{"id":15023,"date":"2013-03-19T21:56:36","date_gmt":"2013-03-19T19:56:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15023"},"modified":"2013-03-19T21:56:36","modified_gmt":"2013-03-19T19:56:36","slug":"romania-neagra","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romania-neagra\/","title":{"rendered":"Romania neagra"},"content":{"rendered":"

Radu Aldulescu, Cronicile genocidului,<\/em> Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Exista autori care, orice ar scrie, nu pot scoate o carte slaba. Discutabila \u00een interiorul parcursului literar al autorului, poate; experiment personalizat, poate; dar \u00een niciun caz o carte slaba. Radu Aldulescu este unul dintre ei. Mai mult, \u201eCronicile genocidului\u201c demonstreaza anul acesta ca Aldulescu este \u00een stare sa-si mentina locul \u00eentre cei mai importanti romancieri de dupa ’90. Discutia despre valoarea romanelor sale ram\u00e2ne de un deceniu \u00eencoace \u00een mod exclusiv una de urmarire a evolutiei singulare, pentru ca, pare sa sugereze critica literara, atunci c\u00e2nd Aldulescu revine pe piata, oricum \u00eentoarce toata logica receptarii romanelor contemporane si escaladeaza fara ezitari topurile literare. \u00cen\u00a0 2012 apare astfel la \u201eCartea Rom\u00e2neasca\u201c romanul \u201eCronicile genocidului\u201c. Aldulescu daduse de \u00eenteles \u00eenca de la reeditarea adaugita a \u201e\u00cengerului \u00eencalecat\u201c, \u00een 2011, ca pregateste o noua \u201eserie de autor\u201c. De data aceasta, romanul-fresca\u00a0 specific lui Aldulescu este o cronica \u00eentunecata a ultimilor ani \u00een economia \u201emiscatoare\u201c a capitalismului rom\u00e2nesc, cu oscilatii halucinante si situatii-limita de viata.
\nDiscurs brut si ironie<\/strong>
\nGenul acesta de roman \u00eel poate apropia pe Aldulescu de romancierii cu tematica preponderent politica. Desigur, el a fost mereu un autor care a mizat foarte mult pe fundalul social, pe miscarile macro-politice si pe felul \u00een care acestea modeleaza at\u00e2t relatiile interumane, c\u00e2t si caracterele individuale, chiar de la \u201eSonata pentru acordeon\u201c, romanul de debut care \u00eesi stabilea actiunea \u00een anii \u201880. Iata ca saga ajunge aproape de zilele noastre, iar Aldulescu propune acum si noua nisa ideologica (coperta a patra): \u201eComunismul a fost un rau care a generat un rau mai mare. s\u2026t De la tinerete p\u00e2n’ la batr\u00e2nete si totodata de la batr\u00e2nete t\u00e2njind spre tinerete si mai departe, revenind \u00een permanenta \u00een acest punct terminus \u2013 aici mi-am taiat inima \u00een bucati ca s-o \u00eempart, aici l-am vazut pe fratele meu \u00een groapa fara chip si fara marire, aici am sezut si am pl\u00e2ns etc.\u201c.
\nNu e de mirare ca \u00een \u201eCronici\u201c (ca sa numim astfel ultimul roman) suntem introdusi gradat \u00eentr-o lume \u00een care nefericirea prolifereaza mereu \u00een vietile personajelor: \u201eRobert n-avea nimic de zis \u00een apararea lui, socotindu-se la o adica vinovat pe de-a-ntregul: chiar n-avea ce cauta aici, dupa treizeci de ani. Sa am bani de cheltuiala as veni la primavara, c\u00e2nd o da soarele iara si ce draga mi-ar fi viata si-uite pier cum piere ceata.\u201c. \u00cencep\u00e2nd de la o situatie existentiala la limita, \u00een care un cuplu este nevoit sa paraseasca Bucurestiul pentru a scapa de datorii, Aldulescu construieste una din cele mai captivante povesti ale ultimilor ani. Nu numai capacitatea discursiva de care dispune autorul este elementul cheie \u00een relatia cu cititorul, ci si felul \u00een care personajele intervin \u00een desfasurarea evenimentiala. Personaje slabite, letargice, isterice \u00een abcesele de furie, o relatie \u2013 \u00een prima faza \u2013 pe c\u00e2t de romantata, \u00een felul ei foarte frust si personal, pe at\u00e2t de imposibila. \u201eAndreuta\u201c si Robert sunt supusi constant unui test de toleranta si rezistenta \u00een fata problemelor pe care le impune noua ordine social-economica si felul \u00een care societatea poate interveni abuziv \u00een ordinea intimitatii. Este, de fapt, fatalismul specific lui Radu Aldulescu, temperat \u00een nota sa, originar patetica, de raceala, discurs brut si ironie dusa p\u00e2na la cinism.
\nAldulescu are capacitatea de a insinua mereu substratul patologic al acestei relatii prin inserarea c\u00e2torva laitmotive, cum e cel \u00een care mama \u00eesi roaga baiatul mereu sa dea mai \u00eencet televizorul (\u201eca ti-l \u00eenchid\u201c), cum e trezitul din somn si bautul detergentului, cum e discutia despre fumat si despre existenta omului din subsol. Subtil, foarte subtil \u2013 desi proza lui Aldulescu este intruziva, directa, naratorul devenind un fel de satir al propriei scrieri, unde pactul biografic pare sa fie respectat chiar prin confundarea secventiala a vocii narative cu cea a personajului \u2013\u00a0 ludicul de limbaj si aroganta textuala (\u00een sensul autoritatii permanente a naratorului), ambele constante specifice lui Aldulescu, sunt dublate de drama inevitabila. Trebuie \u00eenteles de la \u00eenceput ca autorul este unul din maestrii umorului negru, sau, mai bine spus, al umorului amar, vonnegutian: \u201eS-au \u00eentors dupa trei zile cu copilul si un camion \u00eencarcat cu troace; trei scaune, un fotoliu descleiat, o dormeza borsita, o masa schioapa, un sifonier st\u00e2nd sa se destrame… Andreea tinea la mobila aia cumparata de maica-sa \u00een rate, c\u00e2nd era de cinci-sase ani. s\u2026t Ba bine ca nu, taticutule, trebuie sa tinem de bani, o sa-i pastreze ea p\u00e2na la toamna, c\u00e2nd \u00eel vor da pe Andrei la scoala…s\u2026t De-acum \u00eensa gata, o vor lua de la capat \u00een pace si armonie. Au schimbat locul si obligat li s-a schimbat si norocul.\u201c.
\nUn moment aproape cathartic<\/strong>
\nMai departe \u00eensa (si citatul de mai sus l-am dat pentru ca e crucial \u00een desfasurarea ulterioara a evenimentelor), viata \u00eencepe \u201esa-si faca de cap\u201c. Andreea foloseste banii \u2013 si aici lui Aldulescu \u00eei vine bine naratiunea psihologizanta, absurdul comportamental, femeia spun\u00e2nd \u201etrebuia sa stii ca asa sunt, taticule\u201c, \u00eemplinindu-se mereu cumva blestemul personal pe care \u00eel poarta personajele cartii \u2013, \u00eel vor trimite pe Andrei la o alta scoala, neav\u00e2nd bani de rechizite, iar Robert va \u00eencerca sa lucreze \u00een constructii. Clivajul narativ se produce c\u00e2nd Robert \u00eesi \u00eencepe aventura adulterina cu directoarea unei scoli din Frasineni. Acum se va decupa fresca sociala pentru a accentua un moment aproape catartic: \u201esi el parca si-ar fi pierdut rabdarea sa se puna la mintea ei, potrivindu-se la strategia asta de doi bani, dar nu si-ar fi permis sa i-o arate. Joaca asta de-a mesajele, ma rog, si lumina ciudata din ochii ei pe care \u00eencerca s-o recunoasca. O vazuse parca \u00een treacat pe unele fete de barbati si femei prin locurile pe unde umbla, cauta prin gunoaie sau cersea, prin aglomeratia garilor si pietelor, a holurilor si secretariatelor unde astepta raspunsuri pentru o slujba, si totusi parca nicaieri nu avea at\u00e2ta pregnanta si insistenta ca-n ochii ei. De multi ani el trecea pe l\u00e2nga lumina aceea dezinteresat, fara sa zaboveasca o clipa, neput\u00e2ndu-se opri din alergatura care, \u00eentr-o buna zi \u00eel va rapune, tocmai pentru ca \u00eel tine \u00een fiinta. O sinucidere de azi pe m\u00e2ine si totodata o supravietuire, cu ciorica asta mica astept\u00e2nd un raspuns, deh, \u00eei \u00eentinse telefonul vaz\u00e2nd-o tot agasata, \u00eentoarsa pe dos, \u00een timp ce butoneaza sa scoata mesajul si i-l arata, Doamne fereste, la orice altceva s-ar fi asteptat.\u201c.
\n\u00censa totul evolueaza dostoievskian, cu dorinte de omucidere si psihologia introspectiva, cu relatii imposibile si abandonuri existentiale. Relatia dintre cei doi amanti se trage parca din tiparele unor autori sud-americani, unde Br\u00e2ndusa este mult mai t\u00e2nara dec\u00e2t Robert Diavolul (numele-porecla dat de Aldulescu protagonistului). Aldulescu, oric\u00e2t de nonconformist si postmodern (aici ma refer la ludic, la spargerea conventiilor naratologice) ar fi, ram\u00e2ne un autor al canonului. Un autor care ia \u00een serios at\u00e2t necesitatea de profunzime a relatiilor din interiorul romanului, c\u00e2t si necesitatea jocului textual. Prin asta reuseste sa-si impuna Aldulescu atmosfera: prin duetul funambulic \u00eentre romanul grav, serios, canonic, din aria impactului politic dur, cu povesti din zonele extreme ale claselor sociale si discursul frust, cinstit al unui om care se situeaza mereu \u00een vecinatatea situatiilor-limita. De asemenea, dupa retetele llosiene si sabatiene, politicul este pus pe seama articolelor de ziar, a partizanatului de birou si a gazetariei extraordinar de dure. \u201eCronicile genocidului\u201c, titlul romanului, vine de la numele rubricii de ziar \u00een care articolele politice sunt publicate de catre sotul amantei lui Robert. Avem, desigur, de a face cu multe din tipologiile acute postdecembriste. Aldulescu reuseste sa-si transpuna g\u00e2ndirea politica (\u00eentre noi fie vorba, autorul a fost si este \u00een spatiul public de comunicatie un \u201eprotestatar\u201c constant) astfel printr-o distantare \u2013 zic eu \u2013 benefica, o distantare care scuteste cititorul de la a \u00eencurca cumva lucrurile si de a trece peste pactul literar: \u201efosti securisti\u201c, tepe colosale, coruptie, masuri locale degenerate etc.., toate diston\u00e2nd puternic cu lumea \u00een care se \u00eenv\u00e2rtesc personajele.
\nAldulescu este comparat mai mereu cu C\u00e9line. Tin minte, la un moment dat citisem un pasaj pe c\u00e2t de nostim si lipsit de solemnitate, pe at\u00e2t de relevant aici. Nu mai stiu unde sau cine spusese \u2013 trebuie sa recunosc \u2013 ca specificul lui C\u00e9line si una din nuantele sale literare revolutionare \u00een romanul francez ar fi urmatoarea: vorbind despre ad\u00e2ncimea marii, comparativ cu ceilalti autori ai vremii care ar fi \u00eentins pagini \u00eentregi de liricitate, C\u00e9line ar fi spus \u201efundul marii e negru ca \u00een cur\u201c. Dincolo de nuantele peiorative, la r\u00e2ndul lui, Aldulescu \u00eesi construieste literatura \u00een aceasta zona pe c\u00e2t de neacademica, pe at\u00e2t de organica. O combinatie mereu productiva\u00a0 \u00eentre limbajul taios, atitudinea frusta si capacitatea de a compune povesti surprinzatoare pentru alonja lor sociala. Unul din cei mai importanti autori de dupa ’90, pentru al carui talent sta garantie, iata, un nou roman.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Aldulescu, Cronicile genocidului, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012   Exista autori care, orice ar scrie, nu pot scoate o carte slaba. Discutabila \u00een interiorul parcursului literar al autorului, poate; experiment personalizat, poate; dar \u00een niciun caz o carte slaba. Radu Aldulescu este unul dintre ei. Mai mult, \u201eCronicile genocidului\u201c demonstreaza anul acesta ca Aldulescu… Cite\u0219te mai mult »Romania neagra<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8661,3713],"class_list":["post-15023","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cronicile-genocidului","tag-radu-aldulescu"],"views":849,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15023","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15023"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15023\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15023"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15023"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15023"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}