Anul acesta, ceva mai discret dec\u00e2t s-ar cuveni, aniversam 120 de ani de la \u00eenfiintarea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Rom\u00e2nia, stramosul Partidului Social Democrat de astazi. Doar Partidul National Liberal, dintre fortele active pe esichierul politic rom\u00e2nesc, are o istorie mai lunga si mai ilustra. \u00censa nici istoria PSD nu e deloc una de rusine, \u00een ciuda confuziilor si a rastalmacirilor pe care le-a indus istoriografia comunista.
\nMai \u00eent\u00e2i, pentru ca Partidul Social Democrat nu a fost un partid comunist. Doua sunt \u00eemprejurarile istorice care \u00eendreptatesc afirmatia categorica de mai \u00eenainte. Prima este cea din 1921: la presiunile Moscovei, un grup de activisti radicali (unii, autori de grave acte de tradare \u00een razboi) au \u00eencercat transformarea Partidului Socialist \u00eentr-un partid-satelit, membru al Internationalei Comuniste. Nu s-a reusit dec\u00e2t ruptura: un mic numar de membri au plecat catre zarile ispititoare ale comunismului (si, mai departe, au facut ceea ce stim ca au facut), dar Partidul Socialist, urmasul direct al PSDMR, a ramas \u00een picioare, fidel idealurilor sale democratice, si a participat la viata politica a Rom\u00e2niei Mari. PS a fost, \u00een mediul politic interbelic tot mai dezechilibrat de forte radicale antidemocratice, un pilon al democratiei, \u00eempiedic\u00e2nd ca forta sindicatelor si a clasei muncitoare sa fie instrumentalizata \u00eempotriva democratiei, cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een Italia, Germania si \u00een alte tari.
\nAl doilea moment istoric semnificativ pentru deosebirea fundamentala dintre social-democratie si comunism survine \u00een 1948. De fapt, ar trebui sa vorbim despre \u00eentregul interval 1944-1948, c\u00e2nd PSD a stat alaturi de PNL si PNT, \u00een apararea democratiei rom\u00e2nesti, \u00eentr-o tentativa disperata de a \u00eengradi actiunea fortelor comuniste sustinute de tancurile sovietice si de \u00eentelegerile de la Ialta. Pentru ca nu au reusit sa treaca PSD \u00een barca \u201erevolutionara\u201c, comunistii au pus la cale, dupa exact aceeasi reteta ca \u00een 1921, un puci: mai exact, un congres de alipire a PSD de PCDR. Care a reusit tot at\u00e2t de putin ca si puciul din 1921. Un numar de tovarasi au trecut de la PSD la nou-\u00eenfiintatul PMR, dar PSD, sub conducerea lui Constantin Titel-Petrescu, s-a mentinut pe vechile pozitii democratice, anticomuniste. si a \u00eempartasit, alaturi de PNL si PNT, soarta celor care nu au acceptat diktatul Moscovei: puscaria politica si martirajul.
\nSpiritul democratic este, deci, istoriceste vorbind, o componenta esentiala a social-democratiei rom\u00e2nesti. Chiar daca, de la \u00eenfiintare si p\u00e2na \u00een 1948, Partidul Social Democrat nu a fost o forta politica majora \u00een Rom\u00e2nia (din cauza \u00eent\u00e2rzierii dezvoltarii industriale si a unei clase muncitoare restr\u00e2nse), el a contribuit, prin activitate intelectuala si printr-o politica decenta si onesta, la dezvoltarea democratiei. De asemenea, chiar \u00een conditiile unui bazin electoral mai restr\u00e2ns, a promovat idei si politici necesare pentru apararea intereselor celor pe care \u00eei reprezentau \u00een Parlamentul Rom\u00e2niei.
\nDar, \u00eenainte de aceasta, sa mai subliniem un element important din istoria social-democratiei rom\u00e2nesti, care merita reamintit \u00een anul \u00een care aceasta aniverseaza 120 de ani de existenta.
\nEste vorba de spiritul intelectual care a definit social-democratia, \u00eenca de la \u00eentemeierea ei.
\nCum spuneam, social-democratia a avut \u00een permanenta, la noi \u00een tara, handicapul dezvoltarii industriale insuficiente. La 1893, c\u00e2nd s-a \u00eenfiintat PSDMR, programul de industrializare liberala era de-abia la \u00eenceput. El avea sa fie ravasit de razboi, de tulburarile de dupa 1918 si apoi de Marea Criza, spre a fi reluat \u00een forta de-abia dupa 1933. Proletariatul n-a fost niciodata segmentul electoral cel mai numeros, cum era \u00een tari ca Germania sau Franta, ceea ce nu \u00eenseamna \u00eensa ca el nu exista. Sarcina apararii intereselor muncitorilor, \u00eentr-o societate care avea \u00eenca o mare problema agrara, si-au asumat-o c\u00e2tiva intelectuali de calibru. Ioan Nadejde, Vasile Mortun, Traian Demetrescu, mai t\u00e2rziu (si pentru scurta vreme) C. Stere, ca sa nu mai vorbim de C. Dobrogeanu-Gherea, erau cu totii intelectuali, nu muncitori. Profesori universitari, publicisti, avocati, scriitori au fost printre primii nostri socialisti, venind \u00een aceasta miscare nu numai cu generozitatea devotamentului fata de cei defavorizati, ci si cu un bagaj cultural si informational care suplinea, \u00eentr-o anumita masura, handicapurile \u00eenceputului.
\nImpactul social al miscarii a fost considerabil si, chiar daca nu toti cei care au fost la \u00eenceput socialisti au si ramas, se cade sa reamintim ce scria liberalul E. Lovinescu \u00een memoriile sale. Toti, spune criticul, eram atunci sla 1895t socialisti si juram pe Gherea. De aceea, istoricii miscarilor politice vorbesc despre impactul avut de socialism asupra liberalismului rom\u00e2nesc, atunci c\u00e2nd \u201egenerosii\u201c \u00eentemeietori ai PSDMR trec \u00een PNL, furniz\u00e2ndu-i acestuia o elita intelectuala care a completat noua generatie de liberali, cea a lui Ioan I. Bratianu. De asemenea, social-democratia se afla la originea poporanismului \u2013 care nici nu este altceva dec\u00e2t o social-democratie taraneasca \u2013 si a influentat decisiv samanatorismul, caci, asa cum scrie G. Calinescu, acesta nu a facut altceva dec\u00e2t sa \u00eenlocuiasca eticul cu etnicul, \u00een definitia operei de arta (N. Iorga, sa nu uitam, a fost si el, la \u00eenceputuri, socialist).
\nCele scrise anterior adauga social-democratiei rom\u00e2nesti \u00eenca o dimensiune, pe l\u00e2nga spiritul democratic si caracterul intelectual. Este vorba de modernitate. Noi facem \u00eenca grava confuzie \u00eentre socialism si comunism (si pentru ca acesta din urma ne-a \u00eempuiat capul, decenii la r\u00e2ndul, cu ideea ca este continuatorul firesc al socialismului), tinz\u00e2nd sa vedem \u00een socialism o forta retrograda. \u00cen realitate, \u00eenca de la \u00eenceputurile sale, din 1893, socialismul a reprezentat un curent de g\u00e2ndire modern. El a militat, \u00een viata sociala, pentru un spirit stiintific, pentru combaterea superstitiilor si pentru rasp\u00e2ndirea cunoasterii: numeroasele publicatii si campanii de popularizare derulate de socialisti stau marturie \u00een acest sens. \u00cen viata politica, ei au fost primii partizani ai emanciparii femeilor, ai votului universal, ai unei legislatii a muncii. Toate aceste elemente care definesc democratia moderna au fost aduse \u00een dezbatere, pentru prima data, nu de reprezentantii celor doua mari partide ale Vechiului Regat, ci de PSDMR.
\n\u00cen fine, as adauga acestor trei dimensiuni \u2013 despre care au vorbit analisti si istorici, de la Anton Dumitriu la regretatul Florin Constantiniu \u2013 si o alta, despre care se vorbeste mai putin. Ma refer la dimensiunea unitatii nationale. \u00cen Transilvania, Banat si Bucovina fiintau miscari social-democrate mai puternice dec\u00e2t \u00een Vechiul Regat, a caror contributie la Marea Unire nu este \u00eendeajuns cunoscuta. Deputatul socialist bucovinean George Grigorovici, de pilda, este cel care \u00een 1918 a anuntat, \u00een Parlamentul de la Viena, ca Bucovina nu mai recunoaste Dubla Monarhie si autoritatea Austriei asupra stravechii provincii rom\u00e2nesti. Ion Flueras si Iosif Jumanca, aflati \u00een fruntea Partidul Socialist din Transilvania si Banat, i-au determinat pe membrii lui sasi, svabi si maghiari sa voteze \u00een favoarea Unirii. Am\u00e2ndoi au murit ca martiri anticomunisti: primul, la Gherla, \u00een 1953, cel de-al doilea \u00een \u00eenchisoarea Jilava, \u00een 1949. Istoricii sugereaza, de altfel, ca puciul din 1921, prin care Moscova a \u00eencercat sa-si subordoneze Partidul Socialist, a avut drept scop tocmai zadarnicirea unirii socialistilor din Vechiul Regat cu cei din provinciile revenite la tara-mama, ceea ce ar fi creat o miscare socialista anticomunista puternica.
\nAm evocat aceste elemente de istorie a social-democratiei rom\u00e2nesti deoarece cred ca a sosit momentul unei \u00eentoarceri a acesteia la radacinile ei. Am spus-o deseori: nu este suficient sa te declari social-democrat, sa sustii activitatile PSD si sa votezi cu PSD ca sa fii un adevarat social-democrat. Purgatoriul politic prin care acest partid a trecut \u00eentre 2004 si 2012 s-a datorat \u2013 sper ca nu lezez pe nimeni \u2013 insuficientei sale identitati social-democrate si faptului ca electoratul sau predilect nu a distins \u00eentotdeauna cu usurinta ADN-ul social-democrat \u00een politicile publice pe care le-a promovat, at\u00e2t \u00een perioada \u00een care s-a aflat la putere, c\u00e2t mai ales \u00een cei opt ani de opozitie.
\nA sosit momentul sa reg\u00e2ndim ceea ce nu a mers bine, p\u00e2na acum, mai ales \u00een felul nostru de a fi \u00een politica. Unul care trebuie sa fie diferit de cel al liberalilor. Si, care, mai ales, sa nu se revendice de la capitalismul salbatic ce a \u00eenceput dupa Revolutia din 1989, ci de la traditiile social-democrate, pe care aniversarea celor 120 de ani ni le readuce \u00een fata.
\nTraditii care \u00eenseamna, cum spuneam: spirit democratic, generozitate si solidaritate, intelectualitate, modernitate si valori nationale. Chiar daca fara ele PSD va putea\u00a0 sta la putere, identitatea sa politica se va estompa.
\nIar spatiul politic rom\u00e2nesc are nevoie de clarificari doctrinare, pentru ca \u00eentreaga Europa trece printr-un asemenea proces. Proces purtat cu ochii spre viitor, dar sprijinindu-ne pe un trecut de care social-democratii\u00a0 pot fi m\u00e2ndri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Anul acesta, ceva mai discret dec\u00e2t s-ar cuveni, aniversam 120 de ani de la \u00eenfiintarea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Rom\u00e2nia, stramosul Partidului Social Democrat de astazi. Doar Partidul National Liberal, dintre fortele active pe esichierul politic rom\u00e2nesc, are o istorie mai lunga si mai ilustra. \u00censa nici istoria PSD nu e deloc una… Cite\u0219te mai mult »120 de ani de social-democratie romaneasca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-15013","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":3199,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15013","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15013"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15013\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15013"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15013"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15013"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}