{"id":14962,"date":"2013-03-19T21:03:41","date_gmt":"2013-03-19T19:03:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14962"},"modified":"2013-03-19T21:03:41","modified_gmt":"2013-03-19T19:03:41","slug":"de-ce-e-occidentul-altfel","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-ce-e-occidentul-altfel\/","title":{"rendered":"De ce e Occidentul altfel?"},"content":{"rendered":"

(Un raspuns la polemica De ce este Rom\u00e2nia altfel?<\/em>)<\/strong><\/p>\n

Sf\u00e2rsitul anului 2012 a marcat una dintre surprizele de piata ale publicisticii rom\u00e2nesti: o carte de istorie a devenit bestseller. Parea greu de imaginat ca un act cultural poate deveni un succes de piata la T\u00e2rgul de Carte Gaudeamus, \u00eentr-o tara care se zbate \u00een marasm. Dincolo de motivatiile care l-au determinat pe Lucian Boia sa se \u00eentrebe \u201eDe ce este Rom\u00e2nia altfel?\u201c (Editura Humanitas, 2012; desi, dupa lectura volumului, aflam mai degraba de ce este astfel, si nu altfel) \u2013 un motiv declarat fiind si cel al psihodramei verii lui 2012 \u2013, eseul se \u00eenscrie \u00een traditia demitizanta cu care profesorul bucurestean a revolutionat scrisul istoriografic postcomunist. Da, avem de a face cu un eseu si, \u00een ciuda tuturor criticilor mai mult sau mai putin caustice la adresa acestuia, istoricul stie de ce a ales respectiva maniera de exprimare. Pentru ca, printr-o astfel de pozitionare, c\u00e2nd Lucian Boia spune eseu, afirma aproape orice, mai putin pretentia de obiectivitate si de exhaustivitate. Mi-l amintesc pe profesorul Boia \u2013 cred ca \u00een 2003 \u2013 ca invitat al emisiunii lui Emil Hurezeanu, \u201eRom\u00e2nia mea\u201c. Sunt de parere ca eseul tocmai asta prezinta. Daca istoria pe care Lucian Boia o scrie este \u00een primul r\u00e2nd a lui, evident ca, din aceasta pretentie programatica, nici Rom\u00e2nia nu putea sa fie dec\u00e2t tot a lui.
\nLimitele demitizarii<\/strong>
\nEfortul demitizant care l-a propulsat \u00een avangarda istoriografiei rom\u00e2nesti pare totusi sa-si fi atins limitele \u00een paginile eseului de fata. Demitizarea presupune un demers deconstructivist, av\u00e2nd ca scop deslusirea unor mecanisme sociale de creare si (re)fortificare a unor solidaritati. Autorul stie acest lucru, dar rareori \u00eel prezinta \u00eentr-o maniera explicita, sau poate ca noi, \u00een calitate de cititori, ne lasam prinsi \u00een savurosul anecdotic, p\u00e2na acolo \u00eenc\u00e2t nu mai vedem padurea din cauza copacilor. Tocmai de aceea, prin enumerarea de mituri istoriografice din acest eseu autorul contribuie la construirea altora, mult mai puternic. Rom\u00e2nia este altfel, dar \u00een sens invers. Din nararea unei istorii ca un sir ne\u00eentrerupt de esecuri, impostura si nesansa, Rom\u00e2nia devine \u201eun spatiu al ratarii\u201c (Emil Cioran), care, pe deasupra, \u201ese \u00eencapat\u00e2neaza sa\u00a0 fie altfel\u201c, dupa cum afirma chiar autorul. De la fabricarea natiunii rom\u00e2ne \u00een secolul al XIX-lea (dar oare acest secolul nu este cunoscut si sub sintagma de secolul nationalitatilor?), p\u00e2na la \u201eonoarea\u201c calcata \u00een picioare \u00een timpul Primului Razboi Mondial (ce sa mai spunem de italieni? si cine credea \u00een 1914 ca un conflict regional din Balcani se va transforma \u00eentr-unul mondial? si, mai ales, cine ar fi crezut ca vor disparea trei imperii?), trec\u00e2nd prin servilismul elitelor intelectuale \u00een fata Puterii \u2013 toate ar fi un soi de \u201emarca \u00eenregistrata\u201c \u00een drumul Rom\u00e2niei spre Occident.
\nSi, totusi, ce ne spune aceasta carte? Ca rom\u00e2nii nu mai sunt o natiune? Ca occidentalizarea este o vanitas vanitatum? Mai degraba, cartea lui Lucian Boia se aseamana, \u00een spiritul ei sententios si totodata abscons, cu filmele lui Cristian Mungiu: prezinta \u201efelii\u201c de istorie cu intentia de a le converti \u00een polemici. Numai ca avem de-a face cu o polemica ce nu poate avea dec\u00e2t raspunsuri ambivalente.
\nDar acest eseu mai are \u2013 cred \u2013 si o alta carenta: enumerarea de episoade istorice nu se poate transforma \u00een determinism istoric. Relatia cauza-efect devine tot mai greu de detectat \u00een r\u00e2ndurile autorului. \u00cen schimb, pare ca anecdoticul tine loc de argument irefutabil.
\nO tara coloniala<\/strong>
\nUn contraexemplu este eseul lui Niall Ferguson, \u201eCivilizatia. Vestul si restul\u201c, \u00een care ascensiunea Occidentului (care astazi este o realitate mai degraba socio-politica, dec\u00e2t geografica) \u2013\u00a0 \u00eent\u00e2i a statelor din vestul Europei, apoi a Americii de Nord \u2013 este explicata prin implementarea a sase factori esentiali (killer applications): competitia, stiinta, proprietatea, medicina, consumul si munca. Numai simpla enumerare a acestor sase factori e suficienta sa ne ajute sa raspundem nu la \u00eentrebarea \u201ede ce e Rom\u00e2nia altfel?\u201c, ci la \u00eentrebarea \u201ede ce Occidentul este altfel\u201c. Mai bine zis, de ce a devenit Occidentul un model pentru \u00eentreaga umanitate? Modul \u00een care profesorul Boia a ales sa \u00eesi intituleze cartea nu face dec\u00e2t sa duca mai departe caracterul provincial pe care l-am avut dintotdeauna, at\u00e2t cultural, dar si ca stat, natiune si orice ar mai intra aici.
\nCeea ce autorul considera ca noutate adusa prin acest eseu este contributia strainilor la modernizarea societatii rom\u00e2nesti, printre care cei mai importanti, la un moment dat, au fost ungurii si germanii (\u00een teritoriile intracarpatice) si evreii (\u00een principatele dunarene). Faptul ca ei au fost motorul dezvoltarii si au constituit clasa de mijloc pentru mult timp explica oarecum sentimentele xenofobe ce se dezvolta \u00een spatiul rom\u00e2nesc, mai ales \u00eencep\u00e2nd cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Un amanunt esential: sentimentele xenofobe \u00eempotriva strainilor din clasa de mijloc sunt o caracteristica pentru societatile coloniale sau semicoloniale. Un \u201eamanunt\u201c care lipseste. Evitam de foarte multe ori sa precizam ca semi-independenta statelor rom\u00e2nesti se datoreaza calculelor geopolitice ale Marilor Puteri, si doar \u00eentr-o mica masura elitei politice rom\u00e2nesti (daca nu cumva termenul \u00een sine de elita nu e prea pretentios). Sau, ca sa \u00eel parafrazez pe Lucian Boia, statul modern rom\u00e2nesc este rodul clasei conducatoare rom\u00e2nesti, at\u00e2t c\u00e2t este si rezultatul vointei Marilor Puteri.
\nLa fel, pariul modernizarii nu a fost un proiect esuat \u00een teritoriile rom\u00e2nesti. Modernizare a existat, dar numai ca amploarea ei semana izbitor cu tendintele modernizatoare din coloniile imperiilor occidentale: ea a avut, ca finalitate, exploatarea de resurse primare, liberalizarea comertului (dar prea putin pentru dezvoltarea unei economii competitive) sau crearea unei elite cu caracter administrativ. Ceea ce a facut Rom\u00e2nia a fost sa \u00eencerce sa evadeze din acest statut de colonie sau de periferie. Neput\u00e2nd, Rom\u00e2nia a ales sa fie autarhica \u00eentr-o lume \u00een care deschiderea \u2013 economica, culturala, educationala \u2013 devenea cheia modernizarii. \u00cencep\u00e2nd din acest moment, dar mai ales \u00een perioada interbelica, Rom\u00e2nia a ales sa fie altfel, cel putin la nivel discursiv. Si asta pentru a gasi un alibi pentru o \u00eent\u00e2rziere istorica. Dar oare sa fi fost vorba doar de o \u00eent\u00e2rziere? Asta nu ar presupune ca rom\u00e2nii au vrut dintotdeauna sa fie ca occidentalii? Nu e mai degraba vorba doar de imitare? Si daca e vorba de un spirit mimetic care ia amploare abia \u00een secolul al XIX-lea, atunci \u00eent\u00e2rzierea nu e tot un mit istoriografic menit sa ascunda faptul ca secole de-a r\u00e2ndul am fost nu numai rupti de Occident \u2013 dar total indiferenti fata de ce se petrecea acolo?
\nDincolo de lamentatii<\/strong>
\n\u00centrebarea pe care rom\u00e2nii si Rom\u00e2nia ar trebui sa si-o puna nu este de ce este Rom\u00e2nia altfel. P\u00e2na la urma, este Occidentul, \u00een totalitatea sa, la fel dintotdeauna si pentru totdeauna? Mai degraba ar trebui sa ne \u00eentrebam daca noi chiar am \u00eenteles ceva din Occident. Raportarea noastra fata de Occident \u2013 de la pasoptisti \u00eencoace \u2013 s-a derulat \u00eentre sentimente de prosternare si de revolta. Rareori am \u00eencercat sa \u00eentelegem, si mai tot timpul am fost predispusi sa admiram. Iar c\u00e2nd am \u00eencercat sa imitam, dar ne-am \u00eempotmolit, am preferat sa ne revoltam. Si, ca sa \u00eentelegem, ar trebui sa pornim nu de la episoade istorice sau momente intrigante, ci chiar de la analiza acelor killer-applications despre care vorbeste istoricul britanic Niall Ferguson, prin care Occidentul a \u00eenceput sa se detaseze de restul lumii. Asa raspunsul va fi mai clar, mai putin melodramatic si ar putea chiar sa ne ajute sa construim ceva. Oricum, ceva mai mult dec\u00e2t simple lamentatii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(Un raspuns la polemica De ce este Rom\u00e2nia altfel?) Sf\u00e2rsitul anului 2012 a marcat una dintre surprizele de piata ale publicisticii rom\u00e2nesti: o carte de istorie a devenit bestseller. Parea greu de imaginat ca un act cultural poate deveni un succes de piata la T\u00e2rgul de Carte Gaudeamus, \u00eentr-o tara care se zbate \u00een marasm.… Cite\u0219te mai mult »De ce e Occidentul altfel?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-14962","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1106,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14962","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14962"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14962\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14962"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14962"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14962"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}