Citesc t\u00e2rziu \u2013 e soarta mai tuturor lecturilor memorabile! \u2013 un portret memorabil pe care Adrian Dinu Rachieru i-l face \u00een \u201eBucovina literara\u201c (nr.9-10\/ 2012) dlui Constantin Calin, retras de multi ani \u00een tara Bacovia ca un miner uitat \u00eentr-o mina de aur parasita careia i s-au tras portile. si cea mai recenta carte a lui, din toamna lui 2012, \u201eProvinciale\u201c (Editura Babel, Bacau) reflecta \u00een definitiv tot o retragere lacustra. Nu scrie \u00een \u201eProvinciale\u201c, cum si spune, \u201eamintiri\u201c, ci un \u201ejurnal de redactie\u201c, jurnalul \u201eAteneului\u201c bacauan dintre 1975-1989, dar si retras (refugiat?) \u00een \u201ejurnal\u201c, notele lui par scrise de pe o banchiza de gheata: un \u201eturn de fildes\u201c ce-l separa, \u00eendepart\u00e2ndu-l, de viermuiala \u201eactualitatii\u201c si de foiala mediului \u00een care-si duce traiul. Ca un Montaigne \u00een foisorul Provinciei lui ori precum solitarul solidar cu sine \u00eensusi al lui Camus, \u00een care s-a \u00eentrezarit si Octavian Paler, autorul acestor \u201eProvinciale\u201c este, \u00een esenta, un moralist pe stil vechi: \u201eAdnotarile sale \u2013 scrie percutant Adrian Dinu Rachieru \u2013 apartin unui ins dezamagit, moralizator, persiflant … Omul, trecut prin functii administrative, tinut apoi \u00een \u201ebucataria\u201c revistei, acuza neputinta de a fi \u201ecaloric\u201c … Este scrupulos, \u201etabietliu\u201c, meteosensibil; traieste cu teama de excese, vrea un trai sobru, linistit, \u00een limitele decentei. Ram\u00e2ne o fire dificila, analitica, cu oscilatii umorale, uneori \u201etrist ca o monada\u201c. Aplicat, sincer, afabil, impartial, rigid, se dovedeste un intelectual ineficient. \u00cen consecinta, \u00eentr-o casa devenita depozit de carti, suporta \u201earia reprosurilor\u201c… Cultivat, deferent, distant, interesat de problemele breslei, ciocnindu-se de insi agitati, veleitari, pasionali, polemici, megalomani, r\u00e2vnind vizibilitatea, pledeaza pentru reeducarea prin lectura… Traieste \u00een posibil (ar fi spus Noica), coboara \u00een trecut, reconstituie migalos atmosfera unui t\u00e2rg de odinioara (Bacaul, evident), suporta provincia ingrata, lacoma de a culege zvonistica, rautatile. Acest localism b\u00e2rfitor reverbereaza, \u00eel afecteaza, negresit, dar Constantin Calin ram\u00e2ne un aristocrat provincial. Un martor direct si, deopotriva, un raisonneur, un moralist interesat de \u201elatura umana\u201c, cercet\u00e2nd un bogat material \u201eofertat\u201c, \u00eembibat cu vanitati, foiala \u201elacustelor literare\u201c denunt\u00e2nd hibele intelectualilor, plutind \u00een \u201esosul epocii\u201c (cf. G. Balaita)\u201c. Ceea ce este surprinzator si admirabil \u00een acest portret consta \u00een faptul ca pe vesm\u00e2ntul moral si stilistic al martorului de pe banchiza ori al solitarului ce a deprins \u201egustul vietii\u201c \u00een miezul unui ev aprins, cum ar spune poetul primelor iubiri, nu s-a prins niciun scai din viermuiala actualitatii, el ram\u00e2n\u00e2nd \u00eentr-adevar un model de \u201eintelectual ineficient\u201c: imposibil, adica, de a fi \u00eencadrat \u00een rama vreunui partid sau \u201epartida\u201c a unei coterii sau \u201egrupari\u201c sectare de care geme nu doar \u201eprovincia\u201c, dar cu care e plina ochi o tara si o elita \u00eentreaga. Implicate \u00eentr-o actualitate careia i-au fost martore si pe care le-au si inspirat, adnotarile martorului din aceste Provinciale par scrise direct din… Sirius! Din acest motiv cititorul lor subscrie fara ezitare la concluzia din articolul intitulat \u201eProvincia carturarului\u201c: \u201eBucovinean serios\u201c, mentioneaza Adrian Dinu Rachieru, Constantin Calin, \u201eurmarit de sateni\u201c, dar si de \u201esatenii\u201c din orasul vietuirii sale \u201eeste expus, vulnerabil. Iar \u00abProvinciale\u00bb-le sale, \u00een aceasta prima editie partiala, \u00eel dezvaluie \u00eentocmai, \u00eenregistr\u00e2nd evenimente, contabiliz\u00e2nd defaimator, exager\u00e2nd \u201eincidentele unei vieti mediocre\u201c (cum citim \u00een Epilog)! Toate transcrise cu sufletul linistit (cu o vorba a lui Cehov) si cercetate acum, dupa scurgerea at\u00e2tor ani, cu o melancolie senina. O carte splendida, semnata de un carturar veritabil, deloc bolnav de elitita\u201c. \u00centr-adevar, acest \u201eamerican linistit\u201c din Udestii Bacaului transcrie, bacovian, o neliniste mai lunga dec\u00e2t veacul. Printr-o stranie coincidenta, \u00een acelasi numar din \u201eBucovina literara\u201c putem citi o alta marturie exceptionala despre retragerea \u00een munti sau pe o banchiza de gheata, ceea ce-i totuna cu o scufundare \u00een zonele lacustre a unui carturar, un \u00eenvatator batr\u00e2n din Vrancea. Povestea acestuia, impresionanta, e spusa de poetul Lucian Vasilescu \u00eentr-un interviu luat de Alexandru-Ovidiu Vintila. Batr\u00e2nul \u00eenvatator se numeste Stefanita Lechea, pe care poetul l-a \u00eent\u00e2lnit (cunoscut) \u00een 1992: \u201ePutina lume a auzit de omul acesta, desi el a trait si a suferit \u00een numele nostru … Pe culmea Roschila, la 8 kilometri de cel mai apropiat sat, \u00een Muntii Vrancei, la 1.011 metri peste nivelul marii, acolo si-a dorit sa traiasca \u00een pace si cumpatare Stefanita Lechea. Acolo \u00eesi cladise singur casa, acolo agonisise o biblioteca de 40.000 de volume, acolo \u00eesi urcase, ajut\u00e2ndu-se de sanii la care trageau boi, doua piane cu coada. Acolo, \u00eenvatatorul pensionar Stefanita Lechea a citit, a scris, a c\u00e2ntat la pian si la vioara si a suparat pe toata lumea. Acolo Stefanita Lechea a umblat descult, a m\u00e2ncat urzici fierte si a pus ban peste ban ca sa-si cumpere de la oras carti, piane, viori si tot ce-i mai facea trebuinta \u00een gospodaria sufletului sau. N-a fost lasat sa traiasca asa cum si-a dorit; i-au distrus casa, i-au ucis pianele si viorile, i-au necinstit cartile. Agoniseala de o viata a unui om a fost facuta una cu pam\u00e2ntul. Iar omul acela, ramas doar cu hainele de pe d\u00e2nsul, a gasit \u00eenlauntru-i puterea de a o lua de la capat: Stefanita Lechea era, la 72 de ani, student \u00een anul II la Teologie, la Bucuresti. Avea planuri de viitor: sa termine Institutul, sa se \u00eentoarca la Roschila si s-o ia de la capat\u201c. \u00cen casa de pe culmea Roschilei avea 40.000 de carti \u2013 abecedare, carti de \u00eenvatatura, carti rare, scrise \u00een multe limbi \u201epe care stap\u00e2nul si slujitorul lor le cunostea, singur \u00eenvat\u00e2ndu-se cu ele\u201c: a \u00eenvatat de unul singur franceza, germana, engleza, italiana, rusa, spaniola, latineste, greaca si oleaca de ebraica. \u201eTot cam c\u00e2t ebraica am \u00eenvatat si araba\u201c. Poate citi \u00een toate limbile astea, \u201edar nu mai am ce citi \u2013 mi-au rupt toate cartile.\u201c stie sa c\u00e2nte la pian si la vioara, dar \u201emi-au distrus pianele, mi-au pus pe foc viorile.\u201c A scris, de-a lungul vietii, peste 1.000 de caiete \u2013 versuri si eseuri: \u201eMi le-au rupt si pe acestea. Mai tin \u00eensa minte ce-am scris\u201c. si, urmeaza povestea cutremuratoare spusa de poetul Lucian Vasilescu: \u201eAutorii acestui masacru sunt locuitorii satelor \u00eenvecinate, tarani \u00een ograda carora am fost \u00eenvatati la scoala ca s-ar fi nascut vesnicia si care nu l-au putut \u00eengadui \u00een preajma pe \u00abnebunul\u00bb care le fusese \u00eenvatator, care \u00eei deprinsese nefolositoarele \u00eendeletniciri ale cititului si ale scrisului.\u201c Despre teribila actualitate, nu doar simbolica, a povestii zguduitoare narata cu furie retinuta de poet n-ar mai fi nimic de comentat, ea \u00eenchide gura oricarui comentator. S-ar mai putea poate doar adauga faptul ca, pesemne, devastatorii tezaurului batr\u00e2nului \u00eenvatator-carturar vor fi fost, \u201esateni\u201c de la tara sau de la oras, urmasii ori contemporanii dispretului de-o vesnicie cuprins \u00een \u00eentrebarea babei dintr-o amintire a lui G. Calinescu: \u201eTot mai citesti, maica?!\u201c Furia devastatorilor din povestea-parabola poetului nu-i dec\u00e2t ultima expresie, fanatica si violenta, a dispretului ignorant din \u00eentrebarea \u201ebabei\u201c universale si nemuritoare ca \u00eensasi vesnicia care, nu-i asa, s-a nascut si se naste \u00eentruna… Intelectualii lacustri, carturarii si poetii de pe banchiza sau de pe culmea Roschilei au de ce sa se teama si au la ce sa mediteze. \u00cen fine, dar nu fara legatura cu cele de mai sus, \u00een acelasi numar excelent din \u201eBucovina literara\u201c mai citim un eseu de Irina Ciobotaru despre destinul paradoxal al lui Nicolae Steinhardt. Undeva \u00een \u201eJurnalul fericirii\u201c acesta spune ca \u201eFascinatia pentru mine a \u00eenceput aproape dintotdeauna, adica din copilarie, \u00een comuna purt\u00e2nd nume de sf\u00e2nt ori de t\u00e2lhar: Pantelimon\u201c, pentru ca, \u00een alta parte, rememor\u00e2nd o experienta londoneza din 1937, eseistul sa mediteze la ambivalenta destinului si fragilitatea pacii, a linistii interioare si, cum scrie Irina Ciobotaru, a unui \u201ecalm prevestitor de furtuni\u201c amintindu-i de \u201esentimentul dulce-dureros al vremelniciei din \u00abDoktor Jivago\u00bb al lui Boris Pasternak: \u201eNu cumva \u00een esenta ei viata asa si este: ca o padure salbatica b\u00e2ntuita de jivine, plina de h\u00e2rtoape si capcane, scuturata de fulgere si rafale de ploaie si, la margine, o singura casuta luminata si calda, de unde locatarii vor trebui sa iasa cu totii \u00eenainte de implacabilii zori? C\u00e2t \u00eemi doresc sa ma pot afunda \u00een salvatorul confort, sa uit de vrajmasa padure care sta si asteapta si ne \u00eempresoara. Cine a sadit-o, Dumnezeu? Ori Dumnezeu e constructorul vilei de pe liziera?\u201c Asezat pe liziera, \u00een vila, carturarul \u00een provincia lui e mereu amenintat de padurea vrajmasa, plina de jivine: libertatea sa consta doar \u00een alegerea, dificila, \u00eentre padure si liziera. Sa distinga \u00een Pantelimon numele sf\u00e2ntului de acela al t\u00e2lharului: misiune aproape imposibila.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Citesc t\u00e2rziu \u2013 e soarta mai tuturor lecturilor memorabile! \u2013 un portret memorabil pe care Adrian Dinu Rachieru i-l face \u00een \u201eBucovina literara\u201c (nr.9-10\/ 2012) dlui Constantin Calin, retras de multi ani \u00een tara Bacovia ca un miner uitat \u00eentr-o mina de aur parasita careia i s-au tras portile. si cea mai recenta carte a… Cite\u0219te mai mult »Provincia carturarului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8659,7095],"class_list":["post-15009","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-provinciale","tag-constantin-calin"],"views":1018,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15009","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15009"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15009\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15009"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15009"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15009"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}