Desigur, capetele tsantsa (sau zanza ori tsantza) \u00eenfricoseaza cam pe oricare vizitator. E bine, totusi, ca ne aflam \u00een Europa. Muzeele americane au devenit extrem de reticente \u00een a mai expune oseminte sau alte ramasite umane, din cauza protestelor populatiilor numite \u201eprimele natiuni americane\u201c, care au considerat ca stramosii lor sunt expusi \u00een muzee, asemenea elementelor de fauna sau flora. De aici, s-a ajuns la o adevarata nebunie a corectitudinii politice \u00een expunerea muzeala. Ca oricare lucru ce este exagerat, si \u00een cazul expunerii ramasitelor omenesti, o interdictie de facto a oricarei expuneri este daunatoare. Totusi, chiar daca ideea s-a rasp\u00e2ndit, rapid, printre muzeele din statele occidentale, iata ca muzeul parizian nu respecta acest cod nescris si, \u00een opinia mea, bine face. \u00cen fond, asa cum am spus, traditia prelucrarii capetelor omenesti prin micsorare a fost admisa pe Lista reprezentativa a patrimoniului cultural imaterial al umanitatii. Ar fi si pacat ca aceste piese exceptionale sa nu fie expuse. Cercetatorii francezi au fost printre cei mai asidui si mai obiectivi, dintre toti specialistii care au mers printre oamenii din tribul shuar (cei pe care spaniolii i-au numit jivaros, adica, \u201esalbatici\u201c), acum, prezent, mai ales, \u00een Ecuador. Trebuie spus, totusi, ca, \u00een trecut, nici muzeul parizian nu a fost lipsit de neplaceri. \u00cenca din 1992, Muzeul Noii Zeelande Te Papa Tongarewa (care este, de fapt, muzeul national al tarii; numele, \u00een limba maori, \u00eenseamna \u201etezaur\u201c) a \u00eenceput o campanie de readucere \u00een tara a capetelor mumificate ale populatiei maori (este vorba de capetele unor fosti sclavi, care au fost tatuati cu forta, pentru a fi identificati drept sclavi). Cele sapte capete maori aflate \u00een colectia muzeului (si care nu se aflau \u00een expunere) au fost trimise muzeului din Wellington abia \u00een 2012, dupa ce s-a votat o lege speciala, care a derogat de la prevederile generale ale legislatiei \u00een domeniul muzeelor. Din c\u00e2te stiu, muzeul neo-zeelandez a returnat ramasitele umane unor reprezentanti ai populatiei aborigene, care le-au \u00eengropat. S-au pierdut, astfel, niste exponate exceptionale, dar a fost respectata decizia unui mare grup de specialisti \u00een probleme de etica muzeala…
\n\u00cendepart\u00e2ndu-ne de zidul vegetal realizat de Patrick Blanc pe fatada Muzeului de pe Quai Branly si de gradina proiectata de Gilles Cl\u00e9ment, ca si de celelalte muzee aflate pe Colina muzeelor (asociere care cuprinde mai multe asezaminte muzeale din arondismentul 16: pe l\u00e2nga muzeul de pe Quai Branly, Orasul \u2013 daca acceptati aceasta traducere pentru frantuzescul Cit\u00e9 \u2013 Arhitecturii si Patrimoniului, Muzeul de Arta Moderna al Orasului Paris si Palatul Tokyo, asociere av\u00e2nd un rezultat mult mai concret dec\u00e2t proiectatul Triunghi al Muzeelor \u00een care se gasesc Muzeul Taranului, Muzeul \u201eAntipa\u201c si Muzeul de Geologie), pe celalalt mal al Senei, ajungem tocmai la Centrul Pompidou, pentru a vedea expozitia \u2013 eveniment a momentului, \u00een Paris: Dal\u00ed.
\nMuzeul de pe locul fostelor hale nu a mai organizat o expozitie dedicata acestui geniu din 1979. \u00cen cele peste trei decenii care s-au scurs de atunci, s-au schimbat multe lucruri, \u00een ceea ce priveste perceperea operei pictorului. \u00cen primul r\u00e2nd, faptul ca acesta nu mai este \u00een viata a facut ca multe dintre genialele sale giumbuslucuri si adorabilele sale atitudini, at\u00e2t de controversate (p\u00e2na si rom\u00e2nii \u00eesi aduc aminte de telegrama trimisa lui Ceausescu, \u00een 1974, si publicata \u00een \u201eSc\u00e2nteia\u201c), sa intre \u00een plan secund fata de opera propriu-zisa. Cu alte cuvinte, omul Dal\u00ed a intrat, \u00een sf\u00e2rsit, \u00een umbra operei sale.
\nPentru expozitia actuala, Dal\u00ec, comisarul general al evenimentului, Jean \u2013 Hubert Martin, a facut o selectie extrem de riguroasa. Se stie ca pictorul catalan a realizat o cantitate uriasa de lucrari. Martin s-a orientat spre acelea care i-au marcat evolutia, indiferent daca sunt sau nu cunoscute marelui public. Desigur, nu lipseste nici celebrul tablou Persistenta memoriei, cel care l-a inspirat p\u00e2na si pe Hitchcock (si evident, francezii sunt m\u00e2ndri ca au reusit sa convinga muzeul new yorkez de arta moderna, MoMA, sa le \u00eemprumute lucrarea), dar surpriza este produsa de operele de tinerete ale pictorului. Lucrarile sunt aduse si de la alte mari muzee ale lumii: Muzeul National Centrul de Arte \u201eRegina Sofia\u201c din Madrid, Fundatia Dal\u00ed din Figueres si Muzeul Dal\u00ed din orasul american Saint Petersburg. Expozitia nu poate ocoli, cu totul personalitatea debordanta a pictorului, prezent, cu mustatile sale celebre si \u00een c\u00e2teva filme rulate \u00een sali, \u00eensa accentul produs de cele peste 200 de exponate (tablouri, desene, sculpturi, fotografii si fragmente din filme) cade pe substanta artistica. Asa cum spuneam, operele din tinerete ne dezvaluie un Dal\u00ed extrem de putin cunoscut, poate mai putin inventiv dec\u00e2t ne-am fi asteptat, dar un mare desenator si un colorist de exceptie.
\nExpozitia este realizata ireprosabil, din punct de vedere tehnic, asa \u00eenc\u00e2t nu este de mirare ca numarul mare de vizitatori a determinat muzeul sa prelungeasca orele de vizitare, \u00een unele zile, p\u00e2na aproape de miezul noptii. Asadar, daca aveti drum prin Paris, p\u00e2na la 25 martie, merita sa treceti si pe la Centrul Popmpidou, pentru a o vedea. La iesire, poate veti avea ragazul sa intrati, din nou, la Atelierul lui Br\u00e2ncusi, reflect\u00e2nd, \u00eenca o data, la c\u00e2t de multe \u00eei datoram acestui mare artist al lumii veacului trecut. Stiu ca a produs ceva v\u00e2lva, \u00een media rom\u00e2neasca, ideea unora de a aduce \u00een tara osemintele lui Br\u00e2ncusi. Cred ca, \u00een acest caz, ramasitele pam\u00e2ntesti ale sculptorului ar trebui sa nu fie tratate precum capetele de maori. Cu alte cuvinte, ar trebui ca artistul de care suntem m\u00e2ndri sa ram\u00e2na acolo unde a fost \u00eengrijit de familia Natalia Dumitrescu si Alexandru Istrati, p\u00e2na la trecerea la cele vesnice. \u00cemi pare rau, dar, pe de o parte, nu sunt convins ca am sti sa avem grija de morm\u00e2ntul sau, mai bine dec\u00e2t o fac francezii, iar, pe de alta parte, cred ca, daca \u00eencepem cu Br\u00e2ncusi, va trebui sa continuam cu Enescu si cu at\u00e2tia alti mari artisti rom\u00e2ni, care au ales sa moara departe de tara, pentru ca tara nu a stiut cum sa \u00eei aprecieze. E doar o parere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Desigur, capetele tsantsa (sau zanza ori tsantza) \u00eenfricoseaza cam pe oricare vizitator. E bine, totusi, ca ne aflam \u00een Europa. Muzeele americane au devenit extrem de reticente \u00een a mai expune oseminte sau alte ramasite umane, din cauza protestelor populatiilor numite \u201eprimele natiuni americane\u201c, care au considerat ca stramosii lor sunt expusi \u00een muzee, asemenea… Cite\u0219te mai mult »Ce se mai poarta pe la Paris\u2026 (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15000","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1315,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15000","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15000"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15000\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15000"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15000"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15000"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}