{"id":14994,"date":"2013-03-19T21:37:26","date_gmt":"2013-03-19T19:37:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14994"},"modified":"2013-03-19T21:37:26","modified_gmt":"2013-03-19T19:37:26","slug":"gravura-incotro","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/gravura-incotro\/","title":{"rendered":"Gravura \u00eencotro?"},"content":{"rendered":"

Richard Noyce \u00een dialog cu Liliana Barborica<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/em>
\n Dupa patru editii care au atras reactii pozitive din partea artistilor, curatorilor, teoreticienilor, dar si a publicului, editia a cincea a Bienalei Internationale de Gravura \u00eesi propune, dincolo de limitele gravurii si ale experimentului, sa vada \u00eencotro se \u00eendreapta gravura contemporana si de fapt \u00eencotro ne \u00eendreptam cu totii, artisti sau doar consumatori de arta, trecatori, privitori ai acestei secvente istorice careia \u00eei apartinem.<\/strong><\/em>
\nBienala ai caror organizatori sunt Ciprian Ciuclea si Olivia Nitis, prin Asociatia Experimental Project, a avut anul acesta treizeci de artisti participanti si patru evenimente: Expozitia Principala la Centrul Cultural \u201ePalatele Br\u00e2ncovenesti\u201c, Mogosoaia, curator Richard Noyce, Expozitia \u201eGravura Experimentala Rom\u00e2neasca\u201c, curator Adrian Guta,<\/strong><\/em>
\n tot la Mogosoaia, Expozitia \u201ePavilioane\u201c, curatoare Olivia Nitis, la Victoria Art Center, Bucuresti si, \u00een fine, Atelier de Print Experimental, la Atelier 030202, Bucuresti, curatori Cosmina Chituc si Alexandru Braniste. <\/strong><\/em>
\nRichard Noyce, curatorul principal al Bienalei, este cunoscut scriitor din zona artistica, expert \u00een domeniul gravurii. Prin cartile sale, ultimele doua de succes, \u201ePrintmaking at the Edge\u201c (2006) si \u201eCritical Mass \u2013 Printmaking Beyond the Edge\u201c (2010), dar si prin alte texte critice si publicatii \u00een reviste de specialitate, \u00eencearca sa scoata gravura din r\u00e2ndul meseriilor, asa cum era ea vazuta \u00een trecut si s-o plaseze \u00een r\u00e2ndul artelor.<\/strong> <\/em>
\nSi, cum se spune, daca n-ar fi fost nu s-ar fi povestit: daca Bienala n-ar fi fost, nu l-as fi cunoscut pe Richard si desigur nu i-as fi luat un interviu. L-am invitat la o ceasca de ceai, pentru ca este englez si, ca orice englez, iubeste ceaiul. Am \u00eent\u00e2lnit un gentleman desav\u00e2rsit care te vrajeste cu felul de-a vorbi si cu infinita stiinta \u00een domeniul gravurii, pe l\u00e2nga care eu m-am simtit ca un bob de nisip l\u00e2nga marea \u00eensasi. \u00centrebarile pe care
\ni le-am pus lui Richard acum se aflau de mai multa vreme \u00een mintea mea iar raspunsurile lui vin sa clarifice o serie de probleme pe care majoritatea ni le punem despre arta contemporana.<\/p>\n

Liliana Barborica: Cei mai multi dintre noi cred ca gravura este legata de reguli stricte si conventii. Desi gravura a evoluat de la traditionalele tehnici japoneze p\u00e2na la printul digital, de c\u00e2te ori vorbim de gravura ni-i imaginam pe Hokusai, D\u00fcrer sau Goya si nu realizam c\u00e2t de mult s-au extins limitele gravurii \u00een zilele noastre si mai ales cum a evoluat ea. Ce schimbari te surprind \u00een gravura contemporana?
\nRichard Noyce: \u00cen primul r\u00e2nd, \u00eenceputurile gravurii se regasesc mult mai departe \u00een timp dec\u00e2t tehnica printului \u00een matrite din piatra sau lemn \u00een Japonia. Se pare ca prima gravura a fost descoperita \u00eentr-o pestera din sudul Frantei, la Chauvet, si reprezinta o m\u00e2na pe care omul preistoric si-a imprimat-o pulveriz\u00e2nd cu ajutorul gurii un lichid colorat peste palma lipita de perete. Imaginea aceasta ne-a ramas peste timp. \u00centreaga istorie a gravurii este fascinanta, urm\u00e2nd trasee de dezvoltare diferite, venind din culturi diferite, dar toate aceste trasee au \u00een comun schimbarile survenite de-a lungul timpului \u00een tehnologia printului si a nevoii de multiplicare \u00een scopuri politice si religioase. Pe de alta parte, litografia a dus la o mai buna redare a tonurilor de culoare si \u00een general a picturii. A aparut apoi tehnica mezzotintei care s-a dezvoltat treptat. Cromolitografia si apoi serigrafia au dus la un grad mai mare de democratizare, pentru ca imaginile puteau fi multiplicate mai usor. Serigrafia a fost identificata \u00een multe tari cu pop-art-ul si stencil-ul sau alte forme de arta underground, as exemplifica aici posterele subversive, printate \u00een Polonia, sub regimul comunist. Aparitia fotografiei la mijlocul secolului al XIX-lea a avut, de asemenea, un efect major. Odata cu aparitia tehnologiei digitale, a devenit posibil pentru oricine care are un computer si o imprimanta inkjet sa produca ceea ce numim print digital. Gravura, acum si mereu, a fost legata de arta si tehnologie \u00een acelasi timp, de aici vine fascinatia pe care ne-o provoaca, dar si viitorul ei.
\nC\u00e2t despre schimbarile care m-au surprins, ei bine, cred ca tocmai rezistenta lumii artistice la noile tehnologii, la schimbare si la experiment m-a surprins si ma va surprinde \u00eentotdeauna. Artistii care au practicat arta gravurii de-a lungul timpului au fost mereu vazuti ca niste anarhisti; cunosc\u00e2nd secretele bine pazite ale acestui procedeu, ei l-au deconspirat si l-au transmis mai departe. Ma g\u00e2ndesc aici la artisti ca Goya, Posada, Hogarth, Daumier, Kollwitz si multi altii, care au folosit tehnica gravurii ca sa-si exprime revolta \u00eempotriva nedreptatii socio-politice. Si lista ar putea continua p\u00e2na \u00een zilele noastre.
\nL.B.: Cum ai defini rolul bienalelor si trienalelor de arta \u00een domeniul gravurii si alte competitii internationale si care este rolul curatorilor \u00een aceste competitii? Poti compara alte bienale la care ai participat de-a lungul timpului cu IEEB? Care sunt diferentele conceptuale si estetice?
\nR.N.: Gravura, mai mult dec\u00e2t orice alt mediu \u00een artele vizuale, are la baza colaborarea, artistii lucreaza \u00eempreuna, \u00eesi \u00eempartasesc experienta si tehnicile sau maestrii \u00een aceasta arta lucreaza cu artisti mai tineri, ajut\u00e2ndu-i sa-si duca ideile la \u00eendeplinire. Dezvoltarea bienalelor de arta internationale, competitia care exista \u00een cadrul lor sunt, de fapt, o extindere a acestei colaborari. Un alt factor care face posibile aceste competitii este usurinta cu care se pot trimite lucrarile. Ele pot fi foarte simplu de \u00eempachetat, rulate si trimise prin posta. Munca si creatia artistilor din aceasta zona artistica sunt \u00eencurajate de asemenea evenimente. Graficienii sunt nu numai prietenosi, gata oric\u00e2nd sa \u00eempartaseasca idei noi, dar si dornici sa-si sarbatoreasca arta si viata. Iar o bienala trebuie spus ca este un bun motiv de sarbatoare. Rolul curatorului este important pentru ca pe masura ce timpul trece, cei ce c\u00e2stiga experienta \u00een domeniu pot conduce si promova acest gen de evenimente care duc la o dezvoltare si un feed-back pozitiv \u00een comunitatea artistica. Experienta mea \u00een acest domeniu s-a \u00eembogatit cu ocazia Trienalei de Gravura de la Krakowia, c\u00e2nd am avut ocazia sa fiu desemnat presedintele juriului de trei ori consecutiv, \u00eentre 2003 si 2009. De asemenea, am fost \u00een jurii la evenimente asemanatoare \u00een Ferrol (Spania), Praga, Wrexham (Wales) sau Salonic. Fiecare este diferit \u00een dimensiune si ambitie si fiecare joaca un rol important \u00een procesul de largire a cunoasterii si interesului pentru gravura. Sa le compar este destul de dificil, pentru ca fiecare vine cu o identitate proprie, unele sunt mai spectaculoase dec\u00e2t altele, pot fi organizatii foarte mari \u00een comparatie cu altele foarte mici si aici e si cazul nostru. IEEB este condusa de trei tineri entuziasti, ma refer la Ciprian Ciuclea, directorul Bienalei, Olivia Nitis, curatoare, si Andreea Micu, manager de proiect. Sunt, natural, diferente conceptuale si estetice, dar acestea duc la stimularea diversitatii si a dialogului continuu pe scena gravurii. Toate aceste evenimente \u00eesi propun sa promoveze gravura contemporana si sa o faca accesibila publicului. De asemenea, as dori sa demonstrez ca tehnicile folosite \u00een gravura pot da nastere la opere de arta contemporana interesante, accesibile, diferite. Implicatiile tehnice ale gravurii se rasfr\u00e2ng si \u00een restul artelor, cum ar fi pictura si sculptura. Aceste tehnici au multe de oferit si ele vor extinde limitele artelor vizuale.
\nL.B.: Esti un scriitor cunoscut \u00een domeniul gravurii si al artei contemporane. Ai scris \u00een cartile tale despre multi artisti vizuali. Totusi, nu ai scris despre nici un rom\u00e2n p\u00e2na acum. Cu ocazia acestei vizite ai descoperit artistii si arta rom\u00e2neasca. Putem spera ca vei include si artisti rom\u00e2ni \u00een viitoarele tale carti?
\nR.N.: De fapt, am facut cunostinta cu arta rom\u00e2neasca \u00eenca din 1971, c\u00e2nd am lucrat la Galeria Richard Demarco din Edinburgh. Demarco este cunoscut ca un prieten entuziast al artei contemporane din tarile Europei de Est si a facut eforturi pentru a deschide cai de comunicare \u00een anii dificili ai comunismului. El a expus artisti rom\u00e2ni \u00een mai multe ocazii si a facut tot ce a putut ca sa promoveze arta rom\u00e2neasca. Prin el am facut cunostinta cu lucrari ale artistilor Horia Bernea, Ovidiu Maitec si Pavel Ilie (care a stat la mine la Edinburgh \u00een iarna lui 1971-72). M-am straduit sa ram\u00e2n la curent cu arta rom\u00e2neasca \u00een toti acesti ani. Munca mea ca scriitor si conferentiar a fost bazata pe un proces continuu de explorare si descoperire pe care l-am sustinut \u00een ultimii douazeci de ani. Seria de carti despre gravura contemporana la care am lucrat \u00een ultimii zece ani m-a condus catre artisti din multe tari pe care mi-ar fi placut sa-i includ \u00een cartile mele, dar a trebuit sa fac o selectie foarte riguroasa cu fiecare noua carte. Cea de-a treia \u201ePrintmaking Off the Beaten Track\u201c, care va va fi publicata \u00een toamna lui 2013, va include operele a patru artisti rom\u00e2ni: Valeriu Schiau, Suzana F\u00e2nt\u00e2nariu, Ciprian Ciuclea si Ortansa Moraru, care s-a stabilit de mai multi ani \u00een Canada. Si sunt foarte multumit de alegerea mea. Vreau sa mentionez ca toate cele trei carti vor include lucrarile unui numar de 151 de artisti din 57 de tari, ceea ce \u00eenseamna ca mai am \u00eenca multe tari de explorat si artisti despre care \u00eenca n-am vorbit. Oricum. fac tot ce pot!
\nL.B.: Una dintre temele celei de-a cincea editii a IEBB este dimensiunea socio-politica \u00een gravura contemporana si diferentele dintre Estul si Vestul Europei, precum si \u00eentre Europa si Statele Unite. Ce schimbari poate produce arta \u00een aceste contexte amintite? Poate ea sa schimbe lucrurile \u00een societatile Europei de Est si mai ales cum?
\nR.N.: Din punctul meu de vedere, as spune ca desi sunt diferente marcante \u00een istoria tarilor din Europa si America de Nord, conditiile \u00een care s-a dezvoltat gravura sunt, spre surprinderea multora, foarte asemanatoare. Accesul catre materiale si echipament a fost mai rapid \u00een tarile din Vest, dar, cum am spus de multe ori, \u00eencep\u00e2nd cu mijlocul anilor ’90, lipsa unui numar important de materiale a fost un motiv pentru o extraordinara mobilizare a puterii de creatie. As aduce ca exemplu aici arta poloneza. Aversiunea si presiunea guvernului totalitar s-au dovedit un impuls pentru artisti de a da ce pot, cu resursele limitate pe care le aveau si de a transcende, de multe ori triumfator, conditiile \u00een care erau obligati sa munceasca. De aceea, trebuie sa recunosc, arta lor era mai valoroasa dec\u00e2t cea produsa \u00een Vest \u00een conditii confortabile. Aceste pareri au fost si sunt \u00eenca controversate, dar cred sincer ca sunt adevarate. Arta a reusit sa sustina si sa promoveze schimbarea politico-sociala \u00een tarile foste comuniste mai bine dec\u00e2t a facut-o \u00een Vest. Lumea este astazi cu mult mai deschisa si cu mult mai putin fragmentata \u00eentre ceea ce numim paradigma Est\/Vest si cred ca Internetul a ajutat la aceasta uniformizare. Desigur, sunt \u00eenca situatii cumplite, probleme serioase peste tot \u00een lume si munca artistilor are un rol important trag\u00e2nd semnale de alarma \u00een legatura cu ele. As aminti doi artisti pe care i-am selectat pentru IEEB5: Curtis Readel din USA si Xenophon Sachinis din Grecia. Am\u00e2ndoi ne-au oferit lucrari socante, foarte provocatoare, bazate pe experienta din propriile tari, de aceea nemultumirea lor \u00eendreptata catre societatea vestica este justificata. De fapt, cele mai multe lucrari din expozitie au o pozitie critica, o atitudine politica\u2026 Poate arta sa schimbe lumea? Arta nu, dar artistii pot (si trebuie sa faca asta). Arta lor critica nedreptatea, vorbeste \u00een locul celor saraci, deposedati, condamna tirania si coruptia, lupta \u00eempotriva prejudecatilor religioase, politice, rasiale, \u00eempotriva extremismului sau a fundamentalismului \u2013 iar toate acestea exista \u00een tari si din Est si din Vest si ele obliga indivizii sa traiasca \u00een conditii inumane. Munca artistilor angajati \u00een aceasta lupta este mai importanta ca niciodata, arta trebuie sa fie mai orientata politic dec\u00e2t oric\u00e2nd. Mai este \u00eenca asa de mult de facut… Trebuie sa existe un proces de evolutie mai degraba dec\u00e2t unul de revolutie, deoarece istoria ne-a demonstrat ca revolutiile tind sa fie \u00eenabusite, iar gravura, prin natura ei deschisa si democratica, poate ajuta acolo unde societatea a dat gres. \u00cen acest context, este necesar ca rolul artei sa fie recunoscut si acceptat ca atare de presa si de media. Marx descrie religia ca \u201eopium pentru mase\u201c, iar daca ar mai trai cred ca ar spune acelasi lucru despre televiziune. \u00cen timp ce guvernele \u00eencearca sa detina controlul si sa manipuleze indivizii prin aceasta cultura a televiziunii care dezumanizeaza si saraceste mintea umana, arta ar putea sa arunce navodul si sa salveze lumea. Poate arta sa schimbe lumea, poate ea sa ne salveze? Da, cu siguranta, daca din ce \u00een ce mai multi dintre noi vor deschide ochii!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Richard Noyce \u00een dialog cu Liliana Barborica   \u00a0 Dupa patru editii care au atras reactii pozitive din partea artistilor, curatorilor, teoreticienilor, dar si a publicului, editia a cincea a Bienalei Internationale de Gravura \u00eesi propune, dincolo de limitele gravurii si ale experimentului, sa vada \u00eencotro se \u00eendreapta gravura contemporana si de fapt \u00eencotro ne… Cite\u0219te mai mult »Gravura \u00eencotro?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8656],"class_list":["post-14994","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-richard-noyce"],"views":2287,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14994","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14994"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14994\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14994"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14994"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14994"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}