{"id":1500,"date":"2010-02-18T04:37:55","date_gmt":"2010-02-18T02:37:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1500"},"modified":"2010-02-18T04:37:55","modified_gmt":"2010-02-18T02:37:55","slug":"nomenclatorul-locurilor-imaginare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nomenclatorul-locurilor-imaginare\/","title":{"rendered":"Nomenclatorul locurilor imaginare"},"content":{"rendered":"

Anna Ferrari, Dizionario dei luoghi letterari immaginari, UTET Libreria, 2007.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

\u00cen 2003, Editura Polirom publica un \u201eDictionar de mitologie greaca si romana\u201c, fac\u00e2nd cunoscut cititorilor pasionati de Antichitate numele unei cercetatoare italiene: Anna Ferrari. Formatia clasicista a autoarei constituie fundamentul urmatoarei lucrari lexicografice pe care o semneaza: \u201eDizionario dei luoghi letterari immaginari\u201c, aparut \u00een 2007 la UTET Libreria, pe care \u00eel prezentam (cu \u00eent\u00e2rziere, ce-i drept) cititorilor revistei. Dictionarul valorifica lucrari de specialitate cu aceeasi tematica, dedicate unei literaturi, unei epoci literare sau unui autor (Homer, Dante, Fr. Rabelais).
\n\u00centrebarilor posibile provocate cititorului de un astfel de dictionar (Ce se \u00eentelege prin loc imaginar?; C\u00e2t de transanta este granita dintre real si imaginar?; Care sunt criteriile de selectie a operelor literare? etc.) autoarea le raspunde \u00een \u201eIntroducerea\u201c lucrarii.
\n\u00cen dictionar sunt \u00eenregistrate principalele locuri imaginare create de fantezia scriitorilor occidentali, ai tuturor timpurilor: \u201e\u2026 locuri mitice care nu si-au gasit \u00eenca un arheolog \u00een stare sa le identifice cu precizie pe teren sau care si l-au gasit doar \u00een vremuri relativ recente (de exemplu, Troia); locuri asezate la marginile lumii sau proiectate \u00een lumea cealalta (pe alte planete, \u00een lumea de dincolo); locuri situate \u00eentr-un viitor mai mult sau mai putin \u00eendepartat si verosimil; locuri unde traditiile populare sau legendele antice si-au plasat \u00eent\u00e2mplarile si eroii; orase si tinuturi inventate de scriitori cu intentia de a oferi replici mai mult sau mai putin aluzive sau veridice realitatii (si \u00een care realitatea si fictiunea se amesteca \u2013 inclusiv la nivelul toponimelor -, precum \u00een Wessex-ul lui Thomas Hardy sau \u00een Yohnapatawpha County lui W. Faulkner); locuri de pura inventie, care se \u00eendeparteaza voit de realitate, precum cele plasmuite de Luciano de Samosata sau de Rabelais \u00een uimitoarele lor fantezii literare; locuri exotice precum cele din \u201eO mie si una de nopti\u201c sau cele \u00eent\u00e2lnite \u00een \u201edrumurile\u201c lui John Mandeville ori Marco Polo; locuri fantastice care refac mitice tar\u00e2muri pierdute, precum cele ale lui Tolkien, Lewis ori Ende; locuri alegorice si simbolice asemenea celor din \u201eThe Pilgrim\u2019s Progress\u201c al lui John Bunyan; locurile reale si perfecte ale utopiei sau cele sinistre si nelinistitoare ale distopiei. Sunt orase, regiuni, tinuturi, insule, fluvii, castele, hanuri si colegii, nave si planete av\u00e2nd un nume care le identifica si care nu corespunde niciunui loc real\u201c.
\nAsadar, cartea Annei Ferrari este un dictionar al locurilor care nu se gasesc pe nicio harta, dar care au o veridicitate intrinseca.
\n\u00cencercarile continue de a gasi echivalentele reale ale unor toponime, hidronime, oronime, vorbesc de nevoia de certitudine a cititorului, mai puternica dec\u00e2t acceptarea conventiilor literare. Pagini \u00eentregi sunt dedicate unor locuri mitice sau biblice (Atlantida, Infernul, Labirintul, Paradisul, Purgatoriul), locuri cu simbolistica variata, influentata de credinte si religii.
\nNumarul insulelor \u00eenregistrate \u00een dictionar este de ordinul sutelor; cel mai adesea, insula este un loc \u00een care se poate ajunge la liniste, un loc al abundentei vegetale, un loc edenic \u00een care domnesc Dragostea, Fericirea, Vesnicia. Chiar si c\u00e2nd i se ataseaza adjectivul \u201enecunoscuta\u201c sau, poate, tocmai de aceea, insula ram\u00e2ne un loc al misterului, al aventurii, al refugiului si al… izolarii. C\u00e2teva dintre acestea au facut o lunga cariera literara. Ne g\u00e2ndim \u00een primul r\u00e2nd la \u201eUtopia\u201c, insula descrisa de Thomas More \u00een romanul sau filozofic, spatiu care e, deopotriva, \u201eloc care nu exista\u201c (ou topos) si \u201eloc fericit\u201c (eu topos). Imagin\u00e2nd, \u00eentr-o insula \u00eendepartata, un stat ideal a carui valoare fundamentala este munca, un stat cu legi putine, dar clare al carui scop suprem este pacea, Thomas More va deschide drumul unei specii literare \u00eenca vii (Ecotopia, din romanul cu acelasi titlu al scriitorului american Ernest Callenbach, este o tara unde se realizeaza utopia ecologica. Ideea de baza este aceea de a contrapune utopiei tehnologice, care rezolva problemele societatii umane prin intermediul progresului tehnologic, o utopie care se sprijina doar pe natura si pe capacitatea acesteia de regenerare).
\nO alta insula celebra este cea a lui Robinson Crusoe. Din 1719, c\u00e2nd a aparut primul volum al lui Daniel Defoe, p\u00e2na \u00een zilele noastre, naufragiul pe o insula pustie a cunoscut viziuni nuantate complementare (parasirea insulei provoaca regrete, noua realitate solicita eforturi de nominatie). Potrivit autoarei si romanului lui Umberto Eco, \u201eL\u2019isola del giorno prima\u201c (aparut \u00een 1944, tradus si \u00een rom\u00e2neste un an mai t\u00e2rziu) porneste de la mitul lui Robinson, rasturn\u00e2ndu-i elementele.
\nPe l\u00e2nga exotismul, ciudatenia si departarea spatiilor descrise, scriitorii \u00eencearca si prin numele locurilor sa-l atraga pe cititor. Daca unii \u201elungesc\u201c toponimele din dorinta de a le face \u201egraitoare\u201c (de tipul \u201eCitt\u00e1 del Sole\u201c sau \u201ePaese dove non si muore mai\u201c, la Italo Calvino), altii mizeaza pe efectele \u00eencifrarii prin procedee variate. Uneori, numele este redus la o singura litera (Orasul X la scriitorul maghiar Tibor Dery), alteori este rezultatul unor efecte fonetice si al jocurilor de cuvinte (Kakania, numele ironic al Austriei la Robert Musil, este obtinut prin repetarea sunetului cu care sunt abreviate doua cuvinte kaiserlich si koniglich); \u00een sf\u00e2rsit, \u00een alte cazuri, numele devine aproape imposibil de pronuntat (un oras \u00een care \u00eesi gaseste refugiul Candid, personajul lui Voltaire, se numeste Valdberghoff \u2013 Trarbk \u2013 Dikdorff).
\n\u00cen cazul scriitorilor creatori ai unor \u201elumi\u201c cu o anumita \u201eautonomie\u201c teritoriala (W. Faulkner, Thomas Hardy, John Ronald Tolkien), autoarea ordoneaza alfabetic toponimele literare, indic\u00e2ndu-le, \u00een tabele sinoptice, tipologia (r\u00e2u, oras, munte, padure etc.), corespondentele reale\u00a0 si operele \u00een care acestea apar. De altfel, cei mai citati scriitori, pe l\u00e2nga cei amintiti deja de catre noi, sunt Homer, Francois Rabelais, Jules Verne precum si Italo Calvino, care, \u00een \u201eCitt\u00e1 invisibili\u201c, imagin\u00e2nd ca Marco Polo prezinta marelui Han locurile vizitate \u00een misiunile sale diplomatice, are prilejul de a descrie zeci de orase toate cu nume de femei, de la Adelma la Zora.
\nCunosc\u00e2nd din \u201eIntroducere\u201c criteriile de selectie a operelor (locuri imaginare si nu reale, prezenta unui toponim care permite \u00een mod sigur identificarea unui \u201eloc\u201c, importanta si notorietatea operelor, gustul), am cautat cu \u00eenfrigurare si numele\u00a0 scriitorilor rom\u00e2ni. V. Alecsandri este prezent cu poemul dramatic \u201eF\u00e2nt\u00e2na Blanduziei\u201c inspirat din traditia clasica al carui succes se explica, sustine autoarea, prin faptul ca piesa hranea ideea originii romane de care este at\u00e2t de atasat poporul rom\u00e2n. Prin povestirea \u201eKir Ianulea\u201c, I.L. Caragiale se \u00eenscrie \u00een lunga lista a scriitorilor care au descris Infernul. Ioan Slavici este \u00eenregistrat cu doua locuri imaginare. Primul, osteria Moara cu noroc (Il mulino della Fortuna) \u201esintetizeaza atmosfera unei localitati de margine unde \u00eent\u00e2lnirea unor populatii cu traditii diferite constr\u00e2nse sa convietuiasca (evrei, rom\u00e2ni, unguri) conditioneaza raporturile umane, cre\u00e2nd tensiuni si conflicte\u201c. Al doilea este Valea Seaca (Vallesecca), din nuvela \u201ePopa Tanda\u201c, pe care este asezat satul Saraceni.
\nFiecare pagina a \u201eDictionarului\u201c ofera cititorului informatii despre originea unor termeni sau a unor expresii. Unele toponime create de scriitori au devenit, \u00een timp, nume comune, intr\u00e2nd astfel nu numai \u00een dictionarele de eponime, ci si \u00een dictionarele generale. Este cazul substantivului \u201epandemoniu\u201c nascocit de John Milton \u00een \u201eParadisul pierdut\u201c, denumind locul \u00een care se str\u00e2ng toti diavolii, \u201ecapitala diavolilor\u201c iar, mai apoi, \u201eadunare de oameni rai, scelerati\u201c. Sintagma \u201erepublica (tara) bananiera\u201c, foarte frecventa \u00een limbajul publicistic, a fost inventata de scriitorul american O. Henry, dar va deveni cunoscuta prin creatia lui Pablo Neruda. \u00cenchipuind, \u00een \u201eCanto generale\u201c, o \u00eempartire\u00a0 a lumii \u00eentre companiile multinationale, poetul chilian \u00eesi va exprima \u00een versuri, deopotriva, sarcasmul, amaraciunea si revolta fata de\u00a0 realitatea latino-americana.
\nDrumul lung, dificil si periculos spre aceste tar\u00e2muri \u00eendepartate este unul initiatic, al \u00eenfruntarii cu propriile puteri, iar sufletul calatorului este prins, cel mai adesea, \u00eentre dorinta depasirii barierelor cunoasterii si dorul \u00eentoarcerii acasa. Si cititorul care se \u00eencumeta sa refaca, prin lectura, parcursul personajelor are nevoie de un viaticum potrivit. Naratorului care \u00eel \u00eentreaba pe un interlocutor ocazional \u201eCum se ajunge \u00een Trapananda?\u201c (misteriosul tinut descris de Luis Sepulveda \u00een \u201ePatagonia Express\u201c) i se raspunde: \u201eCon pazienza, amico. Con molta pazienza.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Anna Ferrari, Dizionario dei luoghi letterari immaginari, UTET Libreria, 2007. \u00cen 2003, Editura Polirom publica un \u201eDictionar de mitologie greaca si romana\u201c, fac\u00e2nd cunoscut cititorilor pasionati de Antichitate numele unei cercetatoare italiene: Anna Ferrari. Formatia clasicista a autoarei constituie fundamentul urmatoarei lucrari lexicografice pe care o semneaza: \u201eDizionario dei luoghi letterari immaginari\u201c, aparut \u00een 2007… Cite\u0219te mai mult »Nomenclatorul locurilor imaginare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-1500","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":3450,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1500","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1500"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1500\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1500"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1500"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1500"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}