{"id":14971,"date":"2013-03-19T21:10:18","date_gmt":"2013-03-19T19:10:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14971"},"modified":"2013-03-19T21:10:18","modified_gmt":"2013-03-19T19:10:19","slug":"cui-i-e-frica-de-constanta-rosoiu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cui-i-e-frica-de-constanta-rosoiu\/","title":{"rendered":"Cui i-e frica de Constanta Rosoiu?"},"content":{"rendered":"

Constanta Rosoiu, Pretul correct,<\/em> Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Asa e, nimanui. Micul ei palmares (Concursul National de Proza Scurta \u201eRadu Rosetti\u201c, Concursul National de Creatie Literara pentru Elevi si Studenti \u201eVasile Voiculescu\u201c, Concursul National de Creatie Literara \u201eMihai Eminescu\u201c) \u2013 putin semnificativ \u2013 nu \u00eenspaim\u00e2nta si nu atragea deloc atentia p\u00e2na \u00een momentul \u00een care acesta s-a \u00eembogatit cu cel mai recent (si, probabil, cel mai de seama) premiu al scriitoarei, cel acordat de catre Uniunea Scriitorilor din Rom\u00e2nia (editia 2012) \u00een cadrul concursului de manuscrise. Alaturi de Cristian Melesteu (\u201eRadiografia unei zile\u201c), Constanta Rosoiu c\u00e2stiga la sectiunea proza cu (o parte din) volumul de povestiri \u201ePretul corect\u201c, Simona Vasilache fiind laureata sectiunii de critica literara.<\/p>\n

Radu Aldulescu facea parte din juriul acestui concurs (alaturi de Cosmin Ciotlos, Dan Cristea si Gabriel Dimisianu) si tot el semneaza si micul paragraf de pe ultima coperta a volumului publicat la Cartea Rom\u00e2neasca (2012). Sigur, \u201etonalitatea resemnat-ironica a povestirilor Constantei Rosoiu\u201c o face, argumenteaza Aldulescu, sa \u201esara din norma colegilor de generatie, prozatori sau poeti\u201c, dar asta nu denota, neaparat, un lucru bun. \u00cen fine, \u201edatele originalitatii acestui volum de debut\u201c sunt constituite, spune acelasi autor, din acea \u201esmerenie asumata pas cu pas\u201c si din \u201edrama omenescului\u201c. \u00cen contrast cu colegii ei de generatie (Ioana Baetica Morpurgo, Dan Sociu, Dan Coman, Marius Ianus, Claudiu Komartin, Stefan Manasia, Lucian Dan Teodorovici, Adrian Schiop, Dan Lungu etc.), majoritatea nascuti \u00eentre 1960 si 1980, Constanta Rosoiu debuteaza ceva mai t\u00e2rziu si are, totodata, un parcurs educational, sa zicem asa, ceva mai special: \u201eabsolventa a Facultatii de Jurnalism din cadrul Universitatii Hyperion, Bucuresti, a Facultatii de Psihologie din cadrul Universitatii \u00abSpiru Haret\u00bb, Bucuresti, si a unui masterat \u00een psihologie judiciara si victimologie, cu lucrarea de disertatie \u00abSuicidul din perspectiva comportamentelor autodistructive\u00bb\u201c.
\n\u00cent\u00e2mplari \u00eent\u00e2mplatoare<\/strong>
\nDe fapt, discursul autoarei de pe coperta a treia denota, pe l\u00e2nga naivitate si patetism, o constiinta \u00eenchistata \u00een clisee (vag kafkiene). Mai grav e ca aceste note sunt pastrate, chiar daca nu \u00een totalitate, pe parcursul cartii. E un volum, asadar, \u00een care dominant este, alaturi de un dramatism inexplicabil, sentimentul unui dincolo si al unui altc\u00e2ndva mai bun, dar falsul optimism si mirajul sperantei sunt imediat completate de absurdul unui realism frust si de ruptura fata de orice forma de transcendenta (care, totusi, dupa cum vom vedea, \u00eenca exista \u00eentr-o oarecare forma). Lumea \u00een care se deruleaza aceste povestiri pare a fi scena unui teatru de papusi, \u00een care toate sforile sunt trase de un singur papusar, un papusar ce nu reuseste sa-si manevreze papusile \u00een mod nuantat, respect\u00e2nd o minima diferenta specifica. Problema reala o constituie faptul ca acest master-of-puppets lasa impresia ca modul \u00een care \u201edirijeaza\u201c actiunea e, totusi, aleatoriu. Or, nu poti pretinde ca ceea ce li se \u00eent\u00e2mpla personajelor e, pe de o parte, o pura si banala contingenta (acel realism a la Cristian Mungiu), iar pe de alta, sa-i lasi cititorului falsa impresie ca, chiar daca destinul acestora poarta, \u00eentr-un anume sens, sigiliul predeterminarii, s-ar putea ca asteptarile sa-i fie spulberate cu fiecare nou text. Chiar si atunci c\u00e2nd avem impresia ca lucrurile se petrec dupa o logica a \u00eent\u00e2mplatorului, repetitia impune un pattern iritant. \u00centr-o lume a predestinarii, registrul negativist face ca, \u00een desfasurarea \u201eplanului divin\u201c, aspectul etic (moral) sa mearga, din nefericire, m\u00e2na \u00een m\u00e2na cu cel estetic, diminu\u00e2ndu-i celui din urma relevanta. Paradoxal, \u201ePretul corect\u201c e un volum \u00eenvechit prematur \u00eentruc\u00e2t mizeaza pe categorii sau procese estetice inutile, demodate \u2013 un catharsis de m\u00e2na a doua. Universul imaginar \u201ebeligerant\u201c (interior si exterior) este, si el, la r\u00e2ndul lui, \u00eendulcit de sentimente mai mult sau mai putin justificate. Publicarea unui asemenea volum tradeaza lipsa de maturitate sau de pricepere nu doar a autoarei, ci si a editorilor. Lipsa unei crize (de orice fel) denota o de-tensionare neproductiva care risca sa plictiseasca. Iata despre ce e vorba: \u201eiubita paraseste din prea multa dragoste\u201c, \u201eprietena de-o viata tradeaza doar pentru ca e provocata de o nedreptate pe cale a se \u00eenfaptui\u201c, \u201emama \u00eesi \u00eempinge fiul spre sinucidere\u201c, \u201evecinul devine cu at\u00eet mai certaret cu c\u00eet e mai neputincios\u201c.
\n\u00cen sf\u00e2rsit<\/strong>
\nFrazarea Constantei Rosoiu e cruda, lipsita de orice soi de \u00eenfr\u00e2nare stilistica. Altfel spus, se simte lipsa unei prelucrari. Comprimarea vocii narative e unul din aspectele la care scriitoarea ar trebui sa lucreze c\u00e2t mai repede cu putinta. De pilda, \u00eentr-o singura pagina dai peste cel putin trei volume diferite ale vocii narative. Uneori, textul urla la tine, alteori sopteste, alteori nu spune nimic, alteori prea multe, at\u00e2t grafic (plin de semne de punctuatie), c\u00e2t si semantic. \u00cen alta ordine de idei, povestirile par sa functioneze pe principiul comutatorului: majoritatea \u201epovestilor\u201c necesita prezenta unui catalizator pentru ca proza efectiva sa demareze \u2013 un vis, o \u00eent\u00e2mplare etc., si, din pacate, povestirea seamana mai mult cu o forma de colportaj \u00een care, \u00een mod ironic, st\u00e2ngacia (av\u00e2nd \u00een vedere formatia profesionala a autoarei) cu care este redat psihologicul face ca acesta sa prinda un contur obiectiv si obiectivizant si nu, cum ar fi de asteptat ori de dorit, interiorizant, subiectiv.
\nDaca literatura e, pentru autoare, un mod de cunoastere sau de \u00eentelegere a realitatii si, totodata, un factor mediator, un \u201estupefiant\u201c cu efecte empatice, adica \u201ecel mai frumos fel posibil de a trai\u201c, atunci de ce \u00eesi impune limite, de ce se auto-cenzureaza? Nu stim care din cele doua elemente poarta o vina mai mare: viata sau scrisul, dar cert e ca acestea sunt str\u00e2ns legate printr-un \u201einexistent\u201c cordon ombilical. \u00cen consecinta, scriitoarea se vede uneori obligata sa recurga la \u00eensusirea ori calchierea unor sintagme si expresii autohton-colocviale, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, orale \u2013 lipsite de cel mai mic dram de originalitate, chiar daca, sa zicem asa, sunt luate din \u201es\u00e2nul vietii\u201c. \u00cen fine, tragismul, esecul prezent \u00een toate povestirile (si sub toate formele) cuprinse \u00een acest volum nu denota o trasatura estetica singularizanta, ci o carenta compozitionala, structurala. Pentru Constanta Rosoiu, sf\u00e2rsitul personajelor trebuie sa reprezinte si finalul povestirii. Problema consta \u00een incapacitatea autoarei de a face diferenta dintre actul de finalizare, de solutionare si cel de \u00eencheiere. Cu alte cuvinte, punctul terminus al oricarei povestiri reda, la modul tragi-comic, un dublu-sf\u00e2rsit \u2013 al actiunii si-al actantilor. \u00centocmai unei scene \u201ecomice\u201c \u00een care doi insi se \u00eenghesuie la intrarea ori iesirea prin cadrul fix al unei usi, \u00eentepenindu-se \u00een rama acesteia, la fel se \u00eent\u00e2mpla si aici, prin modalitatea \u00een care scriitoarea alege sa-si \u201esf\u00e2rseasca\u201c textele. Pe de o parte, efectul e comic, daca suntem detasati, dar pentru un cititor (implicat atentional ori cognitiv) nevoit sa treaca pragul odata cu personajele (dar si cu textul), efectul e, pe de alta parte, iritant, frustrant \u2013 de-a dreptul imbecil.
\nChiar daca povestirea care da titlul volumului (zece de toate) pare a fi cel mai bine \u00eenchegata, aceasta e, si asa, una mediocra. Pe l\u00e2nga formularea de pe ultima coperta, exista, chiar daca putine, c\u00e2teva aprecieri critice si, din fericire, vocea unuia dintre ei e sincera. Daca tot vorbiram de pret si corectitudine, \u00eencheiem cu o \u00eentrebare: cu ce ram\u00e2nem, deci, \u00een ceea ce priveste TVA daca excludem, din ecuatie, elementul median?<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Constanta Rosoiu, Pretul correct, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012. Asa e, nimanui. Micul ei palmares (Concursul National de Proza Scurta \u201eRadu Rosetti\u201c, Concursul National de Creatie Literara pentru Elevi si Studenti \u201eVasile Voiculescu\u201c, Concursul National de Creatie Literara \u201eMihai Eminescu\u201c) \u2013 putin semnificativ \u2013 nu \u00eenspaim\u00e2nta si nu atragea deloc atentia p\u00e2na \u00een momentul \u00een… Cite\u0219te mai mult »Cui i-e frica de Constanta Rosoiu?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8649,8650],"class_list":["post-14971","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constanta-rosoiu","tag-pretul-correct"],"views":1081,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14971","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14971"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14971\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14971"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14971"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14971"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}