{"id":14975,"date":"2013-03-19T21:13:22","date_gmt":"2013-03-19T19:13:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14975"},"modified":"2013-03-19T21:13:22","modified_gmt":"2013-03-19T19:13:22","slug":"sistem-limfatic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sistem-limfatic\/","title":{"rendered":"Sistem limfatic"},"content":{"rendered":"

Indice indiscret al vigorii <\/strong><\/em>formale, v\u00e2rsta este la Mike Leigh o deceptie endemica, <\/strong><\/em>ce tradeaza felul \u00een care <\/strong><\/em>trans-formarea aduce <\/strong><\/em>mal-formare, lentoare, anchilozare \u00een reactii, dar mai ales inadaptare si dezacord, <\/strong><\/em>cu toate subdiviziunile lor <\/strong><\/em>psihologic-abisale si prapastioase. Arborescenta ludica a copacului care \u00eesi \u00eemparte ramurile \u00een ciclul a patru anotimpuri purtatoare de amagire, altfel si distinct \u00eenmugurita, este mai ales degenerativa, atunci c\u00e2nd <\/strong><\/em>nu este stagnanta. Ciclicitatea nu are amploarea metafizica <\/strong><\/em>a destinului, ci cultiva mai ales o monogamie repetitiva de stari descendente, simptomatica si eliptica.<\/strong> <\/em>
\nConsecvent anti-tragica si evit\u00e2nd impresionabilul pentru a favoriza un soi de existentialism impresionist, cinematografia lui Mike Leigh functioneaza ca un sistem de senzori de \u00eenalta acuratete, instalat \u00een foruri sau echivalente ale spatiilor a priori circumscrise, unde observatia umana are parcurs \u00eenchis, pertinent-relevant, dar nu exhaustiv. Umanitatea lui, fara personalitate pasionala, tine de periferie si de ordinul secund al griurilor sufletesti, ploioase si industrial-frustrate, de suburbie senzoriala, de imunitatea precara sau defensiva, determinata \u00een destinul ei de limfe si de terminatii nervoase c\u00e2nd reci, c\u00e2nd incandescent-hormonale, dar lipsite de nucleuri sangvine ori de potente axonice. Sistemul limfatic ca reper al omenescului este punctul de acumulare si de semnalizare a raului pe care organismul \u00eel gazduieste si pe care \u00eel poate \u00eenca tolera, function\u00e2nd ca indice a daunatorilor ce polueaza, obtureaza sau \u00eencarca mediul intern si bunul circuit al corpului salubru.
\nFundamental, nefericirea este nociva, pentru ca \u00eenraieste, \u00eenrautateste si ur\u00e2teste, cu toate gradele ei cromatic-intermediare de alterare, depravare, inconsecventa sau caducitate morala. Povestea din \u201eAnother Year\u201c (2010) este o fotografie mototolita, sugativa si absorbanta a singuratatii trenante care fisureaza si duce la reticulatii interne, la rupturi psihologice si la inadeziune sociala ori familiala. Punctul de convergenta a destinelor ratate este casa unui cuplu aparent exemplar, la capatul unei vieti traite \u00eempreuna \u00eentr-o armonie inhibanta si neveridica. Parinti ai unui t\u00e2nar indecis, de o placiditate virginala, dar seducatoare \u00een economia maritisului pe care multe neavenite batute de soarta \u00eel p\u00e2ndesc, Tom (Jim Broadbent) si Gerri (Ruth Sheen), soarece si motan prieteni, caricaturizati \u00eentr-o formula revizuita a desenului animat, primesc, gazduiesc si consiliaza diversi oropsiti care se aciueaza prin cotloanele casei lor. Nimic altceva nu se \u00eent\u00e2mpla \u00een \u201eAnother Year\u201c. Except\u00e2nd interminabilele discutii de complezenta \u00een care musafirii cainici ai celor doi \u00eencearca sa-si croiasca drum si sa-si inventeze speranta, filmul lui Leigh este ritmat-dialogic si contra-narativ, refuz\u00e2nd sa angreneze situatii, sa declanseze ori sa at\u00e2te drame. Cauzele nefericirii altora trec printr-un filtru al discretiei de tip omerta familial, \u00een care comunitatea pastreaza condescendent limitele personalului distant si ale impersonalului apropriat dupa legile de parcurgere a geografiilor comunitare stabile. \u00cen aceeasi masura \u00een care gradina pe care o cultiva pentru rasaduri de rosii si legaturi de busuioc este \u00eentr-un undeva\/altundeva nedeterminate, dezradacinate si departe de spatiul teritorial al casei propriu-zise, \u00eentocmai si primirea musafirilor se face \u00eentr-o dimensiune supraetajata a vietii cotidiene, delimitate de un bun-simt contractual si feroce-insurmontabil \u00een insensibilitatea lui discriminatorie. R\u00e2nd pe r\u00e2nd, cei care primesc ostia r\u00e2nceda a prieteniei de fason sunt o fata batr\u00e2na disperata \u00een questurile ei maritale (actrita fetis a lui Mike Leigh, Lesley Manville), un betivan notoriu, generos p\u00e2na la implozie sufleteasca \u00een obezitatea lui bonoma (Peter Wight, \u00een rol emblematic de alcoolic britanic supraponderal) si un frate \u00eempietrit \u00een durerea de a-si fi pierdut sotia, transformat \u00een cadavru ambulant (David Bradley, sepulcral-fatal \u00een fiecare dintre cutele care-i sedimenteaza tragedia \u00een chip).
\nDiscordanta formala izbucneste \u00een rastalmacirea ordinii luminoase si a jovialitatii clinchetelor festive de pahar \u2013 virtutea gazdelor pluteste \u00eentr-o atmosfera de sm\u00e2rcuri ale suferintei, clocotitoare pe dinauntru, supurante pe dinafara. Tom este inginer geolog expert \u00een cercetarea calitatii pam\u00e2ntului de sub picioarele celorlalti, fac\u00e2nd teste de fezabilitate pentru diversele constructii din Londra, iar Gerri consultant terapeut la un centru de consiliere psihologica. Am\u00e2ndoi sunt, asadar, specializati \u00een geologii fizice ori psihologice, \u00een fundamentarea structurilor vazute si nevazute, animate si inerte, care, prin mozaicul dintre viata si moarte, duc la coabitarea formelor vitale si a celor solide. Lipsiti de receptivitate \u00een \u00eentelegerea durerii celorlalti, p\u00e2na la opacitate frigida, cei doi batr\u00e2ni perpetueaza raul prin apropierea lor inofensiva, mediat-compatimitoare, dar mai ales neparticipativa, cu o delasare speriata \u00een fata oricarei ipotetice responsabilitati. Bunatatea lor devine o homeopatie inchizitoriala si perversa, transformata, prin supradoze, \u00een drog extatic al falsei afectiuni. Codul de ospitalitate si de buna conduita occidentala este destructurat metodic prin umbre si antagonisme capricioase, \u00een care urmele de dispret scr\u00e2snesc de fiecare data c\u00e2nd musafirul tinde sa apeleze la clementa oferita duhovnicesc intrusului ratacit.
\nParabola imigrantilor licareste pasager ca versiune de analiza a filmului, \u00een episodul \u00een care fiul celor doi eroi, avocat \u00eentr-o firma de consultanta, explica unui indian nestiutor de engleza, ca procesul \u00een care se va discuta evacuarea sa din casa are sanse sa se am\u00e2ne. Analogic, casa parintilor acestuia este doar o reverie suspendata de tip no man’s land pentru toti cei care ajung, chiar si fara cuvinte, sa cerseasca ocrotirea temporara a cuv\u00e2ntului-casa. De la geologia materiala oferita de caldura ispititoare a lui Tom si p\u00e2na la raceala malitios-partinitoare a lui Gerri, cuplul de sexagenari este o emblema a fascinatiei g\u00e2ndirii slabe, a jumatatilor de masura si a consolarilor aduse de m\u00e2ntuiala, \u00een asensibilitate si fara pregnanta sentimentului. Simptomatic, \u00eentr-unul dintre singurele cadre lungi asupra carora insista Leigh, un grup de prieteni sunt filmati juc\u00e2nd golf: camera surprinde \u00eensa, \u00een trompe l’\u0153il, nu trupurile lor aglutinate \u00een fervoarea jocului, ci un manunchi de umbre desprinse ca niste lujeri fara radacini, orientat \u00eenspre o gaura neagra ce tinde sa-i absoarba pe toti.
\nHalucinante prin ritualurile bolnavicioase ale inepuizabilelor amabilitati, dialogurile acopera totul si orice, fara sa transmita, \u00een cele din urma, nimic nimanui. Exista desigur idiomul caracteristic, ultragiant \u00een veselia lui fabricata si s\u00e2c\u00e2itoare, al fetei batr\u00e2ne : univocitatea dorintelor ei de afiliere tactila si de \u00eempreunare in spiritu este, pe de o parte,\u00a0 lipsita de ambiguitate si, pe de alta, de o inimaginabila autosatisfactie a metodelor. Inestetica \u00een strategie si dizgratioasa \u00een aplicatiile terminate prin ecouri de pe fundul sticlelor goale de vin, Mary este o seducatoare insondabila \u00een disperarea ei hormonala de a absorbi caldura umana. Daca feminitatea apare \u00een \u201eAnother Year\u201c ca o senzualitate lipsita de gratie si de mister provocator, masculinul este reziduul cavalerismului fara sansa senzualitatii. Ken, prietenul de o viata al lui Tom, \u00eencearca dezorientat sa \u00eei propuna o alinare comuna lui Mary, \u00eensa refuzul ei nu are nici mila pentru celalalt, nici discernam\u00e2nt pentru sine. Daca cei doi nefericiti nu se pot regasi \u00een complementaritatea lipsurilor, esecul decurge dintr-o psihologie a taratilor, ce face ca orice dizgratiat sa-si cultive proportional esecul si sa-si corupa \u00een chip nefast orice speranta evazionista. Trezirea feminitatii are resorturi erotice c\u00e2nd e orientata \u00eenspre barbat si directii infernal-uzurpatoare c\u00e2nd presimte concurenta aceluiasi sex: aparitia \u00een casa celor doi batr\u00e2ni a iubitei fiului lor provoaca mobilizarea artileriei de dispret a musafirei brusc persona non grata, care desconsidera toate normele de buna-cuviinta \u00een desfiintarea ipoteticei rivale. Mecanismul psihologic nu tinde neaparat spre anularea celuilalt, ci spre desimbolizarea functiei celui diferit care umbreste potentialul personal.
\n\u201eAnother Year\u201c nu idealizeaza totusi diferenta si nu aureoleaza nicio nefericire martirica: \u00een contrabalansul autocompatimirii de rotomontada belicoasa a lui Mary, se plaseaza sistematica fericire angajata a proaspetei prietene si nou-adorate a casei. Plina de cochetarii ce speculeaza momentul, dar departe de magia gratuita a nimfei, fata brodeaza farmece sociale \u00eentr-o logoree vertiginoasa care frizeaza des complicitatea \u00een rele si b\u00e2rfa cleioasa. Pentru ca feciorelnicia prelungita a fiului holtei nu mai planeaza \u00eensa ca o amenintare de ne\u00eemplinire, sansele ca evaluarea celorlalti sa se realizeze mai obiectiv fac ca ochii tuturor sa se deschida \u00eenspre viitorul cuplului profilat si sa elimine, pe de alta parte, rebuturile unei prietenii de parcurs, acum s\u00e2c\u00e2itoare. Familia celulara nu are nevoie de adiacente, \u00een ciuda oricarei oferte colocviale de adeziune la mese duminicale fastidioase si la mini-petreceri cu gratar. \u00centelegerea celor care nu mai sunt doriti este, \u00eensa, sufocata de tot soiul de cordoane ce stranguleaza ombilical iesirea din mediul idealizat al familiei adoptive. Vulnerabilitatea ca lest devine ur\u00e2cioasa si scandaloasa – ultimul avatar surprins al furiei de acaparare feminina o face pe Mary sa \u00eel supraevalueze erotic chiar si pe fratele \u00eendoliat al lui Tom, iremediabil opac la orice avans vital, daramite amoros. \u00centr-o contaminare de chipuri si de nostalgii ale momentelor recente, autobiografiile celor care vorbesc nu mai au dec\u00e2t interesul medical al unor autopsii.
\nObservatia asupra particularului se deplaseaza \u00eenspre general si se misca dinspre nefericirea individuala \u00eenspre nesansa claselor sociale \u2013 norocul este un apanaj al centrului si, imediat ce se urca \u00een nordul industrializat al Angliei, aerul plumbuit al \u00eenmorm\u00e2ntarii transforma casa de primire pentru priveghi \u00eentr-un sicriu al \u00eentregii suflari. Fiul celei moarte \u00eent\u00e2rzie la ceremonie si declanseaza un scandal disproportionat fata de cauza pentru care venise, incit\u00e2nd la repros si la o ura vibranta \u00een trecutul familiei. Cronicarii britanici au atras atentia cu precadere asupra ciudatei distributii a bunastarii si fericirii pe care Mike Leigh o acuza indirect. Cuantumul \u00eemplinirii unora implica mai mereu defavorizarea altora, iar inegalitatea, at\u00e2t \u00een spirit, c\u00e2t si \u00een materie, este o premisa de functionare a lumii. \u00cen acelasi fel, secventa-prolog a filmului, \u00een care o pacienta la menopauza ravasita de durere, depresie si insomnie \u00eei cere cu disperare somnifere unei asistente \u00eensarcinate, indica statistic sansele de \u00eent\u00e2lnire a contrariilor celor mai accentuate. Corpului saturat de viata al asistentei \u00eei corespunde \u00een oglinda nefericirea satula de existenta a pacientei.
\nExcluz\u00e2nd meditatia abrupta despre esec si catastrofa, \u201eAnother Year\u201c testeaza problema circulatiei si a felului \u00een care oamenii se lasa traversati de viata, \u00een cautarea demnitatii fiintei lor, chiar si atunci c\u00e2nd ea nu poate depasi conditia unei anexe. Femininul caruia i se refuza feminitatea si farmecul spumos sau masculinul caruia i se ofera sardonic numai preaplinul spumant al alcoolului sunt grade ale degenerarii omenescului naufragiat \u00eentr-o casa fara gradina, \u00een care fericirea se cultiva egoist, departe de ochii lumii si din care roadele se \u00eempart parcimonios, ca daruri otravite ori ca suveniruri ale deznadejdii si lipsurilor personale. Cu imunitate \u00eendoielnica, marginalul, personaj tipic la Mike Leigh, este satelitul vaselor sangvine, infestat cu dorinta, \u00eensa condamnat sa ram\u00e2na un viu-mort, asemenea unui frate \u00eendoliat adoptat de o familie debordant-tonica. Iremediabil condamnati la rezidenta \u00eentr-un sistem limfatic al bolii si al alterarii, taratii lui Leigh sufera din cauza departarii de inima si a vietii periferice la care au acces formal, \u00eentr-un corp unde sunt invitati numai pentru a fi ulterior evacuati, ca purtatori ai nefericii omului ce infesteaza locul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Indice indiscret al vigorii formale, v\u00e2rsta este la Mike Leigh o deceptie endemica, ce tradeaza felul \u00een care trans-formarea aduce mal-formare, lentoare, anchilozare \u00een reactii, dar mai ales inadaptare si dezacord, cu toate subdiviziunile lor psihologic-abisale si prapastioase. Arborescenta ludica a copacului care \u00eesi \u00eemparte ramurile \u00een ciclul a patru anotimpuri purtatoare de amagire, altfel… Cite\u0219te mai mult »Sistem limfatic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[83,8652],"class_list":["post-14975","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-film","tag-mike-leigh"],"views":971,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14975","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14975"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14975\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14975"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14975"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14975"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}