{"id":15025,"date":"2013-03-19T21:58:18","date_gmt":"2013-03-19T19:58:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15025"},"modified":"2013-03-19T21:58:18","modified_gmt":"2013-03-19T19:58:18","slug":"pe-dubla-frecventa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pe-dubla-frecventa\/","title":{"rendered":"Pe dubla frecventa"},"content":{"rendered":"

Radu Nitescu, \u201egringo\u201c,<\/em> casa de pariuri literare, Bucuresti, 2012<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Poezia, ca poetii, e din ce \u00een ce mai t\u00e2nara. Putem spune ca poezia rom\u00e2na contemporana \u201esufera\u201c, \u00een ultimii ani, un proces sau o \u201eoperatie\u201c estetica de (re)\u00eentinerire. Fenomenul nu e, nici pe departe, unul nou, ba e chiar ciclic. Sa ne aducem aminte doar de un asemenea episod faimos, cel al perioadei anilor ’50 \u2013 ’60, c\u00e2nd, cu gesturi total neceremonioase, tineretul urca pe scena cultural-artistica a lumii si nu numai \u2013 protestele si miscarile contestatare av\u00e2nd ratiuni dintre cele mai diverse: politice, economice, ecologice, rasiale, educationale etc. \u2013 solidaritatea acestor revolutionari ori contraculturali constituind trasatura (poate) cea mai relevanta a \u201eepocii\u201c.
\nCasa de pariuri literare publica, \u00een urma cu c\u00e2teva luni (2012), o placheta de versuri (seria Poezie, colectia Opera Prima) semnata Radu Nitescu. Proaspatul absolvent al Colegiului National \u201eSf. Sava\u201c debuteaza, iata, cu un volum (\u201egringo\u201c) \u00eensa nu \u00eenainte de a-si prezenta poeziile \u00een cadrul unor concursuri si festivaluri de poezie unde si c\u00e2stiga c\u00e2teva premii: Marele Premiu al Festivalului National \u201eNicolae Labis\u201e (2011) si Premiul pentru volum \u00een manuscris al Festivalului National \u201eTudor Arghezi\u201c (2012). Mai mult, publica si \u00een revistele \u201ePoesis International\u201c, \u201eSubcultura\u201c, \u201eActualitatea Literara\u201c, \u201eVorba Vine\u201c, \u201eSteaua\u201c si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c. \u00cen sf\u00e2rsit, volumul e nominalizat la Premiul National de Poezie \u201eMihai Eminescu\u201c.
\nUn volum inegal<\/strong>
\nDaca poezia lui Alex Vasies (volum de debut \u2013 \u201elovitura de cap\u201c, CDPL, 2012) e una ce reclama empatie din partea cititorului, lectura poeziei lui Radu Nitescu necesita nu at\u00e2t empatie, c\u00e2t rabdare. Contrar asteptarilor, poemele lui Nitescu trebuie citite cu insistenta, impolitetea lirica si obscenitatea frazarii musamaliz\u00e2nd un strat de semnificatie mai subtil, care nu vrea doar sa epateze. Vasies miza, \u00een vederea producerii unor efecte imagistice, pe static, pe o anumita pasivitate. \u00cen raspar cu \u201ecapitanul america al generatiei\u201c sale, Nitescu e, voit sau nu, ceva mai subversiv. Chiar daca e, \u00eentr-un anumit sens, natural ca un poet t\u00e2nar sa parieze pe soc sau provocare (si Nitescu o face fara sa stea pe g\u00e2nduri), autorul lui \u201eGringo\u201c mizeaza, dupa cum vom vedea, pe altceva.
\nDiferentele, extrem de mari, dintre cele cinci parti ale volumului se datoreaza diferitelor voci pe care le adopta t\u00e2narul poet, asemenea unui ventriloc. Idiosincraziile, specificitatea fiecareia tine de atitudinile, de tonurile, temele si registrele adoptate si descrise mai jos. Sa precizam totusi ca nu avem de-a face, sub nicio forma, cu o poezie \u201epolifonica\u201c, ci inegala, desi originala pe alocuri. Un lucru e cert: Nitescu crede \u00een propria voce, oricare ar fi ea, si vrea, cu orice pret, ca ea sa-i fie nu doar auzita, ci si ascultata. Aspiratia \u00een sine nu e putin lucru pentru un debutant, \u00eensa, din pacate, morfologia \u00eensasi a micului volum impune un oarecare \u201ezapping\u201c; derularea, destul de alerta, a poeziilor face ca ele sa-si piarda, \u00eentr-o prima faza, relevanta si sugestivitatea.
\nUn gringo, un nitescu<\/strong>
\nCine e acest gringo? \u00cen esenta lui, Nitescu se auto-defineste ca o instanta poetica disruptiva, cu statut de gringo, adica un american, un strain, p\u00e2na la urma, ce vine dintr-un spatiu cultural-literar diferit. Astfel se explica incapacitatea autorului da a plonja direct \u00een miezul simtirii poetice, precum si caracterul circular al volumului; \u00eenceputul si sf\u00e2rsitul au rolul unor introduceri, a unor initieri \u00een spatiul si spiritul literar-artistic american (care, pentru autorii tineri, se dovedeste a fi, nu o data, de sorginte ginsbergiana), respectiv rolul de a \u00eentregi aceasta rama explicativ-justificatoare. Iata versurile primului poem, podul brooklyn: \u201e…am dreptul la cautarea fericirii\/ de pe podul brooklyn unde au murit douazeci caut\u00e2nd fericirea p\u00e2na pe\/ salteaua mucegaita a unui adapost social din lower east side odata\/periferia saracilor … da am un fiu cu o curva fiul meu are dreptul la cautarea fericirii\/ fiul meu are o punga cu iarba o arde ziua \u00een east village c\u00e2nt\u00e2nd pentru\/ bani cu sam\u201c, etc., si versurile ultimului poem, ce trimit, prin utilizarea excesiva a unui pivot structurant, la celebrul Howl: \u201etie care te pisi pe capace de wc si peste cincizeci de ani vei scrie despre asta\/ tie minte bolnava meridian al fetisurilor\/ acest fetis murdar\/ tie care ai \u00eemp\u00e2nzit zidurile oraselor cu sc\u00e2rnavie\/ tie care furi pahare de shot-uri din cluburi si le asezi sub fereastra cladind\/ noua ordine mondiala\/ tie care vei scrie povesti pentru copii pe pachetele de tigari urmarind cu\/ privirea mersul mamelor scheletice\/ tie care esti at\u00e2t de singur \u00eeti spun\u201c.
\nCe anume \u00eencadreaza aceasta gringo-lada? Dupa cum ziceam, voci: expresive, naive, puternice, slabe, patetice, penibile, arogante, suparatoare, comice, pl\u00e2ngarete etc. Primele patru poeme se mentin \u00eenca pe aceeasi linie cu tematici americane, locurile \u201enoului continent\u201c fiind asociate, \u00eenca de la \u00eenceput, cu mediul, prin excelenta, al libertatii (de expresie sau altfel): \u201eas vrea sa merg \u00een new york cu poetul alexandru vasies\/ capitanul america al generatiei mele\/ sa ne schilodim simturile pe capul libertatii\/ umbrele noastre sa aiba picioarele \u00een apa\u201c.
\nRadu tatalui, Radule<\/strong>
\nPrima voce, cea a copilului Radu, schiteaza, prin intermediul unor poeme si imagini specifice, figura tatalui. Pe de o parte, un tata protector \u00eesi dirijeaza si \u201esfatuieste\u201c fiul (\u201eba\/ sa nu cumva sa te \u00eendragostesti de fata asta\/ sex da\/ dragoste nu\/ altfel se \u00eempute treaba\u201c), iar, pe de alta parte, el pare sa devina sursa unei reale terori. C\u00e2teodata, vocea tatalui e redata \u00een mod direct: \u201epentru ca o ciuma suntem toti fiule\/ eu stiu ca \u00eentr-o zi\/ o sa ne \u00eemprastiem peste tot\/ ca sobolanii\u201c.\u00a0 Aceeasi voce e responsabila si pentru conturarea unui univers asa cum ar putea fi el imaginat prin ochii unui copil: naiv, inocent si primitiv. \u00cen acest sens, exemplare sunt poemele \u201e\u00eentre cr\u00e2nguri\u201c si \u201edin nou \u00eentre cr\u00e2nguri\u201c. Frazarile si cadentele amintesc aici de povestile pentru copii, dar si de pildele biblice: \u201e\u00eent\u00e2ia oara batr\u00e2nii erau albi\/ cum sunt batr\u00e2nii\u201c, \u201ea doua oara a fost la fel:\/ batr\u00e2nii albi\/ cum sunt batr\u00e2nii\u201c sau \u201eCu adevarat cu multe fete m-am \u00eent\u00e2lnit azi,\/ fete pe care le stiu de mult sau abia cunoscute…\u201c. Tupeist, t\u00e2narul poet se joaca cu conventiile si cu defazarea dintre expresie si continut, dar si dintre asteptari si iluzii. Mars\u00e2nd \u00een continuare pe arhaic, Nitescu face apel p\u00e2na si la procesul adamic de numire: \u201ec\u00e2nd vedeam un c\u00e2ine\/ spuneam\/ c\u00e2ine\/ alteori\/ alergam cu desene la tine\/ strig\u00e2nd\/ uite un paralelipiped\u201c, cuv\u00e2ntul fiind, e limpede, elementul generator, la limita, \u00een concurenta cu ratiunea: \u201ema sperie g\u00e2ndul\/ ca mama n-a fost primul meu cuv\u00e2nt\u201c.
\nRadu Nitescu<\/strong>
\nCea de-a doua voce e cea a poetului Radu Nitescu, adultul. Vom evita sa o numim vocea de maturitate. Chiar daca uneori seamana chiar cu Vasies, Nitescu reuseste \u00eenca din titlurile poemelor sa reuneasca, cu simplitate, un element natural, real, material, palpabil, cu unul abstract, teoretic, psihic, invizibil si sa produca imagini pe c\u00e2t de modeste, pe at\u00e2t de sugestive: \u201ecasa eventuala\u201c, \u201epe capul libertatii\u201c, \u201eg\u00e2ndul de noapte\u201c, \u201egunoi al mintii\u201c. Sa citam dintr-un poem relevant \u00een acest sens (c\u00e2ntec 2.1): \u201e\u00een magazia din spate, deci,\/ m-am apucat sa construiesc o nava … si c\u00e2nd toate razboaiele de aici se vor termina\/ ce-ar fi sa o luam spre cea mai \u00eendepartata stea\u201c. Nitescu \u00eengroasa realul, sapa \u00een real p\u00e2na t\u00e2sneste un gheizer de fantastic (stiintifico-fantastic, nu fantasy sau fantezie). Alteori, realul vietii se transforma \u00een absurd, \u00een ridicol sau penibil, poetul miz\u00e2nd pe o forma simpatica de autism: \u201easemenea ocazii\/ nu se lasa\/ \u00een voia \u00eent\u00e2mplarii\/ chestia e\/ ca nu stiu\/ ce brat al scaunului\/ mi se cuvine\u201c.
\nPoetica gringo<\/strong>
\nCele mai bune sunt poemul numarul (10) si \u201eziua a treia. manechinul\u201c. Aici rezida substanta poetica a \u00eentregului volum: \u201e\u00een doua mii doispe o sa ne iubim grozav\/ p\u00e2na c\u00e2nd \u00eentre coapsele tale se va deschide o falie\/ si penisul meu va fi \u00eenghitit de puhoiul de lava\u201c si \u201ecu timpul m\u00e2na mi-a devenit priceputa\/ ceilalti ma priveau cu mirare \u00eemi spunea\/ Arhitectul\/ faceam diferenta \u00eentre un vagin de optspe de douasicinci sau de patruzeci\/ oricine trebuie sa faca asta\u201c. Hiperbolizarea, privirea prin lupa, caricatura si grotescul sunt instrumentele pe care Nitescu le stap\u00e2neste la perfectie. Exagerarea, cautarea universalului \u00een particular si transformarea personalului \u00een general, precum si o fina tusa de ironie constituie trasaturile de baza ale poeticii sale: \u201eSe saruta, ah, se saruta, se saruta\/ tinerii pe strazi, \u00een bistrouri, pe parapete,\/ se saruta \u00eentruna ca si cum ei \u00eensusi\/ n-ar fi dec\u00e2t niste terminatii\/ ale sarutului\u201c si \u201edupa ce gurile rupte de sarut si-ns\u00e2ngerate\/ n-ar mai fi \u00een stare sa se sarute\/ dec\u00e2t cu dintii\u201c. Iata, deci, natura histrionica, \u201eamericanofila\u201c a acestui gringo. Pe viitor, poetul ar trebui doar sa-si acordeze influentele exterioare la una dintre interioritatile sale, astfel \u00eenc\u00e2t ele sa se afle mai des pe una si aceeasi frecventa.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Nitescu, \u201egringo\u201c, casa de pariuri literare, Bucuresti, 2012   Poezia, ca poetii, e din ce \u00een ce mai t\u00e2nara. Putem spune ca poezia rom\u00e2na contemporana \u201esufera\u201c, \u00een ultimii ani, un proces sau o \u201eoperatie\u201c estetica de (re)\u00eentinerire. Fenomenul nu e, nici pe departe, unul nou, ba e chiar ciclic. Sa ne aducem aminte doar… Cite\u0219te mai mult »Pe dubla frecventa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8276,8275],"class_list":["post-15025","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gringo","tag-radu-nitescu"],"views":1162,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15025","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15025"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15025\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15025"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15025"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15025"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}