\u00cen Rom\u00e2nia, cum ne apropiem de 15 martie \u00eencep agitatiile maghiarilor. Dintr-o \u00eentelegere gresita a rostului integrarii noastre euro-atlantice, excesele maghiarilor din Rom\u00e2nia au fost si, se vede, vor mai fi tratate cu spaima de guvernele mereu descumpanite de la Bucuresti. Spaima sa nu suparam Europa. Un rol nefericit pentru hranirea acestei spaime \u00eel au mass-media, care, fie se inflameaza, fie bate moneda: \u201esa fim seriosi, nu iau ungurii \u00een c\u00e2rca Ardealul si \u00eel muta \u00een Ungaria\u201c. Problema nu este ce atitudine sa luam fata de insistenta cu care maghiarii din Rom\u00e2nia fac gesturi reprobabile de contestare a autoritatii statului rom\u00e2n \u00een Transilvania. Ei tin cu orice pret sa impuna institutii regionale cu atribute de stat:\u00a0 tinuturi autonome cu \u00eensemne de stat, universitati de stat, \u00eenvatam\u00e2nt de stat etc. Daca am avea o guvernare stap\u00e2na pe destinele statului rom\u00e2n acestor tentative li s-ar putea fixa usor limitele legale prin aplicarea Constitutiei fara tocmeala. Problema nu trebuie pusa sub umbrela manevrelor din campaniile electorale, \u00een Rom\u00e2nia pentru maghiari, \u00een Ungaria pentru unguri. Nu este nici de competenta nu stiu carui for european care are la dispozitie norme, reglementari, mecanisme. Problema este politica: Ungaria, de la Horthy p\u00e2na astazi, nu a recunoscut Tratatul de la Trianon. si nu stiu daca va fi capabila sa-l recunoasca vreodata. Nu l-a acceptat sub Horthy, nici c\u00e2nd era\u00a0 stat captiv \u00een lagarul sovietic, nici \u00een conditia de membru al Uniunii Europene sau al Aliantei Atlantice. Spiritul vindicativ \u2013 ca sa vorbesc \u00een termeni moderati despre iredentism \u2013 se rostogoleste de la o generatie la alta si nu exista lege sau norma europeana careia ungurii din Ungaria si maghiarii din Rom\u00e2nia sa nu-i caute vulnerabilitati pe unde sa faca bresa si sa strecoare permanenta lor nemultumire. Nimeni nu a pus deschis problema nemultumirilor maghiarilor si Ungariei \u00een termenii corecti: ce doriti? Nu azi, nu m\u00e2ine. Ce doriti pe fond ca sa \u00eentelegem unde vreti sa ajungeti? Faceti o lista completa a pretentiilor, a nemultumirilor, a revendicarilor. Anticipez: facuta cu buna-credinta, cu sinceritate, aceasta lista nu s-ar opri, cum cred unii, la autonomia teritoriala, ci la revendicarea teritoriilor \u201erapite\u201c Ungariei prin Tratatul de la Trianon. Acesta este punctul ultim al revendicarilor Budapestei lui Horthy, lui Nagy, lui Kadar, lui Victor Orban.
\nExista teoria ca, odata intrata \u00een Uniunea Europeana, Ungaria nu mai poate contesta granitele. Fals. Le va contesta folosindu-se chiar de aceasta conditie. Urmariti reglementarile, legile, interventiile \u00een instantele pan-europene si veti gasi o permanenta preocupare pentru a folosi chiar aceste institutii pentru a clama permanent revendicarile lor. Ce poate fi mai elocvent \u00een acest sens dec\u00e2t cutezanta cu care pastorul T\u00f6kes a afirmat \u00een Parlamentul European ca autoritatile rom\u00e2ne sunt responsabile de evenimentele s\u00e2ngeroase de la Tg. Mures, din martie 1990. Si pentru ca nu gaseste cu cale sa se \u00eempace cu statutul de cetatean maghiar sustinut de presedintele Rom\u00e2niei \u00een demnitatea de la Strasburg, \u00eei voi oferi ocazia sa reflecteze \u00eenainte de a vorbi. Nu \u00eenainte de a-i reaminti ca s-a dovedit cu acte ca a fost spion al Budapestei \u00eenca din vremea comunismului si nu capul revolutiei de la Timisoara.\u00a0 Vezi Alex Mihai Stoenescu \u201eIstoria loviturilor de stat \u00een Rom\u00e2nia\u201c, vol. 4 (1), pag. 327-352. Iata ce vreau sa-i spun. Nu numai lui. Experienta mea diplomatica \u00eemi \u00eengaduie sa prezint amatorilor de adevar o dovada ca acel episod de la Tg. Mures a fost precedat de un demers al Budapestei care poate echivala cu sc\u00e2nteia declansarii disputelor tragice dintre rom\u00e2ni si maghiari. Sper ca accesul la arhivele Ministerelor de Externe ale celor doua tari, Rom\u00e2nia si Ungaria, sa le permita \u00een cur\u00e2nd istoricilor sa puna diagnosticul corect al evenimentelor si sa nu mai lase loc la ambiguitati de care sa se foloseasca pastorul T\u00f6kes. \u00centr-o reuniune ungaro-rom\u00e2na tinuta la Budapesta, la 18 ianuarie 1990, oficiali unguri au cerut delegatiei interguvernamentale rom\u00e2ne, \u00een termeni ultimativi, ca p\u00e2na la 15-20 februarie, \u00eenceputul lui martie cel mai t\u00e2rziu, sa deschida consulatul de la Cluj, sa redeschida Universitatea maghiara de stat Bolyai, \u00eenvatam\u00e2ntul din scolile maghiare din Ardeal sa se faca dupa manuale editate la Budapesta, tot de aici sa fie asigurate emisiunile radioului si televiziunii, presa si publicatiile unguresti sa fie distribuite fara restrictii de nici un fel, posta, transporturile rutiere si feroviare sa asigure legatura directa \u00eentre Tg. Mures si Budapesta. Toate pe cheltuiala statului ungar. Cererile \u00een cascada \u2013 despre ton nu voi vorbi \u2013 ale unui director din Ministerul ungar de Externe au descumpanit pe seful delegatiei rom\u00e2ne, altfel un negociator rodat \u00een interminabilele batalii duse de diplomatia rom\u00e2na \u00een cadrul CAER si al Tratatului de la Varsovia. Spun numai ca directorul ungur \u00eesi consuma vizibil satisfactia de gazda care da porunci pe masura ce trimisul Bucurestiului se marginea sa spuna: luam nota, vom examina. Salvarea cursului dezastruos pe care \u00eel luasera discutiile a venit de la interventia neasteptata a ultimului delegat rom\u00e2n \u2013 erau chestionati pe r\u00e2nd delegatii ministerelor implicate \u00een relatiile cu Ungaria \u2013 care, \u00een esenta, poate fi rezumata astfel: am venit la consultari cu dorinta de a coopera; sunt lucruri pe care le putem analiza, chiar rezolva; dar nu fortati t\u00e2nara democratie din Rom\u00e2nia sa rezolve probleme pentru care istoria ne obliga sa discutam \u00een alti termeni. Negocierile s-au \u00eentrerupt brusc. Directorul gazda, nemaiput\u00e2nd sa-si controleze maxilarul pentru a articula cuvintele, l-a luat pe seful delegatiei rom\u00e2ne pentru o conversatie la un superior. Pentru conformitate am textul interventiei delegatului rom\u00e2n \u00een original. Ceea ce ar fi de adaugat, verificabil ca si autenticitatea textului interventiei evocate, este ca, peste o luna si jumatate, adica dupa ce se \u00eemplineau termenele ultimative ale gazdei noastre, la Tg. Mures s-au produs evenimentele cunoscute. si ca, nu chiar \u00eent\u00e2mplator, ele\u00a0 au fost filmate de la fereastra hotelului de ziaristi dintr-o tara cu state vechi de membra a Uniunii Europene veniti cu c\u00e2teva zile \u00eenainte si pregatiti sa nu scape momentul. \u00cei \u00eendemn pe cititorii acestor r\u00e2nduri sa astepte \u00eencrezatori deschiderea arhivelor si vor avea confirmarea afirmatiilor mele. Vreau sa completez tabloul de mai sus cu o informatie pe care o am pe cai ocolite, este drept. Cum unul dintre eroii \u00eent\u00e2mplarii traieste, poate sa o confirme sau sa o infirme. Pentru istorie. Se spune ca, \u00eentrebat de persoana \u00een cauza, crispata de evenimentele de la Tg. Mures, ce atitudine sa ia \u00een relatiile cu maghiarii, acad. David Prodan i-ar fi raspuns: una singura, domnule… Arma la picior! Adica nu trebuie sa te certi toata ziua ci sa dovedesti ca esti oric\u00e2nd capabil ca tii ordine \u00een tara. Pentru cei care se sperie citind aceste r\u00e2nduri \u00eemi \u00eengadui o mica explicatie lingvistica, nu militara, pentru ca, \u00een materie, nu am nici cea mai mica introducere: arma la picior este pozitie de veghe, nu de razboi, impusa de cel care tine sa-ti arate, mereu si din senin, ca \u00eeti este sau vrea sa-ti fie adversar. Militarii poate au o alta definitie.
\nNimeni nu-i cere presei sa nu se hraneasca din evenimente. Sunt \u00eensa situatii esentiale \u00een care chiar presa ar trebui sa-si puna la timp \u00eentrebarea daca este \u00eendreptatita sa creeze evenimente. Una dintre aceste situatii este cea a contenciosului istoric. \u00centre Rom\u00e2nia si Ungaria cineva, nu noi, \u00eentretine permanent ideea ca exista un contencios istoric. Acesta este un adevar care trebuie relevat \u00eenainte de a ne da cu parerea daca un gest de ostilitate trebuie ignorat sau luat \u00een serios. Da, repet, Budapesta, de la Horthy p\u00e2na astazi, nu a recunoscut Tratatul de la Trianon. Da, la Budapesta acest Tratat este evocat oficial si astazi. Da, nerecunoasterea acestui Tratat este materie \u00een doctrinele politice ale unor partide. Da, aceasta nemultumire a fost strecurata, \u00een diferite forme, si \u00een Constitutia Ungariei adoptata de c\u00e2nd. Partidul de guvernam\u00e2nt si-a luat ca asistent, desi nu avea nevoie, un partid extremist de dreapta, iredentist, xenofob, antisemit si antieuropean \u00eenc\u00e2t a trebuit sa se intervina de la Bruxelles si Strasburg pentru rescrierea unor prevederi. si, \u00een plus, Budapesta exploateaza si astazi, fara sa admita public, gestul surprinzator al Washington-ului de a fi semnat, nu si ratificat Tratatul de la Trianon.
\n\u00centr-o cronica anterioara am aratat ca presedintelui De Gaulle si cancelarului Adenauer nu le-a fost usor sa impuna reconcilierea \u00eentre francezi si germani. Ca au putut sa semneze Tratatul de la Elys\u00e9e abia \u00een 1963, la aproape doua decenii de la terminarea razboiului. si erau doi mari politicieni ai Europei, cei mai mari pe care i-a avut continentul \u00een vremuri de pace. Astfel \u00eenc\u00e2t, c\u00e2nd este vorba de gesturi care par nevinovate \u2013 un steag al Ungariei pe o primarie din Ardeal, o lectie de istorie cu executarea lui Avram Iancu \u00een fata elevilor, o poarta de intrare \u00een \u201etinutul secuiesc\u201c, difuzarea hartii Ungariei mari pe la t\u00e2rguri internationale etc. \u2013 lucrurile trebuie tratate diferentiat, e drept, dar cu fermitate, este obligatoriu, si \u00eentotdeauna \u00een litera si spiritul Constitutiei.\u00a0 Europa nu este \u00een perioada ei cea mai linistita si sa nu credem ca pericolele nu merita sa fie examinate. Reproduc din \u201eMagyar Narancs\u201c un scurt paragraf referitor la un gest al scriitorul american Elie Wiesel, care\u00a0 releva un astfel de pericol. Presedintele Parlamentului Ungariei, Laszlo Kover, membru al Partidului de guvernam\u00e2nt al lui Victor Orban, FIDESZ, a\u00a0 participat la o ceremonie de repatriere a osemintelor scriitorului pronazist ungur Jozsef Nyiro, \u00een satul lui natal din Rom\u00e2nia. Readucerea osemintelor lui Nyiro \u00een Rom\u00e2nia a fost sustinuta ca o actiune fireasca de catre maghiarii din UDMR. Acestia nu si-au mai pus problema ca Nyiro este implicat direct \u00een exterminarea evreilor. Elie Weisel s-a simtit nu ofensat, ci ranit.\u00a0 \u201eDin cauza reabilitarii unui fost nazist, scriitorul american Elie Wiesel, unul dintre supravietuitorii Holocaustului si laureat al Premiului Nobel pentru Pace, de origine rom\u00e2no-ungara, a restituit decoratia primita de la guvernul ungar. Elie Wiesel si familia lui au fost deportati de catre nazisti si fascisti unguri \u00een 1944 \u00een lagarul de exterminare de la Auschwitz, din Polonia, unde tatal lui, mama lui si una dintre cele trei surori au fost asasinati\u201c.
\n\u00cen litera, \u00een spirit, nimic antimaghiar \u00een afirmatiile mele. At\u00e2ta doar ca vreau sa spun ca nu pot fi trecute cu vederea dificultatile vecinilor unguri si ale concetatenilor nostri maghiari de a depasi complexele Trianonului. \u00cesi impun singuri conditia de orfani ai democratiei. Dupa aproape 100 de ani, le recomand sa (re)citeasca ceea ce scria secretarul de stat britanic Harmsworth, participant la Conferinta de Pace, \u00een legatura cu Tratatul: Ungaria \u201en-a fost dec\u00e2t un conglomerat artificial de neamuri diferite si uneori ostile\u201c care \u201es-a descompus \u00eenainte de \u00eenceperea Conferintei de Pace si nu datorita Conferintei\u201c (apud. Titu Georgescu \u201eRom\u00e2nia \u00een istoria Europei\u201c, 1997, pag 94).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen Rom\u00e2nia, cum ne apropiem de 15 martie \u00eencep agitatiile maghiarilor. Dintr-o \u00eentelegere gresita a rostului integrarii noastre euro-atlantice, excesele maghiarilor din Rom\u00e2nia au fost si, se vede, vor mai fi tratate cu spaima de guvernele mereu descumpanite de la Bucuresti. Spaima sa nu suparam Europa. Un rol nefericit pentru hranirea acestei spaime \u00eel au… Cite\u0219te mai mult »Orfanii democratiei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-15011","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1081,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15011","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15011"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15011\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15011"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15011"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15011"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}