Critic, istoric literar si publicist cu o bogata fisa bibliografica, Ioan Holban a trecut, \u00een timp, de la studii si eseuri monografice (Ion Creanga, Hortensia Papadat-Bengescu), incluz\u00e2nd si o istorie a literaturii rom\u00e2ne subiective de la origini p\u00e2na la 1900, la panorame ale literaturii rom\u00e2ne contemporane. Holban nu (mai) scrie carti pe o tema anume (precum \u201eProza criticilor\u201c, aparuta \u00een 1983), pe o idee sau despre un autor; el are ambitia sa cuprinda tot tabloul literaturii noastre din ultimele aproape sapte decenii, unde, \u00een viziunea sa, geniile sau marile talente \u201econvietuiesc\u201c armonios cu caracuda, \u00een sensul junimist al acestei vocabule. Dintre criticii din generatia lui, poate doar Alex Stefanescu mai este at\u00e2t de \u201edemocratic\u201c, cu deosebirea ca Ioan Holban nu face munca de sanitar, ci \u00eei trateaza pe toti cu aceeasi \u00eentelegere, cu aceeasi seriozitate si, uneori, cu nemeritata atentie. Critica lui Holban ram\u00e2ne una eminamente afirmativa, ca sa nu spun admirativa. Un critic se autodefineste \u00eensa nu numai prin ceea ce admira, ci si prin ceea ce neaga. \u00cen ce ma priveste, mi-ar pl\u00e3cea \u2013 si astept \u2013 sa-l vad excel\u00e2nd si \u00een negatie, nu numai \u00een admiratie. Cu at\u00e2t mai mult \u00een glorioasa noastra epoca postrevolutionara c\u00e2nd spiritul critic se afla \u00eentr-o mare si cronicizata suferinta. Recent, \u00eentr-un anumit context, Mihai Iovanel cita, cu fina ironie, c\u00e2teva nume de \u201escriitori\u201c, ba chiar membri ai US. Cu exceptia unuia singur, pe care l-am cunoscut prin niste \u00eemprejurari tin\u00e2nd de modesta-mi biografie, n-am citit, n-am auzit si nu stiu cine ar fi putut auzi de ei cu tot pitorescul lor onomastic: Bostan, Ciorbagiu, Usurelu, Nesf\u00e2ntu etc. E drept, dupa stiinta mea, acestia si altii ca ei, afirmati \u00een epoca postdecembrista de mare \u2013 nu-i asa?! \u2013 efervescenta creatoare \u00een toate domeniile, nu au ajuns \u00eenca sa figureze \u00een istorii, sinteze si panorame. Dar timpul nu e pierdut, lumea nu s-a sf\u00e2rsit; apocalipsa, din fericire sau, mai stii, din nefericire, s-a am\u00e2nat\u2026 Deocamdata, e de observat ca \u00een panorama lui Holban nu au intrat nici ei, nici nouazecistii si douamiistii, probabil considerati de critic cu o opera \u00eenca nu \u00eendeajuns de concludenta, de consolidata.
\n\u00cen \u201eLiteratura rom\u00e2na de azi. Poezia. Proza\u201c a lui Holban, aparuta acum la Editura Tipo Moldova din Iasi (1.500 de pagini, format mare) sunt, totusi, cum probabil s-a \u00eenteles deja, autori de toata m\u00e2na, dar, dincolo de inerentele diferente de valoare, unele ametitoare, toti fac parte, asa-zic\u00e2nd, din acelasi film: cel al literaturii noastre de dupa finele anilor ’40. \u00cen fond, fiecare dintre ei si toti la un loc reprezinta un \u00eentreg si complex fenomen \u00een evolutia sa, \u00eentruc\u00e2t, fara a fi o istorie \u00een acceptia clasica a termenului, lucrarea lui Ioan Holban ofera si o imagine diacronica, criteriul de baza fiind cel al debutului si, deci, implicit cel al generatiilor. \u00cen opinia lui Holban, scriitorii consacrati \u00een epoca antebelica, dar care si-au continuat activitatea si dupa razboi, apartin prin biografia operei (cea care conteaza cu adevarat) literaturii rom\u00e2ne moderne si nu celei contemporane. Apoi, chiar \u00een spatiul acesteia au avut loc mutatii importante, unii autori, ca Ana Blandiana, de pilda, abord\u00e2nd cu acelasi aplomb si succes si alte genuri dec\u00e2t cel\/cele \u00een care se afirmasera. \u00centr-un eseu intitulat \u201eB, D, P\u201c \u2013 initialele de la Barbu Eugen, Dumitriu Petru si Preda Marin \u2013 criticul explica si nuanteaza. Pe scurt, ideea e ca proza contemporana ar \u00eencepe cu Petru Dumitriu, Marin Preda si Eugen Barbu, \u201eunul dintre argumentele cele mai solide\u201c \u00een sprijinul acestei observatii oferindu-i-l \u00eensusi primul dintre cei trei mari prozatori, care, \u00een \u201econvorbirile\u201c cu Eugen Simion marturisea: \u201eStiu ca noi trei eram cei mai buni pe vremea aceea\u2026 Eu sunt m\u00e2ndru ca am facut parte din \u201esf\u00e2nta treime\u201c, scuzati-mi expresia nelegiuita, Barbu, Preda si cu mine\u201c. \u00cenceputul prozei contemporane, unul fast, ar fi marcat, din punctul de vedere al lui Ioan Holban, de volumul \u201eEuridice. 8 proze\u201c (1947) si romanul \u201eCronica de familie (1956) ale lui Petru Dumitriu, \u201e\u00cent\u00e2lnirea din Pam\u00e2nturi\u201c (1948) si \u201eMorometii\u201c (1955) de Marin Preda si \u201eGroapa\u201c lui Eugen Barbu. Criticul retine ca foarte interesanta aprecierea lui Petru Dumitriu conform careia momentul de \u00eenceput al noii etape a literaturii rom\u00e2ne este \u201emomentul Preda\u201c, \u201e\u00cent\u00e2lnirea din Pam\u00e2nturi\u201c fiind considerata de Petru Dumitriu, \u201eprima capodopera\u201c a creatorului \u201eMorometilor\u201c. Extinz\u00e2nd analiza, Holban constata ca acel \u00eenceput \u201esta sub semnul realismului\u201c, de vreme ce \u00eensisi Marin Preda si Petru Dumitriu au marturisit ca refuza fictiunea. Dar asta, cred, naste o \u00eentrebare grea: sa excluda oare realismul fictiunea si, invers, fictiunea sa nu aiba nici o legatura cu realismul?! Oricum, teza lui Holban potrivit careia \u201emodelul realist va fi specific \u00eentregii noastre proze contemporane\u2026\u201c comporta multe nuantari. Dupa cum si concluzia ca \u201eDupa 1960 (adica dupa \u00abobsedantul deceniu\u00bb cu al sau sterilizant \u00abrealism socialist\u00bb \u2013 nota mea), peisajul s-a animat, valorile s-au construit singure, \u00een afara \u00abcriticii de directie\u00bb, a curentelor, scolilor, gruparilor\u2026\u201c.
\nDaca \u00eentelegem \u201ecritica de directie\u201c mai mult \u00een litera dec\u00e2t \u00een spiritul ei, poate ca lucrurile au stat astfel. Altminteri, e un truism a mai spune ca sunt de neimaginat at\u00e2t proza, c\u00e2t si poezia de dupa 1960 \u00een afara criticii literare, o critica de incontestabil nivel european. Proza si poezia, si nu numai ele, datoreaza enorm criticii si publicisticii literare. Ba ma tem ca unele opere nici n-ar fi fost posibile fara o mare critica, fara o mare constiinta critica, ce a fixat literaturii o directie estetica ferma.
\nStructurata simplu, daca se poate vorbi de o structura, fara eventuale titluri, subtitluri, capitole, subcapitole, aceasta lucrare a lui Ioan Holban a fost precedata de alte doua aparitii pe care le-am comentat, la momentul producerii lor, \u00een \u201eAdevarul literar si artistic\u201c si \u00een \u201eCultura\u201c. \u00cen 2003, el publica un volum de 600 de pagini, \u00een acelasi format, intitulat cel putin inadecvat \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne. Portrete contemporane\u201c, de fapt o suita de 89 de profiluri. Era vorba, atunci, ne informa autorul, de o prima etapa a unei \u201eIstorii\u201c. \u00cen 2007, aparea la aceeasi editura, Tipo Moldova, o lucrare mai ampla \u00een trei volume: \u201ePoezia\u201c; \u201eProza\u201c; \u201eCritica, eseu, memorialistica\u201c, ce cuprindea 137 de profiluri. Acum, criticul ne propune 195 (108 poeti si 87 de prozatori, printre acestia din urma Ovidiu Genaru, un autor intrat de mult \u00een primul r\u00e2nd ca poet \u00een istoria literara contemporana). Pare ca, \u00eentre timp, sita lui Holban s-a mai rarit. Si impresia este data nu numai de numarul celor cuprinsi, mai ales poeti, \u00een opul sau at\u00e2t de greu, la propriu si la figurat. E drept ca \u00eentr-o panorama \u00eesi poate gasi locul, la rigoare, tot natul scriitoricesc, inclusiv \u201eautorii de dictionar\u201c, cu sintagma, as numi-o tombala, sub care Nicolae Manolescu i-a grupat \u00een \u201eIstoria\u201c sa pe nu putini scriitori si, poate, nu \u00een toate cazurile justificat. Am \u00eensa, aparent paradoxal, si impresia ca sita, dimpotriva, uneori s-a \u00eendesit, de vreme ce de la \u201ePoezie\u201c lipseste Adrian Paunescu, iar \u00een lungul sir al prozatorilor, si acestia, repet, de toata m\u00e2na, nu si-a gasit locul, de exemplu, un Octavian Paler (romanele \u201eViata pe un peron\u201c, 1981, si \u201eUn om norocos\u201c, 1984, care au facut obiectul unor puternice campanii ideologice de condamnare, organizate \u00een cel mai pur stil proletcultist).
\nDaca la proza \u00eenceputul este, cum am vazut, marcat de Petru Dumitriu, \u00een opinia lui Holban, sau de Marin Preda, \u00een cea a autorului \u201eCronicii de familie\u201c, la poezie, \u00eenceputul se numeste Nicolae Labis, urmat, \u00een dispunerea nu \u00eent\u00e2mplatoare a criticului, de Nichita Stanescu, al carui rol Ioan Holban \u00eel defineste nu foarte clar: \u201eO mare forta de iradiere asupra c\u00e2mpului literar rom\u00e2nesc a avut si \u00eenca (sic!) o mai are, cel putin \u00een teritoriul poeziei, opera si personalitatea lui Nichita Stanescu; cu el se \u00eemplinea visul retezat al tinerilor scriitori interbelici care marturiseau efortul multiplicarii, al expansiunii eului \u00een real, \u00een planul estetic, adica, dar si \u00een cel social, al lumii acesteia\u201c. \u00cen treacat, as nota ca Ioan Holban are, cum se spune, organ pentru poezie. Dar, \u00een acelasi timp, as face o observatie mai generala, si anume ca poezia lui Nichita Stanescu, acest poet \u201eatins de muzica sferelor\u201c, cum \u00eel caracteriza un alt mare poet, Emil Brumaru, este o piatra de \u00eencercare tot mai grea pentru critici. Ca si \u00een cazul lui Eminescu, al lui Bacovia, putini sunt cei capabili de trecerea acestei probe.
\nConturate strict pe baza operei, fara alte trasaturi ce ar privi, eventual, \u00eensusirile fizice, morale sau umorale, fara a fi evocate fapte, incidente sau accidente biografice mai mult sau mai putin semnificative, mai mult ori mai putin spectaculoase, profilurile autorilor din panorama lui Holban sunt ceea ce as numi figuri de h\u00e2rtie. Nu avem nici suflul epic, nici portretistica si nici percutanta definitiilor critice memorabile din, de pilda, cele patru volume \u2013 \u201eScriitori rom\u00e2ni de azi\u201c ale lui Eugen Simion sau din \u201eIstoria critica…\u201c a lui Nicolae Manolescu. Avem \u00eensa analize aplicate, bine scrise, contextualizari, raportari relevante si situari pertinente care fac din Ioan Holban un comentator si un ghid de \u00eencredere \u00een spatiul literaturii rom\u00e2ne de ieri si de azi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Critic, istoric literar si publicist cu o bogata fisa bibliografica, Ioan Holban a trecut, \u00een timp, de la studii si eseuri monografice (Ion Creanga, Hortensia Papadat-Bengescu), incluz\u00e2nd si o istorie a literaturii rom\u00e2ne subiective de la origini p\u00e2na la 1900, la panorame ale literaturii rom\u00e2ne contemporane. Holban nu (mai) scrie carti pe o tema anume… Cite\u0219te mai mult »O panorama a literaturii romane de azi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14981","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1092,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14981","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14981"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14981\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14981"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14981"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14981"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}