{"id":14979,"date":"2013-03-19T21:15:45","date_gmt":"2013-03-19T19:15:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14979"},"modified":"2013-03-19T21:15:45","modified_gmt":"2013-03-19T19:15:45","slug":"mediocritatea-sublimului-sau-cum-sa-nu-tarezi-o-idee-de-geniu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mediocritatea-sublimului-sau-cum-sa-nu-tarezi-o-idee-de-geniu\/","title":{"rendered":"Mediocritatea sublimului,  sau cum sa (nu) tarezi o idee de geniu"},"content":{"rendered":"<p>C\u00e2t pe ce, \u00een moda, sa intre si \u201eZ\u00e2tul\u201c (romanul scris de Tatiana Tolstaia, aparut \u00een rusa-i materna prin 2000 si tiparit \u00een rom\u00e2neste \u00een 2006; traducere Luana Schidu). O vreme, romanul, de-l citesti, e imposibil sa nu te exalte sau inspire. Cel putin stilistic. O vreme, asadar, romanu-ti pare bun. Chiar foarte. Numai ca (ecce Of-ul!), devreme \u00eesi sucomba geniul \u00een derelictii si emasculare.<br \/>\nSa ma explic: autoarea e data-n paste! Are Idee, vede original si delireaza bine. Iar cu o alta m\u00e2na (precum a altora&#8230; nu spui cine!) ar fi putut face din viziunea sa \u2013 o Rusie postapocaliptica, re\u00eentoarsa la un primitivism basmic-folcloric \u2013 o feerie de barocism faaantaaaaastic&#8230;<br \/>\nFeerie \u2013 este! Barocism, asa si-asa. Dar excelenta ori extremul posibil funambulesc al acestui barocism, nu prea. Ori, poate, doar \u00een finalu-i (fortat rau de tot \u00een oniric). Iata de ce zic, romanul ofera; numai ca si mai mult promite, ne\u00eemping\u00e2ndu-se \u00eensa p\u00e2na-n propriile tarii sau zari, neav\u00e2nd \u201ev\u00e2na\u201c.<br \/>\nOricum, este multa imaginatie si imaginar aici; cr\u00e2mpeie de povesti si superstitii care pun orice folclor sa-si faca cruce t\u00e2snesc mereu. P\u00e2na un pic peste jumatate, constructia romanului e tacticoasa. Desi ea se doreste doar literara, capitolele se ascund dupa slovele unui kirilic kabbalistic, abscons-mitizant, totusi fara cheie. Desi pare un roman scris pe-ndelete, calculat, ajunge unul alcatuit doar din paragrafe fanteziste, din fragmentele care se acumuleaza peste si printre dilutii.<br \/>\n\u201eZ\u00e2tul\u201c este un roman vorbit cu grai si minte de copil, de pe un fel de Planeta a Maimutelor care e fosta Moscova, caci civilizatia a pierit prin cataclism, iar ce a ramas si vietuieste este o lume plina de mutanti, degenerati si tembeli, de c\u00e2tiva supravietuitori nemuritori si animale minore, ca si de demoni sau roade ale superstitiilor folcloric-primitive cum e si presupusul z\u00e2t. Plus, desigur (?!), un dictator obscur, care interzice \u201eg\u00e2ndirea personala\u201c, plagiaza povestile si poeziile autorilor de dinaintea catastrofei, d\u00e2nd cep civilizatiei cu t\u00e2r\u00e2ita. Oricum, din tot delirul neoliticilor se deduce, convingator, ca firea omeneasca este aceeasi, neschimbabila, \u00een orice epoci\/ milenii.<br \/>\nScene admirabile, de-un paragraf sau o pagina-doua, apar mereu. E greu sa ilustrezi o lume tembela cu termeni sofisticati, dar nici un vocabular simplu nu ajuta, iata de ce presararea lexicului cu termeni inventati (putini) buna este, dar nu compenseaza. Livrescul actual este inevitabil, de vrei sa fii, totusi, un scriitor bun, numai ca aici lexicul este pretutindeni handicapat. Dupa o jumatate de carte, textul autoarei si al traducatoarei devine tot mai sughitat, un Bosch si Breugel carnavalesti fara vreun cap si coada, finalul curg\u00e2nd \u00een absurd mult prea galopant.<br \/>\nScriitorii trebuie sa fie fericiti pentru cartea asta pentru ca exista aici pagini multe (precum 206-209) de apologie, superba uneori, naiva rau adesea, a supravietuirii si superiorizarii prin lectura, prin carte. Asadar, mai multe imneuri aduse scrisului si cartii, poate doar acela adus lecturii ram\u00e2n\u00e2nd unul deconcentrant, nefavorabil (caci eroul cartii, tot citind t\u00e2mpeste, nu se lumineaza ori umanizeaza, ci din contra).<br \/>\nDesi bine calculat compozitional, romanul nu e fara redundante sau burti dispensabile, umfl\u00e2nd ceva ce ar fi putut impacta mai abitir prin concentrare. Asa, cu burticele mereu-mereu, risti sa pierzi literarul, amuz\u00e2ndu-te doar de ridicol.<br \/>\nDiluviul ideatic este captivant, dar nu extraordinar de captivant. Delirul e temperat, nebunia, diluata. Tonul vorbirii spontane\/ aliterare, copilaresti uneori, oricum de o eliberare admirabila, compenseaza stilistic fr\u00e2na de imaginatie. Caci da, de-o fr\u00e2na simti mereu ca&#8230; este, nu negresit intervenind ca o cenzura, ci izvodind parca din trauma. Tatiana Tolstaia este un geniu-n gard, deloc tarat, \u00eensa usor amputat, fr\u00e2nat ca geniu si astfel postat \u00eentr-un \u201efoarte bine\u201c, \u201eadmirabil\u201c sau \u201eexcelent\u201c \u2013 care, la nivelul genialitatilor, \u00eenseamna, totusi, mediocritate.<br \/>\nLa r\u00e2ndu-i, traducerea e una egal buna si chinuita. Caci este genul de carte care trebuie tradusa tot de catre un scriitor, adica de un copartas intim la inventivitatea sau mai exact la abisalul ori eleatismul vreunui visator. Traducatoarea, oricum, face ce face (adica ce poate); deschide aripi si-si da drumul. Dar sont\u00e2caie mereu, ori cel putin asa-ti da mereu impresia. Daca oralitatea tumultuoasa, care \u201e\u00eencurca\u201c toti timpii verbali si pronumele personale \u00een aceeasi fraza, nu o depaseste, cunoasterea nu foarte profunda a folclorului (\u00een genere), ca si a g\u00e2ndirilor si oralitatii preliterare, se face uneori sensibila. Sens \u00een care, de pilda, nu stii de ce a ales\/inventat termenul \u201ez\u00e2t\u201c, pentru bestia pe care scriitoarea a inventat-o drept \u201ek\u00e2s\u201c (pentru americana chiar ei i-a convenit \u201eslynx\u201c), si care \u00een rom\u00e2neste ar fi putut suna adecvat drept \u201ec\u00e2h\u201c. Fiindca \u00een rom\u00e2neste \u201ez\u00e2t\u201c e interjectie pentru tacut brusc, \u00een vreme ce \u201ec\u00e2h\u201c \u00eenseamna murdar\/intangibil pentru orice copil.<br \/>\n\u00cen rest, orice substitutie ori reproducere fono-acustica este binevenita, caci cartea, scrisa cum s-ar vorbi, e una destinata urechilor si unei imaginatii vizuale \u00eentretinuta fonic. \u00cen detaliul acesta adasta una dintre esentele cartii, caci ea aduce genul povestirii nu doar la statutul ultimei sute de ani, anume de lectura (per text), ci insista\/ convinge pentru \u201edemnitatea\u201c sa milenara, de zicere adresata mintii prin urechi.<br \/>\nScriitorii au \u00een textul acesta o proba buna de lucru lingvistic: inventivitatea autoarei, care-si stoarce\/chinuie limba aduc\u00e2ndu-si-o la ne-forme primordiale, la inventii pierdute sau nenascute vreodata, la arhei fonemici, \u00eencercari ratate, agramatisme serafice. Adamul societatii post-catastrofice este chiar scriitoarea, care da nume lucrurilor ce sunt si nu-s, aidoma primului om biblic. Tot un exemplu rar este si felul \u00een care, cu toate ca romanul vorbeste ca pruncii ori ca homosapiensii preistorici, ilustr\u00e2nd o lume amnezico-primitiva, plinatatea culturii si istoria stiuta razbat pretutindeni, \u00een apropos-uri, parodieri, caricaturi, ironii, similitudini sau d\u00e9j\u00e0-vu-uri c\u00e2nd haios-comice, c\u00e2nd subtile.<br \/>\nContrar, asadar, majoritatii autorilor \u201emari\u201c \u00een voga, care-ti scot ochii cu istoriografii pline de date sau referinte exacte, cu detectivisme navig\u00e2nd printre kantianisme si hegelianisme (ma grabesc sa zic, desi Eco, Heidegger, Derrida precis ar da mai bine), Tatiana Tolstaia readuce utopia anistorica si aculturala fara nicio fronda anticulturala, nu de acel SF care fraiereste prin tehnicalisme si stiintificitati speculate, ci de reinventare a lumii, limbii si vorbirii \u00een maniere care vrajesc, inspira, dau speranta. Totodata, scriitoarea rusa nu vrea sa se lase influentata nici de fantasticul sud-american, chiar daca tema si pozitionarea sa ar fi fost permisive ori permeabile acelui gen de dezgranitare. Parca cu dinti de arama, ea se tine de padurile basmelor siberiene, respect\u00e2nd calapoade compozitionale si stilistice, fantaz\u00e2nd mult, admirabil, \u00een spiritul respectiv, dar si supun\u00e2ndu-se, deci limit\u00e2ndu-se, paradigmelor respective.<br \/>\nE prea temperat totul, \u00een cartea Tatianei Tolstaia. Textul ram\u00e2ne, totusi, prea accesibil; gaselnita geniala a scrierii orale si fonic-interjectionale nu este stoarsa ca o lam\u00e2ie, adica nu-i dusa p\u00e2na-n marginile eficientei imbatabile, exemplare, demne de preluat. Simplul si simplitatea sunt absolutizate, ceea ce nu e deloc rau, \u00eensa meritau a fi etalate si sustinute cu mai mare virtuozitate.<br \/>\nSi fiindca tot mereu am zis: romanul acesta foarte bun putea fi si mai mult (dec\u00e2t e), cred ca scriitoarea ar trebui sa-l mai scrie o data, cu sporita verva sau nerusinare, peste vreo doua decenii. La fel ca cititorul care, odata afundat \u00een labirintul acestei g\u00e2ndiri si vorbiri-scrieri, revine ceva mai inspirat\/ exaltat sau mai bun la sensibilitate si imaginatie, si autoarea, mai muncindu-se o data pe acest text ce poate fi si mai nebun, \u00eel va rescrie mai bine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>C\u00e2t pe ce, \u00een moda, sa intre si \u201eZ\u00e2tul\u201c (romanul scris de Tatiana Tolstaia, aparut \u00een rusa-i materna prin 2000 si tiparit \u00een rom\u00e2neste \u00een 2006; traducere Luana Schidu). O vreme, romanul, de-l citesti, e imposibil sa nu te exalte sau inspire. Cel putin stilistic. O vreme, asadar, romanu-ti pare bun. Chiar foarte. Numai ca&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mediocritatea-sublimului-sau-cum-sa-nu-tarezi-o-idee-de-geniu\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Mediocritatea sublimului,  sau cum sa (nu) tarezi o idee de geniu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8655,8654],"class_list":["post-14979","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-zatul","tag-tatiana-tolstaia"],"views":808,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14979","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14979"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14979\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14979"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14979"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14979"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}