Multi cred \u00een Marea Britanie ca ar duce o viata mai buna \u00een afara Uniunii Europene. Membrii Partidului pentru Independenta Regatului Unit, dar si un considerabil numar de conservatori \u201eeurosceptici\u201c zic chiar ca ar fi mult mai bine \u00een afara Eurozonei. Ei viseaza, cum spune cunoscutul ziarist Ian Buruma \u00eentr-un comentariu, la o Mare Britanie ca un fel de Singapore occidental, o mare putere comerciala guvernata de la Londra. Din acest motiv, premierul David Cameron s-a simtit constr\u00e2ns sa propuna poporului britanic un referendum care sa raspunda pur si simplu la \u00eentrebarea: \u00eenauntru sau afara din Uniune? El, personal, s-ar parea ca n-ar dori iesirea din UE, dar stie ca oarecare forma a consensului democratic trebuie sa prevaleze \u00een actiunile guvernului sau si ale celor de dupa el.<\/p>\n
2017, data referendumului promis, este destul de \u00eendepartata. Multe lucruri se pot schimba \u00eentre timp. Pe de o parte, daca Eurozona \u00eesi va purta cu succes \u00eenainte propriile planuri, va conta prea putin ce fac cei din tarile din afara ei. Pe de alta, s-ar putea \u00eent\u00e2mpla ca si alte tari europene sa-i dea dreptate lui Cameron asupra indezirabilitatii unei uniuni politice europene tot mai str\u00e2nse. si nu se poate niciodata sti ce ar iesi din asta! \u00centre timp, poate exista si o alta \u00eentrebare care ar trebui luata \u00een consideratie: c\u00e2t de tare \u00eesi doresc europenii ca Marea Britanie sa ram\u00e2na \u00een Uniune? Raspunsul cam depinde de cine este \u00eentrebat. \u00cen mod traditional, observa Buruma, natiunile mici din nord, ca de pilda tarile de Jos, ar prefera ca Marea Britanie sa ram\u00e2na \u00een Uniune. Fara britanici, ele ar ram\u00e2ne la cheremul Frantei si, mai ales, al Germaniei. Totusi, \u00een vreme ce amintirea celui de-al Doilea Razboi Mondial se face tot mai \u00eendepartata, \u00een tarile de Jos si Scandinavia sunt tot mai multi aceia carora nu le-ar displacea sa se gaseasca sub puterea Germaniei. Probabil ca \u00eensasi Germania ar prefera sa-si pastreze partenerul britanic \u00een loc sa aiba de \u00eenfruntat singura tarile mediteraneene. Spiritul cultural si civilizatia continua \u00eenca sa aiba mare importanta, iar nemtii, din punctul acesta de vedere, au mai mult \u00een comun cu britanicii dec\u00e2t cu grecii sau chiar cu italienii.
\nCu Franta lucrurile se pun \u00een mod diferit. Conform unui sondaj recent, 54% din francezi ar prefera ca Marea Britanie sa paraseasca UE. Dar si asta are poate de-a face cu istoria si cultura. Englezii nu s-au bucurat niciodata de prea mare simpatie \u00een Franta. Totusi, cultura si nationalitatea, fie chiar si sovinismul gaullist (sa nu uitam ca De Gaulle s-a opus \u00een doua r\u00e2nduri, cu succes, la intrarea Marii Britanii \u00een ceea ce se numea atunci Uniunea Economica Europeana sau Piata Comuna) nu pot explica totul. Sentimentele pro sau anti britanice \u00een Europa sunt determinate si de o clara componenta politica. Francezii care afirma ca ar dori ca Marea Britanie sa iasa din Uniunea Europeana sunt cei mai multi de st\u00e2nga, c\u00e2ta vreme cei ce declara contrariul se plaseaza spre dreapta. Motivele acestui spectru nu sunt foarte clare. Dar e posibil ca dreapta sa cuprinda asa numitii neo-liberali care apreciaza pozitia britanica \u00een privinta afacerilor si a comertului liber. Asta \u00een vreme ce, ca orice orientare de st\u00e2nga, si st\u00e2nga franceza este \u00een favoarea unei doze c\u00e2t mai mari de control al statului asupra economiei si \u00eenclina spre solutiile tehnocratice mai degraba dec\u00e2t liberale \u00een problemele sociale si economice. Acest tip de g\u00e2ndire, spune Ian Buruma, a jucat un rol vital \u00een dezvoltarea institutiilor europene. Sa ne g\u00e2ndim numai la Jean Monnet, unul dintre parintii unificarii europene, un exemplu al tipicului birocrat care se fereste de politicieni. Politica democratica e haotica uneori si divide mai degraba dec\u00eet sa uneasca, e plina de compromisuri mai mici sau mai mari. Iar Monnet tocmai asta ura. El era obsedat de ideea unificarii si dorea ca aceasta sa se faca fara complicatiile politicii.
\nMonnet si ceilalti tehnocrati europeni nu erau \u00een mod necesar opusi democratiei, dar prea adesea, \u00een zelul lor de a unifica diferitele tari europene, pareau sa o puna pe un plan secundar. Eurocratii stiau ce e mai bine pentru cetatenii Europei si ce trebuia facut pentru a atinge acest bine. Prea multa dezbatere publica sau o prea mare interferenta a cetatenilor si a reprezentantilor lor politici nu ar fi facut dec\u00e2t sa \u00eencetineasca procesul. Unei mentalitati ca aceasta \u00eei datoram astazi limbajul tipic de la Bruxelles, caracterizat de acele \u201edecizii ireversibile\u201c. Cu alte cuvinte, nu era rolul cetatenilor sa se \u00eendoiasca de \u00eentelepciunea marilor vizionari care au pus bazele uniunii. Accentul pe programe este una dintre ratiunile pentru care \u201eproiectul european\u201c a atras \u00eentotdeauna st\u00e2nga, si asta nu numai \u00een Franta. Credinta tehnocratica, cum o numeste Buruma, \u00een modelele ideale este, prin forta lucrurilor, utopica. Dar e extrem de atragatoare pentru st\u00e2nga care, \u00een acelasi timp, detesta pe fata nationalismul ca urmare a celor doua razboaie mondiale dezastruoase pentru tarile europene. Britanicii care, datorita nationalismului churchillian, au avut mai putin de suferit dec\u00e2t Europa \u00een urma atacurilor lui Hitler, nu au \u00eempartasit niciodata o asemenea aversiune. Iar orgoliul lor profund pentru traditia liberal-democratica britanica i-a facut \u00eentotdeauna suspiciosi fata de discursul birocratilor de la Bruxelles. Fara \u00eendoiala, este aici si o anume componenta xenofoba: cum s-ar putea condivide autoritatea politica cu strainii?
\nAr fi totusi o greseala sa subestimam dubiile nutrite de britanici \u00een ceea ce priveste tendinta europeana spre o unitate tot mai str\u00e2nsa, \u00een tot mai multe domenii. si aici nu mai este vorba doar de o reactiune nationalista. \u00cen ziua de astazi, tot mai multi europeni sunt nemultumiti de puterile at\u00e2t de mari ale birocratiei UE. Rezistenta britanica la grandioasele proiecte europene ar putea reprezenta chiar un fel de obstinatie democratica fata de o initiativa ce, \u00een ciuda celor mai bune intentii, ar putea deveni autocratica. \u00cen acest sens, ea ar putea fi vazuta ca un instrument necesar, \u00een stare sa atenueze propensiunea catre utopie. Mai cu seama cei ce sunt \u00een favoarea Uniunii Europene ar trebui sa priveasca cu cea mai atenta consideratie lacunele ei politice. Asta ar fi, de fapt, unica posibilitate de a garanta ca o Europa unita, indiferent ce forma va avea, va fi democratica, dincolo de faptul de a fi economic avantajoasa. Poate tocmai de aceea Europa are nevoie de Londra, un partener dificil, critic, dar obsedat de democratie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Multi cred \u00een Marea Britanie ca ar duce o viata mai buna \u00een afara Uniunii Europene. Membrii Partidului pentru Independenta Regatului Unit, dar si un considerabil numar de conservatori \u201eeurosceptici\u201c zic chiar ca ar fi mult mai bine \u00een afara Eurozonei. Ei viseaza, cum spune cunoscutul ziarist Ian Buruma \u00eentr-un comentariu, la o Mare Britanie… Cite\u0219te mai mult »Europa: cu Londra sau fara?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-15015","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1075,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15015","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15015"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15015\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15015"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15015"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15015"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}