Una dintre primele gravuri \u00eenfatis\u00e2nd sportul brevetat de maiorul Wingfield \u00eei avea ca eroi pe niste tineri care disputau o partida de dublu-mixt. Imaginea ca atare avea sa devina emblema jocului acesta nou si (stra-)vechi deopotriva. Era un cadru tipic societatii victoriene, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t si \u201elocatia\u201c \u00eesi avea coordonatele \u00eentr-un mansion specific acelui timp. Din acea scena nu absentau gardul viu bine geometrizat, arbustii proaspat tunsi, gazonul perfect si nelipsita masuta la care sed, circumpsecti si vigilenti, parintii, adunati \u00een jurul unui five o’clock tea. Atmosfera aceasta aproape ca reclama inventarea variantei moderne a tenisului si multe meciuri din era Wingfield aveau sa se desfasoare \u00eentr-un mediu privat de acest tip, unul domestic aproape.
\n\u00cen plus, \u00een economia acestui mediu protejat se consumau discrete si foarte eficiente comploturi maritale. Frecvent, partida de tenis nu reprezenta dec\u00e2t pretextul \u00eent\u00e2lnirii \u00eentre tineri ce fusesera juruiti de catre famiile interesate unul altuia. Sportul alb, pe l\u00e2nga o asemenea evidenta functie ustensila, mai juca si rolul unui cadru pedagogic desav\u00e2rsit, caci tenisul nu se \u00eenscria \u00een aria \u00eentrecerilor violente, care se soldau cu raniri mai mult sau mai putin grave. Telul nu consta \u00een distrugerea adversarului, ca \u00een arta pugilatului, ci \u00een expedierea mingii c\u00e2t mai departe de acesta. Preopinentul nu era inamic, ci partener, iar victoria nu revenea cu necesitate celui mai puternic, ci, adeseori, celui mai \u00eendem\u00e2natec. \u00cen plus, neexist\u00e2nd contact fizic, garantia prezervarii profundei pudibonderii victoriene era ca si sacrosancta. De altminteri, \u00een afara acelei superficiale str\u00e2ngeri pacifice de m\u00e2na, de la \u00eenceputul si de la sf\u00e2rsitul meciului, nici nu se punea problema, prin regulament, a proximitatii corporale cu celalalt. Nici macar depasirea pe verticala a fileului, cu racheta, bratul sau oricare alta parte a trupului nu este permisa.
\nSuma tuturor acestor trasaturi ce defineau noul (sau vechiul) joc de tenis \u00eenregistrat sub copy right de maiorul Wingfield era \u00eentregita si de o alta calitate, deloc de neglijat: mobilitatea de a alege, \u00een functie de interes si \u00eemprejurari, suprafata de joc ideala. Aceasta, \u00eentotdeauna una plana, putea fi de pam\u00e2nt, pe care fusese cultivat (cu religiozitate) celebrul gazon englezesc; sau plaja cu maree joasa \u2013 cu toate oferind un excelent suport pentru instalarea terenului de tenis. \u00cen acest fel, aproape toate asteptarile societatii victoriene erau satisfacute, iar Imperiul Britanic, noul bastion al capitalismului performant, ajunsese sa fie conotat drept \u201elocul \u00een care soarele nu apune niciodata\u201c. \u00cenca o data, visul lui Napoleon se vedea ridiculizat, caci blocada impusa de continent perfidului Albion se rasturnase, insula invad\u00e2nd, gratie noului joc, toate statiunile de loisir si tratament ale batr\u00e2nului continent, de la Cannes la Danzig, de la Karlovy-Vary la Barcelona.
\nNici fauna umana nu este una de lepadat, iar sociologii si istoricii au a gasi tipologii din cele mai diverse, dar toate revendic\u00e2ndu-se din high life-ul societatii: ofiteri, afaceristi, studenti, diplomati, aristocrati si aventurieri se deplasau cu kitul de tenis sub brat si cu setul de ceai sub celalalt. \u00cen doar patru ani tenisul cucereste \u00eentreg Imperiul Britanic, \u00een orice caz toata lumea anglo-saxona, din Anglia p\u00e2na \u00een Statele Unite si din Australia p\u00e2na \u00een Africa.
\nSi \u00eenca un detaliu, pe care Jean-Christophe Piffaut nu \u00eent\u00e2rzie sa ni-l semnaleze… \u00een castelul stap\u00e2nit de stramosii lui Wingfield fusese \u00eenchis aproape un sfert de veac Charles d’Orl\u00e9ans, cazut \u00een captivitate \u00een urma bataliei de la Azincourt. \u00cen recluziune, riga franceza \u00eencepuse sa scrie versuri de o mare sensibilitate si inventase, \u00eentre altele, jocul cu… palma! Nebanuite sunt caile Domnului!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Una dintre primele gravuri \u00eenfatis\u00e2nd sportul brevetat de maiorul Wingfield \u00eei avea ca eroi pe niste tineri care disputau o partida de dublu-mixt. Imaginea ca atare avea sa devina emblema jocului acesta nou si (stra-)vechi deopotriva. Era un cadru tipic societatii victoriene, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t si \u201elocatia\u201c \u00eesi avea coordonatele \u00eentr-un mansion… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (26)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15002","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":836,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15002","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15002"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15002\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15002"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15002"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15002"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}