{"id":15017,"date":"2013-03-19T21:52:48","date_gmt":"2013-03-19T19:52:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15017"},"modified":"2013-03-19T21:52:48","modified_gmt":"2013-03-19T19:52:48","slug":"lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-xv","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-xv\/","title":{"rendered":"Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Romania deportati in URSS (XV)"},"content":{"rendered":"

Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.<\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eC\u00e2inii au m\u00e2ncat din mortii nostri ne\u00eengropati bine \u00een pam\u00e2ntul \u00eenghetat\u201c<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

ROUNALD WIEST<\/strong>
\nAveam saisprezece ani si trei luni, c\u00e2nd soldatii rusi au venit acasa la noi cu lista cu numele nemtilor. De-o saptam\u00e2na aflasem ca prin gara trec germani ce sunt deportati, \u00een vagoane de marfa, dar nu credeam ca avea sa vina si dupa noi. \u00cen 13 ianuarie 1945, au batut la usa, seara la ora 10, spun\u00e2nd ca sunt pe lista. Iar ai mei le spuneau ca sunt prea t\u00e2nar, ca nici nu am \u00eemplinit 17 ani… \u00censa au spus sa-mi fac valiza, sa pun cu mine haine mai groase si m\u00e2ncare. Si dupa o ora m-au luat\u2026 sa merg… \u00een Rusia undeva. Din familie am fost luat doar eu. \u00censa am avut cunoscuti care au fost luati, printre care si bunul meu prieten\u2026 doar pentru ca aveam nume nemtesc.
\nAbia mai t\u00e2rziu am aflat ca Stalin era adevaratul vinovat pentru cele \u00eent\u00e2mplate. Pe-atunci credeam ca statul rom\u00e2n era dator cu muncitori. Si ca ne trimitea pe noi sa reconstruim ce-au stricat nemtii \u00een Uniunea Sovietica.
\nM-au urcat \u00een vagoane de marfa si pe mine, din Timisoara. Am fost \u00eenchis cu barbati necunoscuti si cu doi colegi mai v\u00e2rstnici p\u00e2na \u00een Iasi. Acolo am stat trei zile dupa care ne-am continuat drumul \u00een vagoane rusesti, mai late pentru ca era diferita distanta \u00eentre sine. Doua saptam\u00e2ni, p\u00e2na \u00een 31 ianuarie, am fost \u00een acelasi vagon vreo 60-70 oameni, de data aceasta si femei. Dormeam cu schimbul pentru ca erau doar c\u00e2teva mormane de paie puse pe asa zisele paturi etajate ce nu erau suficiente pentru toti. Eram paziti si deja \u00eenfometati. Unii ramasesera fara strop de m\u00e2ncare. Altii, mai chibzuiti, au m\u00e2ncat \u00eentr-una c\u00e2te putin ca sa le ajunga pentru c\u00e2t mai multe zile. Soldatii ne dadeau f\u00e2sii de carne de oaie afumata, din care nu a putut m\u00e2nca nimeni. Le-am ars \u00een soba, sa ne \u00eencalzim. \u00cenca nu banuiam ce ne asteapta.
\nC\u00e2teodata au oprit trenul, au deschis usile si-au cobor\u00e2t baietii si barbatii voinici \u00een frig si zapada, printre care si eu, \u00een graba p\u00e2na la apa si \u00eenapoi, cu zeci de litri. Nu \u00eendraznea nimeni sa o ia la fuga \u00een alta directie pentru ca soldatii stateau cu armele \u00eendreptate spre noi. Ajung\u00e2nd la destinatie, \u00een Zaporojie, ne-au aruncat jos valizele. Noi eram cu totii \u00eentepeniti, zapada era mare\u2026 Si aveam de mers 5 km p\u00e2na \u00eentr-un lagar ce era, de fapt, o casa bombardata. Acolo am m\u00e2ncat resturile de la cantina de la rusi. \u201eMasa” noastra se servea dupa a lor: la ora 9, la ora 12 si la 1, noaptea. Apoi am ajuns \u00eentr-un lagar adevarat, cu trei r\u00e2nduri de s\u00e2rma ghimpata, unul de 3,5 m, si celelalte de 2 m \u00eenaltime. Locuiam \u00een interiorul lor, \u00een niste corturi militare imense de 40m lungime, cu doar doua sobe de \u00eencalzit c\u00e2nd afara crapau pietrele. Ne luasem pe noi toate hainele pe care le aveam.
\nFiind at\u00e2t de t\u00e2nar c\u00e2nd m-au luat, nu avusesem nici o profesie. Astfel ca am fost nevoit sa lucrez afara, \u00eendur\u00e2nd gerul. Mi se cerea sa fac gropi, santuri pentru conductele ce proveneau din fabrica de aluminiu din Zaporoje, cea mai mare de bauxita. M-am adaptat, nu am avut de ales: ori te straduiai sa rezisti, ori mureai, nu erau prea multe optiuni. Victime erau si doi prieteni de la scoala, \u00eensa ei lucrau sau \u00een fabrica de var sau la cherestea, eu nu aveam nici o profesie pentru un regim de munca mai usor. C\u00e2nd temperatura cobora sub \u201323\/-24 grade Celsius \u2013 asta \u00eensemna vreo doua-trei zile pe iarna, doar atunci nu ne lasa sa lucram afara. \u00cen rest p\u00e2na la \u201322 grade, a trebuit sa \u00eenduram si sa avem grija sa nu murim degerati.
\n\u00cen cort erau conditii foarte grele. Asa ca am \u00eenceput sa construim \u00een afara programului de lucru cladiri \u00een lagar. De la \u00eenceputul lui 1945, c\u00e2nd am venit si p\u00e2na \u00een iarna urmatoare a fost gata primul bloc \u00een interiorul lagarului. \u00censa era umezeala \u00een ziduri. Iar dupa aceea am construit al doilea bloc, pentru femei. Noaptea dormeam c\u00e2t mai apucam. La ora 5 era trezirea, \u00eentre 12-13 era timp de masa. \u00censa m\u00e2ncarea era groaznica si nu ca insuficienta, ci groaznic de putina. Trebuia sa supravietuim cu putin, indiferent ce efort fizic depunea fiecare. Cu ceai, ceva supa \u00een care puneau din cele doua butoaie cu castraveti murati si varza, si un colt de p\u00e2ine c\u00e2ntarit \u2013 sa nu fie cumva cu un gram peste portie! \u2013 am supravietuit.
\nO situatie care m-a marcat a fost existenta unui cimitir l\u00e2nga lagar, care trebuise facut datorita mortii deportatilor ce nu supravietuiau din diverse motive. Precum lipsa de hrana, frigul \u00eendurat, rezistenta scazuta la stres si acele conditii. Dar si lipsa familiei. Oamenii care mureau ajungeau \u00een zapada. Dar pam\u00e2ntul acela \u00eenghetat nu puteam sa-l sap\u00e3m mai mult de o palma! Dezbracam cadavrele, \u00eenainte de-a le \u00eengropa. Cu unii avusesem relatii de prietenie, cu altii de colegialitate… \u00cen at\u00e2ta timp ne-am cunoscut c\u00e2t de c\u00e2t intre noi. Si trageam la sorti fiecare ce ia, haina, pantofii daca sunt buni la numar… Sa ne \u00eencalzim, orice c\u00e2rpa era buna sa o punem pe noi numai sa nu ne fie asa frig. Puneam cadavrele straturi, pe cum mureau, c\u00e2te un strat de oameni, un strat de var stins, apoi urmatorul de oameni si tot asa… Asta era compozitia cimitirului \u2013 o groapa mare \u00een care, primavara, pe cum se topea zapada, c\u00e2inii misunau, si m\u00e2ncau din mortii nostri. C\u00e2inii au m\u00e2ncat din mortii nostri ne\u00eengropati bine \u00een pam\u00e2ntul \u00eenghetat. Nu era usor sa vezi toate acele lucruri, ca sa mai spun sa le si traiesti… Sa nu ai o noapte \u00eentreaga, sa vezi numai soldati rusi, femei \u00een uniforma… custi de supravietuire de 5 m fara lumina, sa stai \u00een camera, batut, sa \u00eencerci sa scapi, sa fugi vara, c\u00e2nd era porumbul mare, s\u00e3 nu te vada paznicii ce stateau pe cai si cu arme… Si sa nu reusesti, ajung\u00e2nd la politie 3-4 luni \u00eencarcerat… Si apoi din nou, la munca, \u00een lagar.
\nAsta a fost…<\/strong>
\nVinovat a fost razboiul dintre germani si URSS. Si \u00eemprejurarile. De ceea ce ni s-a \u00eent\u00e2mplat noua, Hitler e vinovat pentru distrugerea fabricilor. El a fost cel vinovat de ceea ce ni se \u00eent\u00e2mplase, deoarece trebuiau recladite. Stalin a cerut pentru lucrare sa mergem noi \u00een cariera de piatra\u2026 unde s-a lucrat ori cu dinamita ori cu ciocan de 6 kg. Aceasta a fost si o lectie unde am cunoscut oamenii. Unii erau haps\u00e2ni, p\u00e2na acolo \u00eenc\u00e2t fiecare doar pentru el a luptat. Daca era tata si fiu, c\u00e2nd fiul a murit, tatal s-a repezit la bucata de p\u00e2ine, ca sa traiasca macar el…
\nProfesorii sa se concentreze asupra \u00eenvataturilor ce reies din nazism si comunism, asta ar trebui facut la istorie.<\/p>\n

\n

A consemnat Cristina Nistor, studenta\u00a0 anul III, Facultatea de Stiinte ale Educatiei, Psihologie si Asistenta Sociala, Universitatea \u201eAurel Vlaicu” Arad.<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.   \u201eC\u00e2inii au m\u00e2ncat din mortii nostri ne\u00eengropati bine \u00een pam\u00e2ntul \u00eenghetat\u201c   ROUNALD WIEST Aveam saisprezece ani si trei luni, c\u00e2nd soldatii rusi au venit acasa la noi… Cite\u0219te mai mult »Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Romania deportati in URSS (XV)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15017","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":874,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15017","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15017"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15017\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15017"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15017"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15017"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}