{"id":14987,"date":"2013-03-19T21:28:51","date_gmt":"2013-03-19T19:28:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14987"},"modified":"2013-03-19T21:29:11","modified_gmt":"2013-03-19T19:29:11","slug":"minunata-cenusareasa-de-la-palais-garnier","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/minunata-cenusareasa-de-la-palais-garnier\/","title":{"rendered":"Minunata \u201eCenusareasa\u201c de la Palais Garnier"},"content":{"rendered":"

\u00cenvataturile lui Jean-Pierre Ponnelle<\/strong>
\nRecitesc deseori g\u00e2nduri ale marelui si regretatului Jean-Pierre Ponnelle, cel care si-a \u00eenceput cariera ca semnatar de decoruri si costume si ale carui divergente cu autorii mizanscenelor de opera l-au facut sa adauge preocuparilor sale si regia. A devenit astfel realizator total al productiilor.
\n\u201eApreciez ca o analiza \u00een profunzime a partiturii complete (a unei opere, n.n.), nu numai a reductiei de pian, este indispensabila pentru elaborarea conceptului. (…) La anumiti compozitori, Mozart de exemplu, tehnica de compunere este extrem de importanta pentru regie. Alegerea tonalitatii ofera o indicatie precisa asupra afectelor sau a situatiilor psihologice. Evolutia unei modulatii la Mozart deja poarta \u00een ea mizanscena, luminile, decorurile si costumele. Libretul este, la r\u00e2ndul lui, examinat prin grila de cunostinte pe care le-am dob\u00e2ndit \u00een urma analizei partiturii.\u201c
\nSunt idei fundamentale, \u00eenvatatura de capat\u00e2i pentru orice regizor si \u00eendeosebi pentru acela venit catre opera din lumea teatrului. Lucrurile sunt mai simple pentru o persoana pregatita \u00eentr-o institutie de \u00eenvatam\u00e2nt muzical. Studiul amanuntit al partiturii generale de orchestra se face cu usurinta si \u00eentelegerea portativelor este deplina, ca si extragerea din ele a sensurilor ce calauzesc mizanscena, asa cum ne \u00eenvata Ponnelle. Mai complicata este situatia regizorilor de teatru de proza. Pentru a intra \u00een lumea liricii, acestia trebuie sa aiba o minima, obligatorie pregatire muzicala care sa le permita cel putin citirea unei partituri. \u00cen caz contrar, fractura se produce. Sunt convins ca aceasta este cauza principala a actualelor derapaje regizorale, facute \u00een numele \u201eRegietheater\u201c, un curent valoros pe fond, dar prost \u00eenteles si folosit ca paravan pentru montari de cea mai penibila calitate care, din nefericire, inunda teatrele lirice de astazi.
\nSi totusi, Jean-Pierre Ponnelle a regretat, \u00een unele situatii, semnatura de unic autor. Avea nevoie de… opozitie, daca ar fi sa vorbim \u00een termeni politici.
\n\u201e(…) \u00cemi lipseste confruntarea dintre regizor, pe de o parte, si decorator, pe de alta, care poate fi fecunda, nefiind numai o aditiune, ci o multiplicare a talentului fiecaruia. Acest schimb de idei care \u00eembogateste nu poate avea loc daca \u00eeti analizezi doar propriile idei. Resimt c\u00e2teodata absenta unei contrapartide, a unui partener cu privire critica. \u00cen opera, seful de orchestra ar putea sa joace acest rol (dar, din pacate, nu \u00eentotdeauna) si acord mereu cea mai mare importanta judecatii sale artistice.\u201c
\nFiind integrator de regie, decoruri si costume, rezulta cu claritate c\u00e2t de mult s-a bazat, \u00een creatiile sale, pe dirijor si c\u00e2t de mult a contat pe corelarea dintre fosa si scena. Cu alte cuvinte, emotia, tensiunea si dramaturgia venite din sunetul instrumentistilor trebuie sa fie intrinsec si biunivoc legate de exprimarea c\u00e2ntaretilor-actori. Este un alt fir calauzitor pentru regizor \u00eentru reusita deplina a unei productii de opera.
\nMiscare, gest si sunet<\/strong>
\nAcest excurs cvasi-didactic mi-a fost inspirat de celebra productie a lui Ponnelle cu \u201eCenusareasa\u201c rossiniana. Un spectacol conceput acum aproape patruzeci si cinci de ani, care a facut si face \u00eenconjurul lumii de la Festivalurile Maggio Musicale Fiorentino si Edinburgh la Scala din Milano si Opera din Z\u00fcrich, de la D\u00fcsseldorf si M\u00fcnchen la Chicago, Dallas, Houston si Ottawa. L-am vazut acum sapte ani si mai bine la Teatro alla Scala, l-am revazut recent la Palais Garnier, unul din sediile Operei Nationale pariziene, productia fiind venita aici de la Opera Bavareza de Stat din M\u00fcnchen, \u00een \u00eengrijirea regizorala a lui Grischa Asagaroff si light-design-ul lui Michael Bauer.
\nDupa revizionare, transcriu impresiile \u2013 ramase deosebit de actuale \u2013, pe care le-am notat si publicat \u00een 2005, dupa spectacolul de la Scala: \u201eLuxuriant g\u00e2ndit, ambientul actiunii pare ca a fost transpus direct de pe o carte de povesti \u2013 plansa de desen, crochiat \u00een tuse fine, inflorescente, cu doar doua-trei nuante, alb, negru si cenusiu. Detaliul este minutios construit, ca de o m\u00e5na de maestru al gravurii si somptuoasele palate, al lui Don Magnifico, al Printului, par cu adevarat desprinse din \u201econtes de f\u00e9es\u201c. Bogatia si armoniile coloristice ale costumelor impresioneaza. Regia lui Ponnelle consacra miscarea continua, vivace a eroilor, atitudinile expresive, gestica atent g\u00e2ndita. Spectacolul capata astfel o verva cuceritoare, sustinuta de brilianta scriiturii muzicale.\u201c
\n\u00centr-adevar, este una din cele mai elocvente ilustrari scenice ale ideaticii lui Ponnelle, emergenta cu claritate si forta din analiza muzicala. Detaliul fin al desenelor decorurilor vine parca din filigranul flautelor si transparenta coardelor rossiniene, redate minunat la Paris de Orchestra Operei Nationale dirijata de Riccardo Frizza, un specialist \u00eenaripat al portativelor maestrului de la Pesaro. Sub bagheta sa, spectacolul a avut spuma si culoare. Prin pliere stilistica, dirijorul s-a \u00eencadrat automat \u00een conceptia regizorala. Maiestria lui Ponnelle a fost evidenta la tot pasul \u00een construirea gestualitatii si mimicii personajelor, de o rara minutiozitate, corespondente cu preciziune fiecarei inflexiuni sau culori orchestrale. Miscarea scenica parea descinsa direct din sunet. Si nu numai eroii, ci \u00eentreg ansamblul \u2013 Corul teatrului, pregatit de Alessandro Di Stefano \u2013 a fost parte a acestei \u00eempreunari pure \u00eentre actorie si melos.
\nInterpretii<\/strong>
\nAparitia la rampa, \u00eenainte de intrarea dirijorului, a unui responsabil al Operei pariziene a dat frisoane publicului. Se stie ce urmeaza \u00een asemenea situatii. Da, titulara rolului Angelina, mezzosoprana italiana Marianna Pizzolato, are o indispozitie vocala, asa \u00eenc\u00e2t… doar va mima si va juca! Stupoare! Din laterala scenei, \u00eembracata \u00een T-shirt si blugi, cu partitura \u00een fata, a c\u00e2ntat Karine Deshayes, care \u00een seara anterioara tocmai sustinuse rolul Carmen la Op\u00e9ra Bastille si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, urma ca a doua zi sa-l c\u00e2nte din nou. Mare act de curaj! Numai ca mezzosoprana franceza nu a afisat nicio urma de oboseala. O performanta venita din partea unei voci tinere, bine sustinuta tehnic, cu timbru frumos si deosebita abilitate \u00een rezolvarea coloraturilor rossiniene ce culmineaza cu dificilul rondo \u201eNacqui all’affanno, al pianto… Non pi\u00f9 mesta\u201c, plasat \u00een mod… criminal de Rossini chiar la finalul operei, dupa aproape trei ore de c\u00e2nt. Frazarea Karinei Deshayes a fost unduitoare si fluida, stilul, ireprosabil.
\nPartenerul direct, rusul Maxim Mironov \u00een rolul printului Don Ramiro, este un tenorino \u201edi grazia\u201c cu voce limpede si extrem de omogena, cu necesara extensie acuta plina de siguranta si de usurinta \u00een expunerea c\u00e2ntului ornamentat. Piesele de rezistenta, aria \u201eS\u00ec, ritrovarla io giuro\u201c si cabaletta \u201eDolce speranza, freddo timore\u201c au avut brilianta, respectiv bravura descinse direct din spiritul rossinian.
\nFoarte bune au fost, \u00een rolul celor doua surori caraghioase,\u00a0 soprana luxemburgheza Claudia Galli (Clorinda) si mezzosoprana britanica Anna Wall (Tisbe), dupa cum excelenti s-au dovedit cei doi italieni ai distributiei, baritonul Nicola Alaimo (Dandini) si, prin muzicalitate, sens expresiv si umor subtil asociat scriiturii bufe, basul Bruno de Simone (Don Magnifico). Judec\u00e2nd prin prisma esteticii vocalitatii rossiniene, poate ca glasul lui Alaimo nu s-a \u00eencadrat exact tipului de \u201ebaritono brillante\u201c pe care \u00eel cere rolul, \u00een schimb Bruno de Simone, cu toata tenta sa baritonala, a fost un \u201ebuffo caricato\u201c de bun gust si fara excesele la care recurg multi c\u00e2ntareti. Duetul celor doi, \u201eUn segreto d’importanza\u201c, a fost unul dintre punctele forte ale serii.
\nBasul Adrian S\u00e2mpetrean…<\/strong>
\n…a fost marea surpriza si campionul spectacolului. T\u00e2narul clujean poarta \u00een glasul sau un mare potential cantabil, sustinut de o timbralitate fasta, rotunda si \u00eenvesm\u00e2ntata \u00een armonice pretioase. Caldura si nobletea vocii \u00eemi amintesc de legendarul Cesare Siepi. Nu este o afirmatie riscanta sau gratuita, darurile native o sustin. \u00cen rolul Alidoro, a frazat elegant si fluent, a c\u00e2ntat cu sonoritati ample, nuantat si inteligent, cu punctari de accente bine cumpanite. Are un simt deosebit pentru desenul melodic belcantist, teritoriu pe care este indicat sa-l serveasca \u00eenca multa vreme, p\u00e2na sa fie atras de rolurile arhetipale ale vocii de bas, Filip, Mefisto, Mefistofele, Boris Godunov etc. Deocamdata, la nici treizeci de ani, Adrian S\u00e2mpetrean a c\u00e2ntat deja Leporello din \u201eDon Giovanni\u201c la Salzburg, acum a fost aplaudat la Opera Nationala din Paris, iar \u00een aceasta primavara va interpreta doua personaje verdiene la Scala din Milano: Banquo din \u201eMacbeth\u201c si cel titular din \u201eOberto, conte di San Bonifacio\u201c. O cariera de mare viitor \u00eencepe sub remarcabile auspicii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cenvataturile lui Jean-Pierre Ponnelle Recitesc deseori g\u00e2nduri ale marelui si regretatului Jean-Pierre Ponnelle, cel care si-a \u00eenceput cariera ca semnatar de decoruri si costume si ale carui divergente cu autorii mizanscenelor de opera l-au facut sa adauge preocuparilor sale si regia. A devenit astfel realizator total al productiilor. \u201eApreciez ca o analiza \u00een profunzime a… Cite\u0219te mai mult »Minunata \u201eCenusareasa\u201c de la Palais Garnier<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-14987","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":954,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14987","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14987"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14987\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14987"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14987"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14987"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}