Marele Premiu \u201eCervantes\u201c pe 2012, echivalentul Premiului Nobel \u00een lumea hispanica, a fost decernat scriitorului spaniol Jos\u00e9 Manuel Caballero Bonald. \u201eRomancier poet\u201c l-a definit presedintele juriului pe acest scriitor artist, pretuit \u00eenainte de toate pentru virtutile stilistice ale unei opere vaste si variate, care cuprinde volume de poezii, proza, eseuri si memorii. O re\u00eemprospatare a exegezei, declansata de verdictul juriului, se va desfasura intens pe durata c\u00e2torva luni, cel putin p\u00e2na la ceremonia decernarii, care va avea loc \u00een aprilie 2013. Oricum, scriitorul, ajuns la venerabila v\u00e2rsta de 86 de ani, este o prezenta vie si net conturata \u00een constiinta publicului si a criticii. Acest din urma sector, cel al scriitorilor specializati, i-a fost mereu favorabil scriitorului exigent cu sine, care nu a facut concesii gustului facil si popularitatii profitabile, si l-a sustinut prin acordarea,\u00a0 cu ani \u00een urma, a unui premiu prestigios, chiar daca mai putin substantial sub aspect pecuniar, Premiul Criticii.
\nLa noi, Caballero Bonald\u00a0 nu e un necunoscut. Grupaje de poezii aparute \u00een reviste literare si doua romane i-au fost traduse \u00eenca din anii saptezeci: \u201eDoua zile de septembrie\u201c (Univers, 1970, \u00een versiunea Silviei V\u00e2scan) si \u201eAgata ochi de pisica\u201c (Eminescu,1979, \u00een versiunea lui Darie Novaceanu).
\nLa acesta din urma merita sa ne oprim \u00een continuare, fiindca este capodopera autorului, \u00een care filonul poetic fuzioneaza cu marele sau dar de povestitor.
\n\u201eAgata ochi de pisica\u201c este un vibrant poem al Andaluziei, \u00een care, cu o sensibilitate exceptionala, autorul \u00eenregistreaza si amplifica pulsul acestui tinut extrem de vechi si extrem de rafinat, \u00een pofida saraciei sale, un tinut unde primitivismul materiei nu \u00eempiedica manifestarile sublime ale spiritului. Totodata, este romanul unei iubiri dramatice \u00eentre normandul Pierre Lambert (Pedro) si mama calabreza (ca origine) Manuela Cipriani. Asupra lor \u00eesi pune amprenta spiritul locului, zona coastei salbatice din sudul Spaniei, \u00een care omul are de \u00eenfruntat vitregia unui pam\u00e2nt mlastinos, m\u00e2ncat de sarurile marii. \u00cencercarea disperata a personajelor de a transforma \u00eentr-un teren fertil zona neprimitoare a sm\u00e2rcurilor andaluze rezuma evolutia istorica milenara, cu \u00eenfr\u00e2ngeri si biruinte succesive, recompun\u00e2nd o desfasurare ciclica, \u00een care r\u00e2ndurile de oameni refac civilizatia \u00eentr-o viziune lucida si grava, ferita de optimism facil, dar si de pesimism sumbru.
\n\u00cen volumul anterior, Caballero Bonald \u00eesi adunase poeziile sub titlul \u201eVivir para contarlo\u201c (\u201eSa traiesti pentru a povesti\u201c), \u00een urma unei selectii si revizii foarte exigente. Faptul acesta ne dezvaluie, cred, nota cea mai caracteristica a personalitatii lui artistice: \u00eenalta constiinta a stilului. Autorul se situeaza sub acest aspect \u00een descendenta unor mari prozatori stilisti ca Juan Benet si Camilo Jos\u00e9 Cela, caruia i-a fost ucenic \u00een prima tinerete, \u00een atelierul din La Bonanova. Critica a remarcat imediat limbajul de o mare bogatie, care valorifica arhaismele si regionalismele andaluze, precum si o flexibilitate extraordinara, un limbaj inventat \u00een functie de cerintele textului. Ricardo Gull\u00f3n a semnalat legatura str\u00e2nsa dintre personaje si lexicul folosit de autor pentru a le caracteriza sau pentru a patrunde \u00een lumea lor, iar Aurora de Albornoz vorbeste despre \u201efolosirea cuv\u00e2ntului ca halucinogen\u201c, observ\u00e2nd ca tot ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een naratiune este creatia mintii halucinante a unui personaj, cel de-al treilea Pedro, pe care-l vedem \u00een prolog \u00eencerc\u00e2nd sa reconstituie c\u00e2teva fapte petrecute \u00een copilarie si \u00eentr-un trecut anterior venirii lui pe lume. \u00cen acest prolog \u2013 pe care nu-l \u00eentelegem pe deplin dec\u00e2t daca-l citim din nou dupa lectura evenimentelor narate, cu alte cuvinte ca epilog \u2013 autorul ne ofera c\u00e2teva chei pentru lectura cartii ca exploatare a necunoscutului sub efectul iluminarii produse de starile de excitatie pe care autorul \u00eensusi si le provoaca. Un personaj \u2013 mai t\u00e2rziu aflam ca e cel de-al treilea Pedro \u2013 vine la locul de bastina al bunicului sau normand, adus de stirea despre licitatia si tasarea publica a comorii aflate \u00een sm\u00e2rcurile andaluze, conacul acum darapanat si amenintat sa fie \u00eenghitit de mlastina. Peticul de ziar unde a citit stirea este motivul imediat care-l \u00eendeamna pe Pedro, acum barbat \u00een toata firea,\u00a0 sa se \u00eentoarca \u00een locurile copilariei, despre care ne spune ca sunt \u201enici mare, nici pam\u00e2nt, ci si una si alta, \u00eentinderi aliate si uzurp\u00e2ndu-se reciproc, \u00eencep\u00e2nd de la cea dint\u00e2i cuta tectonica a deltei, nisipuri \u00eenselatoare \u00een care trosnetul unui singur fir de trestie se repeta, dus de catapulte izocrone, p\u00e2na la marginile imensitatii, acolo unde nu putea sa existe nimic care, de la \u00eentemeierea Argonidei, sa nu fi apartinut furiei, cea care-i \u00eenfricosa mereu pe cutezatorii \u00eentru aventura\u201c. \u00cen contact direct cu aceste locuri, c\u00e2teva elemente izolate, dezgropate din ad\u00e2ncurile memoriei, ies la suprafata, par\u00e2nd a oferi un sens amintirii: morti violente, tulburi jocuri erotice ale adolescentei, imaginea c\u00e2rdului de pasari migratoare ori soarecii adusi de corabiile negustorilor fenicieni, scroafa salbatica pe care parca o vede din nou cum fuge \u00eenspaim\u00e2ntata de propriul sau grohait, fiindca \u00eei ramasese ad\u00e2nc \u00eentiparit \u00een subconstient. \u00cent\u00e2lnirea cu c\u00e2teva fapte reale la fata locului re\u00eenvie amintirile din copilarie si declanseaza zamislirile imaginatiei personajului, conform unui crez al autorului formulat \u00eentr-un poem din \u201eVivir para cantarlo\u201c: \u201eUcenicul vrajitor \/ trebuie sa \u00eenainteze cu pas usor si cu bagare de seama \/ spre trecut, \/ sa faca permutari \u00eentre culori si sunete, \/ intervale de spatiu si distante de timp.\/ Trebuie sa \u00eenghita o anumita doza \/ de halucinogen,\/ sa \u00eencerce sa-si imagineze \/ ca nu va mai trai mult timp \/ pentru a povesti\u201c.
\n\u00cen \u201eAgata ochi de pisica\u201c, \u201eucenicul vrajitor\u201c care este Caballero Bonald face dovada capacitatii de a merge spre trecut si de a \u00eembina locuri si momente diferite prin tehnica permutarilor, folosind ca halucinogen arta cuv\u00e2ntului. Un torent de cuvinte deloc \u00eent\u00e2mplatoare, ci \u00eentotdeauna exacte, creeaza un ton halucinant cu ajutorul caruia poetul-narator transmite ceea ce a reusit sa perceapa \u00eentr-un moment unic si \u00eentr-un spatiu unic.
\n\u00centr-un interviu acordat imediat dupa aparitia romanului, Caballero Bonald marturisea ca l-a scris sub stap\u00e2nirea unui: \u201emiraj al mlastinii\u201c (espejismo marisme\u00f1o) si ca singurul mod de a se vindeca de traumatismul acestei halucinatii prelungite deliberat a fost nararea ei \u00eentr-un limbaj baroc pe masura \u201ebarocului esential al temei\u201c. Mirajul creat de narator realizeaza un instabil si uimitor echilibru \u00eentre istorie si mit, \u00eentre reconstituirea minutioasa si fantezia debordanta, trimit\u00e2ndu-ne cu g\u00e2ndul la proza latino-americana a naturii devoratoare din deceniul al patrulea, ilustrata de Rivera si Gallegos, precum si la spatiile halucinante si mitice ale lui Juan Rulfo si Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez.
\nImpresia de halucinatie nu provine numai din emanatiile baltii (unde \u201eorizontul se prabuseste rotund peste o \u00eentindere paraginita si nelocuita si totul capata dintr-odata valoarea unei presupuneri \u00eenselatoare, \u00een care trecutul a fost destituit de negurile prezentului\u201c) ori din scenele delirante care au loc \u00een acest spatiu al mirajelor, ci mai ales de tonul naratiunii, uneori profund liric, alteori ironic si chiar umoristic, totdeauna \u00eensa de o intensa poezie. Aceste virtuti stilistice ale romanului caracterizeaza, \u00een fond, \u00eentreaga creatie a naratorului poet care este Caballero Bonald, pentru care \u201eenigmaticul dispozitiv al realitatii ne comunica ceva mult mai demn de \u00eencredere dec\u00e2t simpla ei aparenta\u201c.
\nPrimul ecou la verdictul juriului pentru Premiul Cervantes pe 2012 a fost o aprobare unanim\u00e3 pentru aceasta rasplata bine meritata ce \u00eencununeaza opera unui mare scriitor artist, Jos\u00e9 Manuel Caballero Bonald.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Marele Premiu \u201eCervantes\u201c pe 2012, echivalentul Premiului Nobel \u00een lumea hispanica, a fost decernat scriitorului spaniol Jos\u00e9 Manuel Caballero Bonald. \u201eRomancier poet\u201c l-a definit presedintele juriului pe acest scriitor artist, pretuit \u00eenainte de toate pentru virtutile stilistice ale unei opere vaste si variate, care cuprinde volume de poezii, proza, eseuri si memorii. O re\u00eemprospatare a… Cite\u0219te mai mult »Jos\u00e9 Manuel Caballero Bonald \u2013 Premiul Cervantes 2012<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14983","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":848,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14983","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14983"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14983\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14983"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14983"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14983"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}