\u00cen cadrul celor c\u00e2teva minute pe care le aloc, consecvent, de multi ani, la cursurile mele, discutiilor libere, \u00eenainte de Craciunul trecut, o studenta din anul I Etnologie, care se pregatea sa mearga la colindat cu un grup vocal din Universitate mi-a cerut parerea despre un text din repertoriul grupului, text despre care avea nedumeriri si \u00eentrebari \u2013 daca acela era, cu adevarat, un colind si, daca da, atunci care ar fi putut fi semnificatia lui.
\nIata, mai jos, textul respectiv: \u201eJos \u00een Tara Rom\u00e2neasca (bis)\/ R(efren) Negura, negura\/ D\u00e2mbra, dobra, elibra\/ Foaie verde iedera\/ Este-o gradina domneasca (bis) R\/\u00a0\u00a0\u00a0 Da’ domnu-ne Iuonasu (bis) R\/ S-o facut calugarasu (bis) R\/ La colidi-ie la Blaju (bis) R\/ Si doamna sa Iuonita (bis) R\/ S-o facut calugarita (bis) R\/ La colidie-n Bistrita\u201c.
\nTranscriu, c\u00e2t pot de fidel, textul manuscris, pus pe h\u00e2rtie de studenta noastra, fara vreo indicatie despre culegator, loc, an al culegerii etc., detalii c\u00e2t se poate de importante pentru un raspuns pertinent \u00eentrebarilor ridicate. Constat, totusi, acuratetea consemnarii, \u00eencercarea de transcriere fonetica, pastrarea \u2013 presupun \u2013 nealterata a unor elemente lexicale locale, regionale sau arhaice, asa-numitele de catre un lingvist \u201eelemente \u00eentunecate\u201c, mai ales \u00een versul al doilea al refrenului (\u201ed\u00e2mbra, dobra, elibra\u201c), ca si cuv\u00e2ntul \u201ecolid’ie\u201c, necunoscut mie, \u00een fine, c\u00e2teva indicatii geografice \u2013 Blaj, Bistrita \u2013 care ne-ar permite o eventuala localizare a zonei de provenienta, precum si \u201eincipitul\u201c (\u201eJos \u00een Tara Rom\u00e2neasca\u201c) retinut de Ovidiu B\u00eerlea (1981, 331) \u00een c\u00e2teva colinde transilvanene, \u201eca un ecou sublimat al vechilor dorinte de a se uni cu tara\u201c (!!!-N.C.). Prezenta refrenului, cu sintagme tipice pentru colindatul din Transilvania (\u00een special \u201eFoaie verde iedera\u201c), si versul de deschidere autentifica apartenenta textului la categoria colindelor, iar optiunea stap\u00e2nilor \u201egradinii domnesti\u201c pentru calugarie l-ar plasa \u00een zona colindelor profesionale, daca nu cumva, tin\u00e2nd seama de antroponimele evocate, va fi fost un colind onomastic, pentru cei care poarta numele Ion. Absenta formulei finale, urarea directa (\u201eV-o-nchinam cu sanatate\u201c etc.) are o explicatie sigura \u00een modul \u00een care au fost culese cele mai multe colinde, din majoritatea colectiilor, \u00eenregistrate sau puse pe h\u00e2rtie \u00een afara contextului ceremonial al colindatului, c\u00e2nd formula nu-si avea, practic, rostul.
\nSi, cu aceste consideratii ad hoc, discutia s-a \u00eencheiat si noi am revenit la oile noastre, la propriu, pentru ca tema lectiei, la data respectiva, era pastoritul traditional.
\nAu trecut Craciunul si Anul Nou, cu toate ale lor, dominante fiind, \u00een media de toate culorile, aspectul culinar (c\u00e2rnati, sarmale, \u201epomana porcului\u201c) si \u201edistractia\u201c (p\u00e2na si un copilas de 4-5 ani, \u00eentrebat ce o sa faca \u00een vacanta, la bunici, raspunde, dupa sablonul auzit la adulti, \u201eo sa ma distrez!\u201c). Iar \u00een sfera \u201edistractiei\u201c s-au \u00eenscris zecile de festivaluri de obiceiuri, \u201ede la Turnu-n Dorohoi\u201c si \u201edin Hotin si p\u00e2n’ la Mare\u201c, unde nu mai vin vecinii estici \u201ede-a calare\u201c, ci colindatori, uratori, mascati, fac\u00e2ndu-si zgomotos simtita prezenta, pe scenele din salile de spectacol sau \u00een aer liber, pe strazi, \u00een orase, la poalele blocurilor, pe bulevarde, \u00een statiile de metrou etc. etc. Manifestarile organizate au fost preluate cu aplomb de nesf\u00e2rsitul numar de canale de televiziune, nationale si locale, \u00eenc\u00e2t, daca cineva ar fi monitorizat cu atentie fenomenul, ar fi constatat ca timp de cel putin doua saptam\u00e2ni, daca nu chiar mai mult, obiceiurile de Craciun si de Anul Nou au tinut capul de afis \u00een audio-vizualul rom\u00e2nesc. Sa adaugam la acestea un fenomen nu mai vechi de doua decenii, concertele de colinde, devenite, nu-i asa, traditionale, precum, pastr\u00e2nd proportiile, Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. Cantautori cu staif, din tara si din strainatate, si-au creat publicul lor, care \u00eei urmeaza fidel \u00een marile sali de concert ale Rom\u00e2niei (din pacate, nu prea multe!), le fredoneaza c\u00e2ntecele, le cumpara CD-urile, aduc\u00e2ndu-le, cum relata presa la vremea respectiva, c\u00e2stiguri frumusele. Ca sa nu mai vorbim despre c\u00e2ntaretii de muzica populara sau despre interpretii de muzica traditionala (e o distinctie care s-a impus si de care trebuie sa tinem seama) care si-au inclus \u00een repertoriu un colind sau ceva ce seamana cu un colind (e trendy, nu-i asa!), impun\u00e2nd moda c\u00e2ntatului solistic al colindelor, ceea ce contravine flagrant imaginii pe care cercetatorii seriosi ai fenomenului au \u00eencercat sa o impuna \u00een studiile lor docte: colindele sunt c\u00e2ntece ceremoniale, interpretate, de regula, \u00een grup, de catre ceata de colindatori barbati tineri, feciori.
\nUrm\u00e2nd \u00eendemnul antropologilor de a-i asculta pe nativi, sa luam nota de o informatie cuprinsa \u00een \u201eMemoria ethnologica\u201c. Revista de patrimoniu ethnologic (aici, o nota filologica: daca \u00een titlul publicatiei scrierea \u201eethnologica\u201c, cu th, se sustine oarecum, \u00een subtitlu, \u201epatrimoniu ethnologic\u201c, nu mai are, dupa parerea mea,\u00a0 justificare) si memorie culturala editata de Centrul Judetean pentru Conservarea Culturii Traditionale Maramures, anul XII, nr. 44-45, iulie-decembrie 2012, Baia Mare, \u00een care Marius Clonda sistematizeaza obiceiurile de Craciun \u00een viata satului rom\u00e2nesc din Ardeal, ierarhiz\u00e2nd grupele de colindatori, \u00een ordinea \u00een care acestia se manifestau, de la cei mai mici, de trei-sase ani, urmati de cei de 6-12 ani, grupati pe neamuri (frati, veri) sau pe vecinatati, apoi cei de 10-14 ani, care \u2013 nota bene! \u2013 merg cu steaua sau cu Irozii, abia \u201eal patrulea r\u00e2nd de colindatori\u201c reprezent\u00e2nd obiceiul \u00een plinatatea lui, al cetelor de feciori, \u201ebuni de armata si de \u00eensurat\u201c, care colindau mai ales casele cu fete de maritat, si, \u00een al cincilea r\u00e2nd, gazdele, apoi, al saselea r\u00e2nd de colindatori form\u00e2ndu-l \u201egazdele\u201c care colindau alte familii de gazde si prieteni\u201c. Cum se vede, nici vorba de colindat individual, solistic, \u00eentreg obiceiul fiind o manifestare de grup \u2013 grup\u00a0 de v\u00e2rsta, de gen (baieti) sau de statut social, tineri necasatoriti, feciori.
\nDe altfel, aceasta particularitate a fost avuta \u00een consideratie si de membrii Comisiei Nationale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial din Rom\u00e2nia care au \u00eentocmit, \u00eempreuna cu Comisia similara din R. Moldova, dosarul pentru includerea Colindatului de ceata barbateasca pe Lista reprezentativa UNESCO \u00een 2013.
\nCa principiul nu mai este respectat \u00eentrutotul, si nu de ieri, de alaltaieri, rezulta din cercetarile de teren din ultima suta de ani si din culegerile publicate \u00een urma acestora, \u00een care, la rubrica Inf. (informator) a fost trecut adesea un singur membru al cetei, poate conducatorul acesteia, \u201evataful\u201c sau cum i se spune local acestuia, sau un membru al\u00a0 cetei, disponibil la data culegerii sa \u201espuna\u201c sau sa c\u00e2nte colindele din repertoriul cetei\u00a0 respective.. Pentru ca mai e o observatie de facut: \u00een foarte rare cazuri colindele au fost culese in situ, la fata locului, \u00een procesul colindatului, de Craciun (sau de Anul Nou), ori macar \u00een perioada \u00eendatinata, consacrata zicerii lor. \u00cen A.I.E.F. s-au pastrat colinde culese de marele etnomuzicolog Constantin Brailoiu, de la un singur interpret, din C\u00e2rtisoara-Sibiu, pe 18 septembrie 1937,\u00a0 de la doi interpreti din Dragoslavele\u2013Arges, \u00een data de 8 martie 1939. Si Ilarion Cocisiu culege de la trei interpreti din Gurasada-Hunedoara, \u00een plina vara, pe 13 iulie1938, Lucilia Stanculescu o \u00eenregistreaza pe Maria Stroe, de 19 ani, din Jugur-Arges, la 19 noiembrie, 1954, Harry Brauner \u00eel \u00eenregistreaza pe Stefan Georgescu zis \u201eCosaru\u201c, de 45 de ani, \u00een Bucuresti, \u00een data de 15 noiembrie 1932 etc., etc. (Toate exemplele din \u201eColindatul traditional rom\u00e2nesc. Sens si simbol\u201c. Prefata, antologie si glosar de Sabina Ispas, Editura Saeculum Vizual, Bucuresti, 2007; tot aici, exemple de colinde culese \u00een perioada Sarbatorilor, de echipe ale I.E.F., alcatuite din profesionisti precum Ovidiu B\u00eerlea, Mariana Kahane, Lucilia Georgescu, Al. I. Amzulescu, Ghisela Suliteanu s.a.)
\nRevenind la textul care a declansat aceste \u201ediscutii libere\u201c, constat ca o varianta foarte asemanatoare cu acesta se afla \u00een antologia mentionata mai sus: \u201eColo josu-i mai \u00een josu-i\/ Frunza verde iedera,\/ Negura dela Dobra ielibra! ssic!- n. autt\/Iesti-o gradina domniasca,\/ Da\u2019 nu-i domn cin’ s-o domneasca,\/ Ca domnutu Ionas\/ S-o facut calugaras\/ La manastire la Blaj\/ Si doamna-sa, Ionita,\/ S-o facut calugarita\/La manastire-n Baita.\/\/ Si-o-nchinam cu sanatate,\/ Ram\u00e2i, gazda, sanatoasa,\/ Cu colinda veseloasa.\u201c, urmata de o nota a editorului: \u201eColinda \u2013 A.I.E.F., Fg. 4945a; localitatea Galda de Sus \u2013 jud. Alba; interpret: Man Vianu, 51 a; culegator: Ilarion Cocisiu. \u00cenvatata \u00abta\u2019de c\u00e2n\u2019 am fos\u2019 mic, de la Daramus Tiprean din Cetea. Feciorii si copiisit n-o prea stie aici, la noi\u00bb\u201c (Ispas 2007, 275).
\nInformatiile retinute de culegator de la interpretul colindei sunt pline de interes. Ele sustin, odata-n plus, caracterul insolit al textului, confirmat si de faptul ca \u00een tipologia realizata de Monica Bratulescu , sub 215. Face-m-as calugaras au fost \u00eenregistrate numai patru variante, aceasta plus una din Urisiu de Sus, Mures (culeg. B. Bart\u00f3k), alta din Tusinu-S\u00e2mpetru de C\u00e2mpie, Mures, din colectia lui Sabin V. Dragoi,\u00a0 si o a patra din arhiva I.C. E. D., tot din Galda de Sus, Alba. Iata mai jos varianta 298, Tusin, jud. Cojocna, \u201eColo, colo, \u2019n valea mare,\/ Christos Domnului nostru\/ Este-o gradina domneasca\/ N’are cine s’o pliveasca.\/ Haideti cu toti s’o plivim,\/ Domnului sa-i multumim,\/ Ca domnul sau Toderas\/ S’a facut calugaras,\/ La manastire la Blaj,\/ Si doamna-sa Toderita\/ S’a facut calugarita,\/ La manastire’n Bistrita\u201c (Sabin V. Dragoi, 303 colinde cu text si melodie. Culese si notate de…, Ministerul Cultelor si Artelor. Comisiunea pentru Arhiva Fonogramica si Publicarea de Folklor Muzical no. 1, Scrisul Rom\u00e2nesc, (f.a) s1931t).
\n\u00cen absenta oricarei informatii \u00een legatura cu \u201edestinatarii\u201c acesteia, colinda a fost plasata de Monica Bratulescu (1981) \u00eentr-o categorie hibrida (\u201eX. Colinde-c\u00e2ntec\u201c), \u00een timp ce Sabina Ispas creeaza o clasa adhoc, \u201eCalugarie\u201c, \u00een care include un colind la fel de insolit ca si acesta, \u201eCel unchias batr\u00e2n\u201c, tot din culegerea lui B. Bart\u00f3k, \u00eent\u00e2mplator sau nu \u00eenregistrat \u00een aceeasi localitate, Urisiu de Sus, judetul Mures, cules de la un singur interpret, Vasile Suciu, de 31 de ani, \u00een aprilie 1914 (cu aproape 100 de ani \u00een urma!) si un text cu totul diferit, \u201eToader Diaconul\u201c, extras din colectia lui G. Dem Tedorescu (1885), \u201eScris \u00een Bucuresti, la 11 maiu 1884, dupa Petrea Cretu Solcan, lautarul Brailei\u201c (La Monica Bratulescu, Tipul 158. \u201eDiacon si diaconeasa calugariti\u201c, cu mentiunea \u201edub.\u201c, adica dubioasa!, \u00een clasa VII. Edificatoare si moralizatoare).<\/p>\n
Trebuie sa ma opresc aici. Discutiile libere provocate de textul colindului pregatit de studenta noastra si de colegii ei pentru colindatul urban de la Craciunul anului 2012 tind sa depaseasca limitele unui articol de revista. Ram\u00e2n neelucidate o parte din cuvintele cuprinse \u00een refren, marcate cu \u201esic\u201c de Sabina Ispas, vocabula \u201ecolid’e\u201c, din textul prim, ridica semne de \u00eentrebare circulatia lui restr\u00e2nsa, legatura cu viata monahala, semnificatia toponimelor si \u00eenca altele. Precum si chestiuni de tehnica a culegerii si editarii folclorului, tin\u00e2nd de \u201espinoasa\u201c si actuala problema a textualizarii (termen tehnic pe care PC-ul meu nu-l recunoaste!). Se vede treaba ca \u201efolclorul vechi\u201c nu si-a epuizat resursele, reconfigur\u00e2ndu-se \u00eentr-un obiect de studiu mereu nou si, pentru unii, chiar incitant.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen cadrul celor c\u00e2teva minute pe care le aloc, consecvent, de multi ani, la cursurile mele, discutiilor libere, \u00eenainte de Craciunul trecut, o studenta din anul I Etnologie, care se pregatea sa mearga la colindat cu un grup vocal din Universitate mi-a cerut parerea despre un text din repertoriul grupului, text despre care avea nedumeriri… Cite\u0219te mai mult »Discutii libere: colinde, colindat, colindatori<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14998","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":3232,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14998","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14998"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14998\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14998"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14998"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14998"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}