Numele Ana este un nume at\u00e2t de simplu, inclusiv fonetic: a-n-a. Dar prin ipostazele pe care le-a luat \u00een viata si \u00een istorie, Ana devine aproape o emblema, adica o fiinta exemplara si memorabila. Iata c\u00e2teva ipostaze ale ei, ale Anei:
\n1. Prima Ana este aceea a baladei \u201eMesterul Manole\u201c. Ea este jertfita, pentru ca minunea ridicata \u201ePe Arges \u00een jos\/ Pe un mal frumos\u201c sa dureze si \u00een spatiu, si \u00een timp. Nu a jertfit-o Mesterul Manole, \u00eengrozit, ca sot, de venirea ireversibia a Anei spre viitoarea m\u00e2nastire, viitorul ei destin. Ea a venit prima datorita iubirii si vredniciei si ea este sacrificata, potrivit \u00eentelegerii dintre mesteri, \u00eentelegere care spunea: prima femeie care va veni va fi zidita \u00een peretii \u201econstructiei\u201c de \u201epe Arges \u00een jos\u201c. Potrivit visului lui Manole,\u00a0\u00a0 prin aceasta jertfire a unei femei, \u201econstructia\u201c se va \u00eenalta (ziua) si nu se va mai dar\u00e2ma (noaptea). M\u00e2nastirea \u2013 durata-duruta-\u00eendurata \u2013 mai dureaza si azi si va dura \u00een eternitate. Ea este deja \u00eenscrisa \u00een mit, unul dintre miturile fundamentale ale rom\u00e2nilor, alaturi de \u201eMiorita\u201c. Ana lui Manole este si ea un fel de Miorita, dar nu una elocventa, ci una redusa la tacerea zidurilor care tac si ele si dureaza pe jertfa ei. P\u00e2na la urma, a fost jertfit si Mesterul Manole. Nicolae Labis crede ca din locul \u00een care a cazut Mesterul Manole, a pornit chiar atunci un \u201eizvor\u201c. Ana este elementul acvatic (thalassian), Manole este curgerea lui: am\u00e2ndoi se re\u00eent\u00e2lnesc \u00een izvor ca izvor de \u201eviata vesnica\u201c.
\n2) Prima Ana intra si ram\u00e2ne \u00een balada si \u00een mit. Cum sugeram, ea este eterna, odata cu balada ei si a noastra. O a doua Ana tine de limbajul literar romanesc folosit \u00een limba rom\u00e2na. Numai geniul lui Rebreanu putea gasi, pentru personajele sale principale, nume at\u00e2t de simple, nume fundamentale: el este Ion si ea este Ana. Aici, \u00eentregul curs al povestii romanesti (care este si realitate, dar si t\u00e2lc supra-istoric) pune \u00een joc un \u00eenteles dramatic si, la limita, tragic, al existentei umane. Tema centrala ar putea fi definita si ca\u00a0 razboi dintre iubire si bogatie (avere), razboi \u00een care iubirea pierde, ocazie cu care se pierde tot, ca \u00een tragediile antice. Imaginea prin care se intra \u00een roman (si \u00een satul ancestral) este aceea a lui Iisus crucificat, iar la iesirea din roman (si din sat) ne \u00eent\u00e2lnim, circular, cu aceeasi imagine, a lui Iisus crucificat. Cercul destinului s-a \u00eenchis. A doua ipostaza a aceleiasi cruci este, \u00eensa, erodata, marcata de vremea rea, ploioasa, ca si de nenorocirea petrecuta \u00een miezul satului pe vremea aceea. Probabil ca Ana Karenina este sora mai mare si aristrocrata \u2013 de peste Nistru, de la Nistru \u201emai \u00een jos\u201c-, a sarmanei noastre Ana din Ardeal.
\n3) O a treia ipostaza a Anei nu este nici mitica si nici romanesca, ci istorica. Este vorba despre Ana Ipatescu. Fiind elev si \u00eenvat\u00e2nd istoria patriei, am aflat despre Ana Ipatescu. Nu cred ca stiu mai mult acum despre ea dec\u00e2t am aflat atunci. Dar ce m-a surprins si m-a impresionat profund era prezenta unei femei curajoase \u00eentr-un mediu dominat statistic de barbati. Stilul picturii care o pastreaza si ne-o reda este romantic (Rosenthal). Dar echilibrul clasic al compozitiei este basoreliefat de pregnanta figurii si a gesticii Anei Ipatescu. Ca si \u00een celebra pictura a lui Delacroix, figura femeii domina si atrage ca un magnet toata multimea \u00eemprejmuitoare, \u00eentreg contextul. Imaginea Anei Ipatescu mi-a ramas \u00een memorie, de c\u00e2nd eram elev. Nu numai \u00een memorie, ci si \u00een fiinta, ca o figura exemplara a istoriei noastre nationale.
\n4) Tot pe linie istorica mai vine o Ana, care se numeste Anna de Noailles. E deja o Ana \u00een conditia ei princiara ca descendenta si ca destin (familia Br\u00e2ncovenilor). S-a nascut la Paris si a fost botezata cu numele Ana. Apoi a devenit si Contesa de Noailles. Conditia ei de poeta ram\u00e2ne \u00een seama judecatii criticilor. George Calinescu, \u00een a sa monumentala \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na \u00een prezent\u201c considera ca poeta era \u201elipsita de loialitate fata de radacinile sale rom\u00e2nesti\u201c. Aceasta ar putea fi \u201epartea goala\u201c a paharului. Pentru mine ram\u00e2ne esentiala prestatia ei culturala, ca sinapsa \u00eentre doua popoare gemene, fraterne: Rom\u00e2nia si Franta. Sa fii descendenta a unei spite nobiliare rom\u00e2nesti, iar la Paris sa fii botezata Ana este un dublu semn miscarea \u00eentre doua patrii, patria originara, de unde \u00eesi ia numele, si patria adoptiva unde \u00eesi joaca destinul. Ana devenita de Noailles si-a jucat destinul exemplar. Se spune ca a murit fara a fi bolnava si ca nu a suferit \u00een viata de nici un fel de boala. Din punctul meu de vedere, Anna de Noailles este una dintre premisele discrete, difuze, dar elocvente, ale actualei integrari europene.
\n5) Cum istoria se schimba \u2013 uneori dupa o logica ilogica \u2013, ne \u00eent\u00e2lnim si cu Ana comunistilor, Ana Pauker. Numele ei originar era Hanna Rabinsohn, iar prin casatorie a devenit Ana Pauker. Nu am prea multe informatii despre ea. Am vazut-o \u00een c\u00e2teva imagini si i-am vazut prestatia oratorica, activa, agresiva. Ca si alti evrei de atunci, (\u00eempreuna cu alti rom\u00e2ni si alti unguri etc.) se misca glorios \u00eentre puterea sovietica si amar\u00e2ta noastra de tara, lovita \u00een soarta din toate partile. Sunt un om prea serios pentru a fi sovin sau, \u00een acest caz, antisemit. Votez, fara rest, cu admirabila propozitie a lui Albert Camus: \u201e\u00cemi iubesc prea mult patria ca sa fiu sovin\u201c. Din ebraicul Hanna deriva firesc \u2013 tradus \u00een spatiul mioritic \u2013 numele Ana, acesta fiind un nume fundamental al rom\u00e2nilor, de la Ana lui Manole \u00eencoace. Mai putin firesc a fost comportamentul \u201etovarasei Ana\u201c.\u00a0 \u00cen greceste, prepozitia \u201eana\u201c \u00eenseamna \u201emiscare \u00een sus\u201c. \u201eTovarasa Ana\u201c avea, ca\u00a0 imagine fundamentala si ultim reper \u201ede sus\u201c, nu pe Iisus, ci pe \u201eTovarasul Stalin\u201c. Cred ca de la domnul Silviu Brucan am informatia ca \u00een partea finala a vietii d\u00e2nsei, Ana Pauker era rasfatata de catre colegii etnici sau de partid cu diminutive de genul Anuta, Anisoara… etc. Plasticitatea limbii rom\u00e2ne este inepuizabila.
\n6) Trecem \u00eentr-o alta secventa a istoriei patriei noastre. Si cu ajutorul (sau acordul) Anei precedente vine dictatura si, odata cu ea, disciplina cazona pe toate planurile. \u00cen acele conditii, o alta Ana a devenit Ana Aslan. \u00cemi \u00eengadui atributele solitara, singulara, exemplara. Nici aici nu am informatii tehnice suficiente. Oricum, prin ceea ce a facut, Ana Aslan este o valoare concomitent nationala si universala. A fost \u00eentr-o zi (illo tempore) \u00een vizita la familia Diaconescu (socrii mei). Doamna Diaconescu mi-a relatat cu emotie vie \u00eent\u00e2lnirea cu Ana Aslan. Am dedus ca noua Ana era un model de organizare, corectitudine si bun-simt. Si ce frumos o cheama: Ana Aslan. Si pe ce idee, stiintifica si terapeutica, mergea: pe virtuala prelungire a vietii, deci pe virtuala nemurire a noastra, a tuturor muritorilor!
\n7) Mai vin, desigur, si alte Ane prezente \u00een cultura populara derivate din prima. De exemplu, Ana Lugojana care nu a disparut niciodata. Daca Banatul este \u201efruncea\u201c, el\u00a0 trebuia sa o asocieze pe Ana noastra eterna cu Banatul si cu Lugojul pentru ca Ana sa fie si Ana Lugojana. Dar, \u00een contrapunct armonic, ascultati c\u00e2ntecul lui Ioan Bocsa despre Ana lui, din Ardeal, c\u00e2ntec din care rememorez aici numai c\u00e2teva versuri: \u201eAna, zorile se varsa,\/ Lasa-ma sa merg acasa! La copii si la nevasta\u201c si, dupa c\u00e2teva momente de tacere, \u201eAna, zorile se varsa,\/ Stinge lampa de pe masa\/ Lasa-ma si nu ma lasa\u201c. Mai este \u00eenca\u00a0 o Ana, tot ardeleana. Aici intra \u00een joc vocea ei, ca un c\u00e2ntec-desc\u00e2ntec: \u201eIoane, Ioane, drag mi-esti mie\/ Ce-am vorbit, vorba sa fie!\u201c. Prima Ana, cea romanesca, este damnata, a doua posesiva, a treia cumpanita-descumpanita.
\n8) \u00cemi place numarul 7, dar ma vad obligat sa trec peste el. Trec, dar nu oricum, ci pe acelasi drum sau destin al Anelor. Aici o \u00eent\u00e2lnim pe Ana Blandiana. Desi suntem colegi de v\u00e2rsta, de generatie, numai mai t\u00e2rziu i-am aflat numele originar: Otilia Valeria Coman. Noi rom\u00e2nii zicem ca \u201eZiua buna se cunoaste de dimineata\u201c, iar zicatoarea se adevereste aici, \u00eentruc\u00e2t chiar \u00een numele ei propriu este contnuta o rima: Otilia-Valeria. Rima se reface \u00een cognomenul eufonic, muzical: Ana Blandiana. Rima interioara din cognomen ne poate sugera ca Ana lui Manole a iesit dintre ziduri si se misca liber \u00een mediul exclusiv de constr\u00e2ngere, nu al zidurilor, ci al ritmurilor si al rimelor. Deci ana-blandiana, tristetea-bl\u00e2ndetea, f\u00e2nt\u00e2na-stap\u00e2na si, \u00een cele din urma, cu o usoara declinatie fonica: solitara-astrala. Daca \u00een elina (greaca veche) \u201eana\u201c \u00eenseamna \u201e\u00een sus\u201c (urcare), poeta se \u00eenscrie pe acest sens ca o pasare: \u201e\u00cenvata-ma sa ard \u00eentunecat\/ Modeleaza dupa forma aripilor\/ Flacara mea\u201c. Un poet trebuie sa fie funciar nemultumit de lumea \u00een care traim cu totii. Derivata din popor, poeta este nemultumita chiar de propriul ei popor: \u201e Eu cred ca suntem un popor vegetal\/ Cine a vazut vreodata\/ Un copac revolt\u00e2ndu-se\u201c. De aceea poeta creeaza o alta lume, una non-vegetala, eoliana, \u00een care ne invita sa traim. \u00cen aceasta \u201ealta Lume\u201c a Anei Blandiana, eu ma simt ca la mine acasa.
\n9) Pe axul lumii, pe verticala, ajungem la Regina Ana. Nascuta \u201edin rude mari, \u00eemparatesti\u201c, de pe \u00eentreg spatiul european, Ana de Bourbon-Parma se cristalizeaza de la bun \u00eenceput ca o sinapsa. Destinul viitoarei Regine este o derulare a sinapsei \u00een timp. Este ostas (mai \u00eent\u00e2i caporal, apoi locotenent) \u00een armata franceza, care este c\u00e2nd aici, c\u00e2nd acolo, c\u00e2nd dincolo: Maroc, Alger etc. Apoi este si sofer si chiar aviator. Genul feminin al acestor profesiuni (\u201eostasa\u201c, \u201ecaporala\u201c, \u201esoferita\u201c) este nefiresc, dar viitoarea Regina intra \u00een aceste roluri \u00een chip natural. Si ceva \u201emai dincolo\u201c\u2013 adica \u201epeste balta\u201c \u2013, ajunge \u00een S.U.A. florareasa. Fetita fiind, prefera bicicleta altor jucarii. Parca ar fi avut presimtirea drumului. Pe drumul destinului \u00eel \u00eent\u00e2lneste pe Regele Mihai, prima \u00eent\u00e2lnire fiind scurta si ireversibila. Regele este tot o sinapsa, prin nastere si biografie. Opteaza , \u00eensa, devreme, t\u00e2nar fiind, pentru automobil. Ca pe doua sau pe patru roti, am\u00e2ndoi \u00eesi formeaza (obligati de \u00eemprejurari) simtul drumului si \u201etehnica\u201c lor, care au si ele sinapsele, adica rascrucile lor. Solicitata sa enumere calitatile \u201eprinceps\u201c ale unui om, Regina raspunde: onestitatea, franchetea, simtul datoriei. Propozitia Reginei \u201eDaca ceva trebuie facut se va face\u201c pare derivata direct din imperativul categoric kantian. Regina Ana se autocaracterizeaza implicit, tacit. Este frumos si g\u00e2ndul Reginei (care are cinci printese) despre copii: ei sunt un \u201edar al lui Dumnezeu si un astfel de dar nu se refuza\u201c.\u00a0 Este exemplara si propozitia \u201eRegii nu trebuie sa faca politica, ei trebuie sa fie doar prezenti\u201c. Desi monarhia la noi este crepusculara, Regele Mihai si Regina Ana sunt prezenti. Au fost prezenti at\u00e2ta vreme, chiar si \u00een absenta lor. Forma maxima a complexitatii este simplitatea. Acest aparent paradox este dezlegat \u00een fiinta si \u00een chipul Reginei Ana.
\n10) Sf\u00e2nta Ana. Suntem la numarul 10, numarul sacru al \u201eDecalogului\u201c. \u00cen religia crestina numarul 3 (Sf\u00e2nta Treime) este numarul sf\u00e2nt. Dar numarul 3 \u00eenmultit cu el \u00eensusi da 9 si cu 1 (aici, una) fac 10. Pe axul lumii si pe vertiticala se ajunge \u00een ceruri. Aceasta urcare este descrisa \u00een iconografie prin imaginea scarii. \u00cen cultura noastra veche avem si \u201eScarelnita\u201c lui Ion Scararu. Fiind mai multe, cerurile sunt cercuri distribuite concentric. Pe ultimul cerc \u2013 cel mai \u00eenalt si mai cuprinzator \u2013, a ajuns si sta Sf\u00e2nta Ana. Pe un cerc intermediar se afla Fecioara Maria, iar \u00een centrul cercurilor, deci al cerurilor, sta Iisus. Sf\u00e2nta Ana este mama Fecioarei Maria, care este mama lui Iisus. Asadar, Sf\u00e2nta Ana este bunica lui Iisus. Tema \u201eAna \u00eentreita\u201c a fost pictata si de Leonardo da Vinci: o femeie v\u00e2rstnica tine \u00eentre brate o femeie t\u00e2nara, care tine \u00een brate un prunc, adica pe Isus. \u00cen\u00a0 c\u00e2teva biserici din Ardeal gasim ecoul Anei trinitare, pictat sau sculptat. \u00cen Ierusalim se afla si Biserica Sf\u00e2nta Ana construita pe locul \u00een care au trait bunica Ana si bunicul Ioachim. Tot \u00een Ardeal se afla si lacul Sf\u00e2nta Ana. Lacul are conturul unui cerc si este vulcanic, adica \u201eizvor\u00e2t\u201c din fundul Pam\u00e2ntului. Lacul nu are izvor, fiind alimentat de apele care curg din \u00eenaltimea muntilor. Am putea \u00eentelege ca pe linie materna Iisus vine din ad\u00e2ncul pam\u00e2ntului si ca \u00een Fiinta lui se \u00eent\u00e2lnesc Cerul si Pam\u00e2ntul. Crucificarea ar putea fi o expresie a acestui dublu izvor al genezei Lui. Numele Sfintei Ana se disemineaza pe Pam\u00e2nt p\u00e2na \u00een locurile cele mai umile, caci tot \u00een Ardeal avem oraselul S\u00e2ntana si chiar satul S\u00e2ntana de pe r\u00e2ul Mures. Probabil ca acum Sf\u00e2nta Ana ne vegheaza de sus si se oglindeste \u00een lacul care \u00eei poarta numele.
\na) Mai stiu doua Ane, reflexe ale Sfintei Ana pe Pam\u00e2nt. Este mai \u00eent\u00e2i bunica sotiei mele, careia i se spunea si Mami. Desi avea numai sapte clase primare, Mami era categoric o succesoare a lui Socrate. \u00cen fata mortii iminente ne-a spus: \u201eMa voi duce acolo unde se afla si el\u201c. El era sotul decedat, caruia i se spunea Tati. Trupul lui Tati se afla, cu siguranta, \u00een morm\u00e2nt. Dar oare unde se afla sufletul lui? Oriunde s-ar afla, acolo va fi si sufletul meu, era sub\u00e2ntelesul propozitiei lui Mami. \u00cempreuna au fost \u00een viata, \u00eempreuna vor ram\u00e2ne \u00een eternitate. Indiferent unde ar fi, ei vor fi am\u00e2ndoi. Ca \u00een sculptura funerara a lui Br\u00e2ncusi, \u00een care chipurile celor doi (El si Ea) sunt delimitate doar printr-o simpla linie, greu perceptibila, aproape iluzorie. Rationamentul tacit al lui Mami este perfect echivalent cu dilema lui Socrate \u00een fata mortii.
\nb) A doua Ana \u2013 reflex sau umbra luminoasa a Sfintei Ana pe acest Pam\u00e2nt \u2013 este Anica, verisoara mea. T\u00e2nara fiind, i-a murit, \u00eentr-un accident absurd, primul baiat. O gramada de ani, Anica a purtat doliu dupa primul baiat. Cred ca numai dupa venirea pe lume a celorlalti doi baieti (Milean si Danut) Anica a iesit din doliu. Era, de la distanta, cea mai buna eleva a scolii din satul Ocnita (Plasa Teaca, Judetul Bistrita-Nasaud). Tatal Anicai, adica Relu, era mai tot timpul cu \u201eBiblia\u201c \u00een m\u00e2na. Tatal meu, Victor, un fel de Moromete ardelean, spunea despre fratele lui, Relu: \u201eC\u00e2nd citeste Biblia, Relu o tine \u00een m\u00e2na invers, cu susul \u00een jos, de aceea nu o \u00eentelege ca lumea\u201c. Relu a tinut-o pe Anica acasa, la tara. Si acum ma g\u00e2ndesc, cu parere de rau, ce destin exemplar putea sa aiba Anica din Ocnita.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Numele Ana este un nume at\u00e2t de simplu, inclusiv fonetic: a-n-a. Dar prin ipostazele pe care le-a luat \u00een viata si \u00een istorie, Ana devine aproape o emblema, adica o fiinta exemplara si memorabila. Iata c\u00e2teva ipostaze ale ei, ale Anei: 1. Prima Ana este aceea a baladei \u201eMesterul Manole\u201c. Ea este jertfita, pentru ca… Cite\u0219te mai mult »Ana si ipostazele ei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15021","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1742,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15021","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15021"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15021\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15021"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15021"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15021"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}