{"id":14996,"date":"2013-03-19T21:39:15","date_gmt":"2013-03-19T19:39:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14996"},"modified":"2013-03-19T21:39:15","modified_gmt":"2013-03-19T19:39:15","slug":"afinitati-afrimiene","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/afinitati-afrimiene\/","title":{"rendered":"Afinitati afrimiene"},"content":{"rendered":"

Cristina Rusiecki, Radu Afrim. Tesuturile fragilitatii,<\/em> Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2012<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Anul trecut ne-a adus unul dintre cele mai proaspete volume de analiza teatrala, o carte semnata de Cristina Rusiecki si axata pe descifrarea unuia dintre cei mai prolifici si deosebiti regizori ai nostri, Radu Afrim. Intitulata cu subtilitate \u201eTesuturile fragilitatii\u201c, cartea exploreaza universul afrimian si \u201esubtitreaza\u201c pleiada de elemente ale teatrului acestuia. Asa cum spune si Rusiecki, \u201euniversul sau scenic e totdeauna recognoscibil\u201c (pag. 6) datorita unor elemente pe care Afrim si le-a asumat si pe care le-a perfectionat, transformat si adaptat pentru a crea o lume aparte, specifica lui, cu fiecare spectacol montat. Cristina Rusiecki marturiseste chiar ca aceasta este o \u201ecarte \u00eendragostita\u201c, de vreme ce autoarea a fost contemporana cu evolutia regizorului, av\u00e2nd ocazia sa vada cum Afrim a performat si a devenit artistul aparte pe care \u00eel stim acum.<\/strong><\/em>
\nAdmiratia autoarei pentru Afrim transpare cu fiecare capitol si cu fiecare analiza a retoricii si filozofiei acestuia, ca si prin placerea pe care o resimte atunci c\u00e2nd ia fiecare spectacol \u00een parte sau fiecare tema \u00een parte si o desira \u00een fata cititorului precum un basm magic, tragic, amuzant. Conform lui Rusiecki, \u201espatiul imaginat de el, cu fine alunecari \u00een afara realului, de fapt \u00abcu un supliment de realitate\u00bb, cum \u00eei place artistului sa spuna \u00een interviuri, este inconfundabil. Comicul sau usor grotesc, cel mai adesea unul al retardului, cu infuzii de aburi suprarealisti, se vede dublat tot timpul de vulnerabilitatea neexprimata, dureroasa a (anti)eroilor\u201c (pag. 6). Cartea, segmentata \u00een unsprezece capitole, urmareste, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, marile teme recurente din spectacolele lui Radu Afrim: familia, alienarea, retardul, apatia, lipsa de actiuni si confuzia care plutesc peste personajele sale.
\n\u201eTesuturile fragilitatii\u201c este un manual de utilizator pentru lumea virtuala creata de Radu Afrim destinat at\u00e2t celor din generatia sa ori mai tineri, c\u00e2t si celor din generatiile v\u00e2rstnice, care au poate mai mult de furca \u00een a \u00eencerca sa \u00eel descifreze. Volumul ar fi interesant nu doar pentru cei care deja au vazut spectacolele lui Afrim si \u00eel cunosc, dar si pentru cei care intentioneaza sa \u00eel urmareasca de aici \u00eencolo. Pentru Cristina Rusiecki, regizorul nostru cel mai iconoclast face parte din tipul de artist care transmite si un mesaj social prin munca sa, puternic angrenat \u00een prezent si \u00een reflectarea acestuia prin miza spectacolelor sale. Acest lucru se face evident si prin selectia de piese de teatru pe care regizorul o propune, marea lor majoritate fiind contemporane, din spectrul dramaturgiei rom\u00e2nesti, dar si straine. \u00cen acelasi timp, regizorul e faimos \u2013 sau infamous, cum spun americanii \u2013, pentru dispretul sau \u00een ceea ce Rusiecki numeste \u201eemfaza, trairismul, melodrama care fac structura de suprafata a teatrului clasic\u201c (pag. 15). \u00cen schimb \u2013 sau \u00een ofensiva \u2013, personajele afrimiene traiesc mai natural, din circumstantele lor fiind eliminate \u201epatetismul si sensibilitatea lacrimoasa\u201c, iar \u201esiropul teatral si manipularea trairista ieftina sunt excluse deliberat\u201c (pag. 15). Afrim gaseste alte resurse, ram\u00e2n\u00e2nd mai ancorat \u00een prezent si raport\u00e2ndu-se la felul \u00een care contemporanii sai reactioneaza la ceea ce se petrece \u00een jurul lor.
\nChiar si atunci c\u00e2nd pune totusi \u00een scena o piesa clasica, precum cele \u201eTrei surori\u201c ale lui Cehov, o face doar ca sa mascareasca dramatismul siropos, sa disece pentru publicul sau tot ce e tabu \u00een societatea noastra, tocmai pentru a-l dezbara de acest stigmat. Afrim este un formator de mentalitati, un actor adevarat si activ \u00eentr-o societate de amatori. Asa cum remarca autoarea monografiei, \u201espectacolele lui Radu Afrim sunt rupte din problemele epocii, din violenta care c\u00e2stiga pe zi ce trece tot mai mult teren \u00een mentalul de acum. Un artist cu o asemenea sensibilitate nu putea ram\u00e2ne orb la lingurita de infern pe care epoca ne-o serveste zi de zi. (…) Doar ca structura lui Radu Afrim exclude categoria ur\u00e2tului gretos. Aderenta la spiritul epocii se pliaza la acest artist peste maniera sa inconfundabila\u201c (pag. 38).
\nPersonajele afrimiene nu mai au nimic de-a face cu teatrul si dramaturgia clasice, cu patosul si visurile lor romantice, cauzele marete si adevarurile absolute; dimpotriva, ele sunt indecise, p\u00e2na si propria sexualitate fiind supusa confuziei: \u201eContururile ferme lipsesc din compusul psihic al individului care, incapabil sa \u00eenteleaga cine este, se vede cu at\u00e2t mai putin dispus sa teoretizeze asupra a ceea ce simte\u201c (pag. 59-60). Autoarea cartii aduna, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, \u00eentr-un limbaj profesional, dar accesibil, consistent, dar cu un simt al umorului necesar aprecierii regizorului, toate elementele care \u00eel fac at\u00e2t de special pe Radu Afrim. Un exemplu mentionabil aici este personajul recurent afrimian, batr\u00e2nica bizara si caricaturala interpretata de Elena Popa, care apare ca \u201eactrita-fetis a regizorului si esenta a umorului sau\u201c (pag. 16). Acesta si alte trademark-uri, sau amprente, ale regizorului \u2013 precum decorurile spectacolelor sale care \u201epromit personajelor propensiunea \u00een straturile fantasmatice ale existentei\u201c (pag. 17) \u2013, fac parte din motivele pentru care Afrim este unul dintre putinii din breasla sa care si-au c\u00e2stigat un public al lor.
\nMai departe, Cristina Rusiecki vorbeste despre importanta familiei \u00een centrul spectacolelor lui Afrim \u2013 dar nu neaparat asa cum ne-o imaginam \u00een general, ci ca mediu pentru alienare, retard mintal, apatie sociala, lipsa de initiativa si viziune pe termen lung \u2013, despre prezenta si semnificatiile sexului si ale sexualitatii la personajele afrimiene, despre violenta si despre toate bubele de pe fata societatii contemporane pe care regizorul le \u201evindeca\u201c prin umor, ironie, chiar sarcasm. Afrim colectioneaza personaje asa cum o facea si fotografa americana Diane Arbus, \u00eencerc\u00e2nd sa surprinda grotescul, tragi-comicul, bizarul dintre noi si pun\u00e2ndu-l \u00een contextele cele mai mundane si mai familiare, ca pentru a sfar\u00e2ma tabuuri si preconceptii: \u201eRetrase \u00een propria bl\u00e2ndete, personajele nu au putere, nici energie sa faca rau. Cumsecade de la natura, putin \u00eentr-o doaga, dar simpatice foc \u2013 ceea ce le face at\u00e2t de iubite de public \u2013, ele sufera de o buimaceala de substanta\u201c (pag. 12).
\nRusiecki sustine ca personajele lui Afrim sunt at\u00e2t de atragatoare nu pentru ca ar fi noi, ci pentru ca sunt aceleasi personaje vechi de secole, bufonii clasici, dar cu gesturi si reactii moderne, adaptate la realitatea curenta. \u201eApetit insatiabil pentru joc, putin comic, putin retard, putina ironie, multa tinerete si multa, multa vulnerabilitate fac ecuatia cu care regizorul \u00eel scutura de praf pe vechiul bufon pentru a-l transforma \u00een cuceritorul si jucausul personaj afrimian.\u201c (pag. 14) Ba mai mult, adauga Rusiecki, \u201eel sAfrimt \u00eesi face un titlu de glorie din a rastalmaci amuzant cliseele mentalului nostru, storc\u00e2ndu-le p\u00e2na la ultima picatura de comic\u201c (pag. 16).
\nCartii Cristinei Rusiecki i se adauga o diversitate frumoasa prin prezenta marturiilor c\u00e2torva dintre actorii cu care Afrim a lucrat la mai multe spectacole. Printre ei se numara si actrita-fetis a regizorului, Elena Popa, care lauda \u201etalentul pe care \u00eel are \u00een a te convinge ca poti fi mereu altcineva pe scena\u201c (pag. 74) si marturiseste ca \u201eaproape de fiecare data am ramas eu uimita de ce zone nebanuite de afectivitate sau umor se nasteau \u00een lucrul cu Afrim. Te provoaca mereu la autodescoperire si \u00eeti mentine treaz respectul fata de propria meserie\u201c (pag. 73). Lucruri frumoase are de spus si binecunoscuta actrita Rodica Mandache, care \u00eesi \u00eencepe povestea simplu: \u201e\u00cemi place sa raspund la \u00eentrebari legate de persoana regizorului Radu Afrim. Socotesc \u00eent\u00e2lnirea cu el un mare noroc\u201c (pag. 87). Ceilalti actori care vorbesc despre Afrim \u00een \u201eTesuturile fragilitatii\u201c ajut\u00e2ndu-ne sa \u00eel \u00eentelegem sunt Marius Manole, Constantin Cojocaru si Cezar Antal. Iar la sf\u00e2rsit, ca un bonus binemeritat, cititorul se poate delecta si cu un interviu destul de cuprinzator cu regizorul \u00eensusi. Aici avem ocazia sa adaugam ultimele detalii portretului pe care i-l face Cristina Rusiecki, dar si sa ne amuzam cu stilul informal si jucaus cu care reactioneaza Afrim.
\n\u201eTesuturile fragilitatii\u201c e o carte pentru toata lumea, pentru toti cei pasionati de teatru si ce are el de spus astazi, si nu unul dintre acele volume greu de savurat de cei fara studii aprofundate \u00een domeniu. \u00censotita de o sumedenie de fotografii color si de calitate din spectacolele lui Radu Afrim, cartea e recomandata cu entuziasm.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cristina Rusiecki, Radu Afrim. Tesuturile fragilitatii, Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2012   Anul trecut ne-a adus unul dintre cele mai proaspete volume de analiza teatrala, o carte semnata de Cristina Rusiecki si axata pe descifrarea unuia dintre cei mai prolifici si deosebiti regizori ai nostri, Radu Afrim. Intitulata cu subtilitate \u201eTesuturile fragilitatii\u201c, cartea exploreaza universul… Cite\u0219te mai mult »Afinitati afrimiene<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[82,7987],"class_list":["post-14996","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cristina-rusiecki","tag-radu-afrim-tesuturile-fragilitatii"],"views":1070,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14996","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14996"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14996\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14996"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14996"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14996"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}