{"id":14985,"date":"2013-03-19T21:27:39","date_gmt":"2013-03-19T19:27:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14985"},"modified":"2013-03-19T21:27:39","modified_gmt":"2013-03-19T19:27:39","slug":"carti-parfumuri-si-joc-al-identitatilor-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/carti-parfumuri-si-joc-al-identitatilor-iii\/","title":{"rendered":"Carti, parfumuri si joc al identitatilor (III)"},"content":{"rendered":"

Patrick S\u00fcskind, Parfumul,<\/em> traducere de Grete Tartler, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Se vadeste, astfel, si importanta numelui protagonistului, Grenouille (\u201ebroasca\u201c, \u00een limba franceza), tocmai pentru ca autorul sa poata sublinia, si \u00een acest fel, la nivel metaforic, esecul personajului de a stabili relatii umane cu semenii sai si de a comunica, \u00een acest fel, pentru a depasi impulsurile violentei latente \u00een el. De altfel, at\u00e2t \u00een \u201eParfumul\u201c, c\u00e2t si \u00een numeroase alegorii romantice, momentul esential al afirmarii genialitatii unui individ altfel obscur este descoperirea de catre cel implicat a unei deficiente grave la nivel interior, a unei lipse care trebuie neaparat suplinita. Asadar, recrearea parodica de catre S\u00fcskind a unor aspecte preluate din textele lui Hoffmann si permanenta raportare a lui Grenouille la Cardillac reprezinta si o critica implicita la adresa teoriei lui Harold Bloom cu privire la reprimarea si originalitatea ce marcau epoca romantica. Caci, c\u00e2ta vreme Bloom sustine ca artistul original (si, deci, autentic) trebuie sa se \u00eentoarca, prin intermediul represiunii, la o stare de narcisism primar, scriitorul german considera, implicit, ca iluzia nevoii de a crea este determinata de o regresiune imaginativa \u00een starea de melancolie pre-oedipiana. Iar \u201eParfumul\u201c, prin efortul intertextual pe care scriitura lui S\u00fcskind \u00eel reprezinta, \u00eencearca nu doar sa deconstruiasca fantezia romantica a unei omnipotente creatoare, ci si sa impuna un model estetic \u2013 si literar \u2013 fundamental diferit.
\n\u00cen calitate de metafora generatoare si structura alegorica fundamentala \u00een cazul unui roman cum este cel al lui Patrick S\u00fcskind, parfumul \u2013 ce devine chiar titlu al cartii \u2013 este extrem de bine ales. Este detaliul care, dupa cum va remarca Grenouille la un moment dat, \u00eei poate ajuta pe oameni sa treaca neobservati, iar alteori sa devina de-a dreptul invizibili. Sau, dimpotriva, \u00eei poate face irezistibili, adorati, adulati. \u00cen plus, ce altceva ar fi putut simboliza mai bine deconstructia textuala dec\u00e2t un amestec savant de miresme si de esente distilate, la nivel livresc, din marile carti ale literaturii anterioare? Pe aceasta se \u00eentemeiaza at\u00e2t nivelul parodic al romanului lui S\u00fcskind, c\u00e2t si excelenta structura polifonica pe care \u201eParfumul\u201c o are \u00een fragmentele esentiale pentru decodificarea sensurilor. \u201eDas Fraulein von Scuderi\u201c, textul lui Hoffmann, cu imaginea artistului, cu subiectul politist si cu analiza atenta \u00eentreprinsa de autor este, practic, doar una dintre sursele lui S\u00fcskind si doar unul dintre modelele pe care romanul din 1985 le urmeaza.
\nText si intertext<\/strong>
\nS-a afirmat nu o data \u201eParfumul\u201c ar fi \u00een primul r\u00e2nd o tesatura excelent lucrata de trimiteri intertextuale, ram\u00e2n\u00e2nd fascinant pentru cititori sa descopere codurile ascunse, elementele parodiate sau cele pastisate prin intermediul carora autorul \u00eesi configureaza propriul text care, \u00een acest fel, dizolva \u00eentr-un impuls creator extrem de interesant, vechea omnipotenta auctoriala si redefineste subiectivitatea imaginativa drept spatiu fluid al scriiturii, unde identitatea autorului real dispare si se afirma exclusiv recursul la masca citatului ocultat tocmai cu scopul afirmarii unei originalitati care mizeaza mult pe pluralitatea vocilor precursorilor literari implicate \u00een acest demers. Tehnica, mai cu seama \u00een ceea ce priveste constructia personajului central, ne duce cu g\u00e2ndul si la proza lui G\u00fcnter Grass, c\u00e2ta vreme imaginea desprinsa parca din folclor a protagonistului cu nume de amfibian duce la privilegierea unei forme de viata regresive \u00eenteleasa ca varianta \u00eentr-o cheie mai elaborata din punct de vedere stilistic a chipului lui Oskar Matzerath, piticul din \u201eToba de tinichea\u201c, al carui refuz de a mai creste parodiaza ram\u00e2nerea \u00een urma a unei Germanii care, dupa \u00eencheierea razboiului, a \u00eencercat sa reprime toate amintirile perioadei fasciste. Numai ca \u201eParfumul\u201c nu este nici o idealizare nostalgica favoriz\u00e2nd cautarea unui refugiu \u00een vreun trecut istoric, si nici o negare a adevarurilor natiunii, ci o rescriere ironica a discursului literar care a marcat spatiul cultural german \u00een veacurile trecute.
\nAceasta extrem de complicata relatie pe care S\u00fcskind o mentine cu precursorii sau cu predecesorii sai literari are darul de a crea un soi de identitate auctoriala hibrida care prezinta numeroase analogii exact cu procedeul complex alchimic pe alocuri cu ajutorul caruia Grenouille produce parfumurile pe care, \u00eenainte de asta, le g\u00e2ndeste, le viseaza, le doreste: \u201eGasise compasul vietii lui viitoare. Si, ca toti monstrii geniali carora, printr-o \u00eent\u00e2mplare din afara, le e aratata linia dreapta \u00een haosul de spirale al sufletului, Grenouille nu se mai lasa abatut de la ceea ce credea a fi priceput ca-i e directia destinului. \u00centelese acum limpede de ce-si prinsese ghearele at\u00e2t de tenace si \u00eencr\u00e2ncenat de viata. Trebuia sa fie un creator de miresme. Cel mai mare nascocitor de parfumuri al tuturor timpurilor.\u201c
\nDin punct de vedere psihologic, fascinatia lui Grenouille pentru a prinde si a pastra \u00een retorta sufletul materiei ne\u00eensufletite prin distilari succesive semnifica dorinta sa inconstienta de a crea o esenta umana sau, cu alte cuvinte, o noua identitate pe care sa si-o poata asuma si cu ajutorul careia, practic, sa devina, pentru prima data, el \u00eensusi. Din punct de vedere intertextual, transformarea materialelor livresti preexistente cu scopul de a crea o noua esenta literara oglindeste principala strategie de care S\u00fcskind se foloseste pentru a scrie acest roman. Caci \u201eParfumul\u201c, distil\u00e2nd atent esentele marii literaturi a veacurilor trecute pentru a obtine si a pastra numai esentele, ofera cititorului tocmai imaginea simbolica a unui parfum scump. Nou, dar si vechi, inedit, dar si cunoscut. Faptul este evident \u00eenca din deja citata prima fraza a cartii, numai ca, daca aici S\u00fcskind se raporteaza la Hoffmann, nu trebuie sa uitam ca Hoffmann \u00eensusi, construind destinul lui Ren\u00e9 Cardillac, pornea de la Kleist. S\u00fcskind sugereaza, asadar, ca el nici nu \u00eentreprinde vreun demers nou, \u00eensa, \u00een acelasi timp, si ca nu poate fi identificat \u00een totalitate cu vreunul dintre modelele directe sau indirecte pe care le-a avut \u00een vedere.
\nSf\u00e2rsitul romanului, descriind moartea lui Grenouille, devorat de gloata marelui oras cucerita de parfumul sau, \u00eentr-o manifestare brutala de dragoste scapata de sub control,\u00a0 afirma convingerea niciodata rostita ca atare a protagonistului, \u00eensa evidenta \u00een acest punct: si anume ca, desi si-a realizat visul de a fi iubit neconditionat de cei din jur, a realizat si ca dragoastea aceasta (acestora) s-a datorat unui act de iluzionare si deopotriva de autoiluzionare, c\u00e2ta vreme \u00eensasi iubirea devine, pentru un astfel de personaj, o simpla iluzie, rezultata \u00een urma contrafacerii originalului: \u201eDupa ce, termin\u00e2ndu-si pr\u00e2nzul, canibalii se adunara din nou l\u00e2nga foc, nu scoase unul o vorba. Se simteau cu totii \u00eencurcati si nu \u00eendrazneau sa se priveasca \u00een ochi. C\u00e2nd \u00eendraznira totusi, la \u00eenceput pe furis, apoi deschis, z\u00e2mbira. Erau neobisnuit de m\u00e2ndri. Pentru prima oara faptuisera ceva din iubire.\u201c Se pot face, desigur, o serie de apropieri fata de texte extrem de diverse, caci acest final, ca si modul \u00een care se ajunge aici, trimite \u00een mod destul de evident la sf\u00e2sierea lui Pentheus, asa cum apare ea \u00een opera lui Euripide.
\n\u00censa nici sugestia crestina a numelui acestui neobisnuit protagonist nu trebuie uitata, Jean-Baptiste duc\u00e2nd cu g\u00e2ndul la Ioan Botezatorul, antemergatorul, cel care a anuntat venirea M\u00e2ntuitorului. Grenouille \u00eensusi are parte de propria resurectie, caci el va reveni la viata \u00een mod spectaculos \u2013 \u00een sens figurat \u2013 dupa retragerea vreme de sapte ani \u00een singuratate, \u00een munti, unde autorul \u00eei compara existenta cu a unui pustnic: \u201eDintr-o data singuratatea se pravalea peste spiritul sau ca o fata \u00eennegrita de oglinda. \u00cenchidea ochii. \u00centunecatele porti ale launtrului sau se deschideau, iar el intra. \u00cencepea urmatoarea reprezentatie a teatrului sufletesc Grenouille. Trecura astfel zile \u00eentregi, saptam\u00e2ni dupa saptam\u00e2ni, luni dupa luni. Trecura astfel sapte ani.\u201c
\nJocuri (identitare) serioase<\/strong>
\nPe de alta parte, aceasta sectiune a cartii trebuie raportata si la basmele Fratilor Grimm, cu profunde reverberatii \u00een spatiul cultural german. Barenhauter, de pilda, este respins de familie si rataceste de colo-colo, p\u00e2na c\u00e2nd va \u00eencheia o \u00eentelegere cu diavolul, viz\u00e2nd, la fel ca \u00een celebrul text al lui Chamisso despre Peter Schlemihl, pierderea umbrei, cu alte cuvinte, a propriei identitati. Provenite din folclorul german, aceste istorii ale fiintelor umane marcate de imposibilitatea afirmarii propriei individualitati vor fi preferate de romantici, pentru ca, mai t\u00e2rziu, problema identitatii, a mastii sociale si a existentei artistului de geniu sa fie reluate si \u00eembogatite cu alte semnificatii de simbolisti. De fapt, Grenouille, care se autodenumeste la un moment dat drept Marele Grenouille, se retrage nu doar \u00een singuratatea muntelui, ci \u00eentr-o lume creata de el \u00eensusi, un paradis artificial al imaginatiei proprii, unde, desigur, se poate asemana cu o zeitate: \u201eAtunci Marele Grenouille porunci ploii sa se opreasca. Si asa se facu. Si trimise peste tinut soarele bl\u00e2nd al sur\u00e2sului sau, iar bogatia florilor de milioane de ori \u00eenmultita se deschise dintr-o singura bataie de petale, de la un capat al imperiului la celalalt, un singur covor multicolor tesut din miriadele pretioaselor recipiente de parfum. Si Marele Grenouille vazu ca e bine, foarte, foarte bine. Si sufla asupra tinutului v\u00e2ntul respirarii sale. Iar florile, alintate, \u00eenmiresmara si amestecara miriadele lor de arome \u00eentr-un universal, mereu schimbator si totusi unitar \u00een perpetua-i schimbare, parfum-ofranda\u00a0 Marelui, Unicului, Stralucitului Grenouille.\u201c Numai ca, \u00een mod ironic, nici aici el nu va reusi sa tina departe amintirile dureroase ale propriului trecut si nici suferinta la g\u00e2ndul fiecarei fiinte care l-a abandonat. \u00cen acest context, mirosul reprezinta acel adevarat mecanism care faciliteaza readucerea \u00een actualitate a propriului trecut, dar si modalitatea protagonistului de a evada din el. Narcisismul lui Grenouille \u00eel apropie pe acesta si de imaginea unui dandy din literatura fin du si\u00e8cle, personajul lui S\u00fcskind fiind, \u00een unele momente, o parodie excelenta a unora dintre eroii literaturii estetizante.
\nCu toate acestea, metafora parfumului domina textul si salveaza personajul de risipirea \u00een simplul impuls ironic gratuit, fac\u00e2nd ca romanul de fata sa poata fi interpretat, asa cum a si fost, de altfel, si drept un excelent exemplu de proza sinestezica. S\u00fcskind demonstreaza cu prisosinta ca a facut din plin experienta scriiturii alchimice a lui Baudelaire si, prelu\u00e2ndu-i conotatiile psihologice, a aplicat-o, spre surpriza cititorilor mai putin amatori de asemenea surprize textuale, la propria versiune de discurs postmodern miz\u00e2nd pe parodie si pe pastisa, intertextul biblic fiind, de altfel, \u00een paranteza fie spus, si el evident: \u201eIar acesta, tron\u00e2nd pe un nor auriu-parfumat, sorbea odoarea adulmec\u00e2nd si placuta \u00eei era mireasma jertfita. Si se pogor\u00ee sa-si binecuvinte creatia de mai multe ori, si i se multumi cu chiote, veseliri si noi suflari de miresme. \u00centre timp, se facuse seara, iar aromele se rasp\u00e2ndeau mai departe si se amestecau \u00een albastrul noptii cu tot mai fantastice note. Era de asteptat o adevarata noapte de bal a parfumurilor, cu un gigant foc de artificii al miresmelor sc\u00e2nteietoare.\u201c
\nS\u00fcskind stie, deci, cum sa se instaleze \u00een imaginatia celuilalt, fie el cititor sau precursor literar, iar \u00een acest fel sa puna sub semnul \u00eentrebarii toate imaginile consacrate ale culturii anterioare, pastr\u00e2nd acele coordonate \u2013 mai cu seama romantice si (post)simboliste \u2013 care servesc propriului demers creator. \u00cen acest fel, imaginatia postmoderna se elibereaza de iluzia narcisista a originalitatii absolute sau a originalitatii cu orice pret, transform\u00e2nd propria anxietate creatoare \u00een veritabil discurs intertextual. Iar scriitorul contemporan, care nu se mai prezinta drept vechiul si de-a dreptul miticul geniu (fie el \u00eenteles sau nu!), accepta statutul de virtuoz, aceste elemente fac\u00e2nd din \u201eParfumul\u201c, dincolo de orice posibile si multe alte interpretari, si o excelenta alegorie a demersului creator postmodern.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Patrick S\u00fcskind, Parfumul, traducere de Grete Tartler, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012 Se vadeste, astfel, si importanta numelui protagonistului, Grenouille (\u201ebroasca\u201c, \u00een limba franceza), tocmai pentru ca autorul sa poata sublinia, si \u00een acest fel, la nivel metaforic, esecul personajului de a stabili relatii umane cu semenii sai si de a comunica, \u00een acest fel,… Cite\u0219te mai mult »Carti, parfumuri si joc al identitatilor (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8636,8635],"class_list":["post-14985","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-parfumul","tag-patrick-suskind"],"views":1055,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14985","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14985"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14985\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14985"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14985"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14985"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}