{"id":14964,"date":"2013-03-19T21:05:00","date_gmt":"2013-03-19T19:05:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14964"},"modified":"2013-03-19T21:05:00","modified_gmt":"2013-03-19T19:05:00","slug":"versetele-rasiste-cui","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/versetele-rasiste-cui\/","title":{"rendered":"Versetele rasiste, cui?"},"content":{"rendered":"

Dan Sociu, Combinatia,<\/em> Casa de pariuri literare, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eProbabil nu va avea succes la critica rom\u00e2neasca, \u00eensa cred ca nici publicul nu se va \u00eenghesui sa cumpere volumul.\u201c (Valentin Derevlean, despre romanul \u201eCombinatia\u201c). S-a scris destul de mult \u00een jurul romanului scos la CDPL \u00een 2012, \u00eensa criticii (activi) importanti ai ultimului deceniu si-au cam luat m\u00e2inile de data asta de pe proza lui Sociu. Nici Daniel Cristea Enache, nici Paul Cernat, nici Marius Chivu, nici Alex Goldis nu au scris despre experimentul-nuvela pe care l-a propus Sociu \u00een 2012, probabil pentru aerul \u201eneserios\u201c pe care \u00eel poarta cartea. Desi taxat din plin la celelalte doua romane (de altfel, Sociu a avut mereu parte de o receptare eterogena \u00een literatura) si acuzat, \u00een parte, de superficialitate, Sociu nu vine \u00een 2012 cu o migratie spre \u201eproza serioasa\u201c, spre romanul de constructie, ci continua \u00een registrele \u201epulp\u201c (dupa cum a fost numit \u00een mai toate cronicile romanul \u201eCombinatia\u201c, de Oana Purice, Bogdan Ghiu, Alex Ciorogar sau A.R. Deleanu). Am \u00eenceput cu un citat din Valentin Derevlean pentru ca mi se pare ca premonitia sa este una reala. Am mai vorbit la un moment dat despre paradoxul rom\u00e2nesc al literaturii de consum, unde autorii si-ar pune bazele \u00eentr-o poveste savuroasa \u00een registre minimaliste si spera la receptare masiva, \u00eensa nu exista piata de carte pentru un astfel de gen. Adica, chiar si-n simplitatea clara a rationamentului, un principiu \u201eoferta \u00eenaintea cererii\u201c mi se pare o afacere cel putin riscanta. Si cred ca e prea mult \u00eemprumutul acestor schematisme vestice pentru piata de carte rom\u00e2neasca. Cronica de \u00eent\u00e2mpinare care se loveste de motivul fals al autorului doritor \u201ede succes\u201c \u00eemi pare deopotriva ca desconsidera luciditatea reala a scriitorului si supraevalueaza posibilitatile editoriale. Deci, afirmatia din debut \u00eemi pare ca rezuma o realitate clara a receptarii literare la noi.
\nJunk-attitude<\/strong>
\nPovestea, cum s-a insistat deja, este una destul de speciala pentru registrele romanului rom\u00e2nesc. \u00centre Houellebecq (cum bine observa Costi Rogozanu pe coperta a patra) si Ryu Murakami (aici ma refer la povestea-schita si la evenimentul iesit din comun \u2013 dorinta de a bate o naratiune a \u201ene\u00eent\u00e2mplarilor\u201c), Sociu arata cu adevarat ca un romancier \u201enew-age\u201c. At\u00e2t simplificarea discursului, lipsa digresiunilor narative, c\u00e2t si motivele-bomba literare pe care le propune \u00eel transforma \u00eentr-unul dintre putinii romancieri ai ultimului deceniu care poate vorbi pe limba noilor curente literare. Minimalismul pare o metoda insuficienta pentru autorul \u201eUrbancoliei\u201c, cu toate ca discutia literara l-a integrat \u00eentre autorii minimalisti. Asta nu numai datorita subiectului pe care \u00eel testeaza \u201eCombinatia\u201c, ci si sub diversiunea limbajului colocvial. \u00censa atitudinea junky (care include limbajul) nu poate fi o caracteristica a lui Sociu dec\u00e2t pentru anumite portiuni ale povestii. Necesitatea limbajului dur vine doar \u00een momentele de discutie sociala, \u00een zonele periferice ale civilizatiei, de fapt, \u00eentre interlopi si pretinsi protestatari, \u00eentre organizatii extremiste si \u201efauna urbana\u201c a Bucurestiului. \u00censa niciun pic de ostilitate din partea lui Sociu, nici macar atunci c\u00e2nd subiectul poate aluneca usor \u00een discutii extraliterare. Pentru ca, desi tema centrala este o problema rasiala (dorinta unei organizatii para-institutionale de a \u201ecurata\u201c strazile de tigani), Sociu o transforma \u00eentr-o posibilitate narativa si joaca rolul scriitorului neimplicat. Alibiul perfect este dat de faptul ca singurele momente \u00een care personajul principal (desi este destul de cunoscut ca Sociu a renuntat de mult timp la dualitatea sintetica autor model \u2013 narator) declama situatia rasiala sunt cele \u00een care trebuie sa se prefaca de dragul integrarii: \u201e\u2013 Si eu sunt din Moldova. Am venit de un an, \u00eenainte lucram la Iasi, la o editura, tehnoredactor, aveam un job bun, dar m-am mutat aici pentru\u00a0 o gagica, ca mie \u00eemi placea acolo. Ce vreau sa zic e ca nu-mi place deloc Bucurestiul, si asta \u00een primul r\u00e2nd din cauza tiganilor. La noi nu-i lasa chiar asa, de capul lor. La noi \u00een Iasi, vreau sa zic.\u201c. Si \u201eclash\u201c-ul interetnic este motivul principal al cartii. Ea pare sa raspunda la o problematica mult mai \u00eenalta dec\u00e2t pot acoperi etichetele \u201epulp\u201c, \u201ejunk\u201c, \u201eminimalism\u201c. Este vorba despre cum poti face ca o organizatie sa lucreze \u00een interesul tau. Motivul initial al organizatiei CRUCEA (de a \u201epurifica\u201c strazile \u2013 \u00een sensul dat de roman) devine \u2013 prin c\u00e2teva miscari inteligente si o poveste fabricata de protagonist \u2013 metoda perfecta prin care cuplul central reuseste sa \u00eesi rezolve chestiuni personale. E o trecere de la macro la universul marunt intentional al celor doi, o poveste despre cum naivitatea sociala si extremismul pot servi intereselor imediate ale unui cuplu t\u00e2nar. Este, de fapt, prin combinarea eficienta a \u201epulp\u201c-ului cu zona erotica,\u00a0 nostalgica a lui Sociu, reteta perfecta pentru o astfel de poveste, \u00eentre Hollywood si Cannes sub motto-ul atavist \u201ese poate mosteni genetic complicitatea la crima?\u201c: \u201eM-am \u00eentors cu puteri noi. Eram \u00eenc\u00e2ntat de mine, deja \u00eencepusem sa leg o poveste, deja faceam calcule c\u00e2t m-ar costa o traducere \u00een engleza, oare c\u00e2t de lunga pot s-o fac, oare ce publicatie americana o sa mi-o cumpere si c\u00e2t o sa-mi dea pe ea, oare cum s-o scriu sa iasa c\u00e2t mai profi si misto, s-o bea americanii ca pe apa. Trebuia sa scot din baietii astia toate fanteziile lor ur\u00e2te si sa le transcriu. Sa vada si americanii cum \u00eencepe iar fascismul \u00een Europa estica, de la baza, de la clasele de jos, ca sa stie, ca poate o sa avem iar nevoie de ei, Doamne, \u00eendrageste-o pe America si dronele ei, sa ne apere, ca niciodata nu ne lasa c\u00e2caturile astea \u00een pace, sa mai traim si noi c\u00e2t mai avem de trait c\u00e2t de c\u00e2t ca oamenii\u201c.
\nTenacitate schematica<\/strong>
\nPovestea \u00eencepe cu un flash-forward. Ne este prezentat traumatic momentul din finalul romanului, uciderea unui interlop, pentru ca apoi sirul evenimential sa fie ne\u00eentrerupt. O \u00eent\u00e2lnire cu membrii unei organizatii rasiste, integrarea \u00een acest grup sub motivul fals al adeziunii ideologice, planul paralel al relatiei cu Diana (iubita care stie de toata aventura si decide, \u00een final, sa-i foloseasca pe extremisti prin intermediul lui \u201eRadu\u201c pentru a-si ucide varul), povestea fabricata de protagonist cu iubita dependenta de heroina si amantul interlop tigan, iar, \u00een final, \u201ecombinatia\u201c \u00een sine, planul conspirationist. E de observat, chiar si numai prin aceasta \u00eensiruire holistica grabita, tenacitatea schematica a lui Sociu. Nicaieri nu risca sa intre \u00een registrele tipologizate si \u00een stereotipuri. Scamatoria prin care o poveste at\u00e2t de hollywoodiana poate supravietui \u00een roman fara a intra automat \u00een bilantul literaturii de duzina este impecabila: singurul moment de stereotipizare si de cliseu narativ este o poveste inventata (cea cu iubita narcomana si amantul interlop) de care protagonistul se teme mereu ca e prea artificioasa si ca se va da de gol. \u00cen rest, autenticitatea pasajelor de \u201econvietuire consensuala\u201c, pline de eroticul \u201eexcesiv\u201c, dar bine dozat, este incontestabila. La fel, inserarea \u00een final a pasajelor nostalgice (aproape cartaresciene) exact \u00een mijlocul punctului culminant \u2013 uciderea interlopului \u2013 fac din \u201eCombinatia\u201c o lectura echilibrata si surprinzatoare: \u201eEram la Otopeni, \u00een primul nostru an de dragoste, primul drum cu avionul \u00eempreuna. Alergam de la un birou la altul si \u00eentrebam de cursa spre Venetia. Pe un panou de informatii scria ca mai sunt 20 de minute p\u00e2na la decolare. Nu ne facuseram check-in-ul online si la primul punct de control m-au oprit si m-au trimis acasa. Tu erai afara, beai o cafea, fumai o tigara. Mureai daca nu fumai atunci.s\u2026t Voiam sa stam c\u00e2teva zile la Padova si c\u00e2teva plus ultima la Venetia, sa-ti arat b\u00e2lciul de acolo, sa ne plimbam si noi romantic pe podulete, printre peretii aia umezi si erotici si aleile alea str\u00e2mte si intime din zonele unde nu sunt turisti si nu e nimeni, umbra si apa racoroasa si noi doi lipiti unul de altul si sarutari si cine mai stie ce\u201c.
\nAuto-anularea romanului \u00een sine prin motivul riscant (acela al rasismului) este atenuat de supra-tema mutilarilor sociale inutile. \u00cen spatele unei povesti \u201ecool\u201c \u00een aparenta se ascunde un romancier talentat, amator de transfuzii poetice: \u201e\u00cen Berceniul de vest, jumatatea adormita, de pensionari, a Berceniului s-a auzit deodata \u201ece-ai facut cu viata mea, mai baiatule?, ai uitat de ochii mei, vagabondule\u201c, vocea aia frumoasa de fata ragusita si \u00eendragostita\u201c. Ce mi se pare ciudat \u00eensa este ca tema nu a st\u00e2rnit p\u00e2na acum un scandal mediatic. Se pare ca, dintr-un anumit punct de vedere, literatura a cam iesit din zonele de impact social. Deci, discutiile despre autori comerciali si autori controversati pentru tematica lor par \u00een peisajul literar rom\u00e2nesc niste exagerari naive, pe care Sociu \u2013 intuiesc eu \u2013 nici nu le-a luat \u00een calcul. Nu merita.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dan Sociu, Combinatia, Casa de pariuri literare, 2012   \u201eProbabil nu va avea succes la critica rom\u00e2neasca, \u00eensa cred ca nici publicul nu se va \u00eenghesui sa cumpere volumul.\u201c (Valentin Derevlean, despre romanul \u201eCombinatia\u201c). S-a scris destul de mult \u00een jurul romanului scos la CDPL \u00een 2012, \u00eensa criticii (activi) importanti ai ultimului deceniu si-au… Cite\u0219te mai mult »Versetele rasiste, cui?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14964","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1015,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14964","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14964"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14964\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14964"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14964"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14964"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}