cu alti reprezentanti ai Securitatii sau ai partidului comunist, cere sa i se publice cartile, i se publica dupa am\u00e2nari si negocieri, sunt bine platite, sunt bine primite de critica (cu unele exceptii de contestari comandate), se \u00eentoarce \u00een strainatate, cauta traducatori si editori, pledeaza acasa si \u00een exil pentru afirmarea culturii rom\u00e2ne. De ce a putut sa faca toate acestea? De la CNSAS a primit verdictul de colaborare cu Securitatea \u00een actiuni de politie politica. Intoxicarea mediului literar i-a reusit Securitatii nu numai \u00een anii \u201970-\u201980, ci si \u00een 2011-2012. Gabriel Andreescu citeste \u00eenca o data atent toate dosarele si dezvaluie mecanismul compromiterii scriitorului si al manipularii opiniei publice \u00een cazul Nicolae Breban. E un fapt important de istorie literara. Nu ne e indiferent cum se scrie un capitol senzational, acela al relatiilor cu Securitatea, din biografia unuia dintre cei mai importanti scriitori rom\u00e2ni postbelici.<br \/>\nGabriel Andreescu nu este istoric literar, ci specialist \u00een stiinte politice si \u00een drepturile omului, dar prin analiza cazurilor de manipulare a dosarelor lui Adrian Marino, Constantin Noica, Nicolae Balota si Nicolae Breban (ca sa ma refer numai la acestia) face mari servicii noii istorii literare, \u00een vectorul ei biografist si politic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Gabriel Andreescu, Carturari, opozanti si documente. Manipularea Arhivei Securitatii, Editura Polirom, 2013. &nbsp; Deconspirarea informatorilor Securitatii, ascunsi sub nume de cod \u00een dosarele urmaritilor sau \u00een dosarele de retea, a devenit \u00een ultimii ani o v\u00e2natoare jurnalistica, asociata cu senzationalul tabloidizat si justitiarul revansard. Un principiu etic si juridic, o intentie buna, de curatenie a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/agenti-de-influenta-cu-sau-fara-voie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Agenti de influenta, cu sau fara voie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8620,8619,8662],"class_list":["post-15027","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carturari","tag-gabriel-andreescu","tag-opozanti-si-documente"],"views":1198,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15027","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15027"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15027\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15027"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15027"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15027"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}